Poeme
am fi putut fi încă adolescenti
am fi putut fi încă adolescenti dacă tu nu îmi vorbeai
despre iubirile trecute si esuate
dacă tu nu mă puneai fată în fată
cu solzii duri ai realitătii
m-am zbuciumat ca înainte de o compunere
la limba română
eram un fel de regizor al singurătătii afisate
un aspirator de false probleme
iar contradictiile mă biciuiau spartan
si fără o gură de apă
sunt încă alăptat la sân de copilăria
pe care am pierdut-o
si primul detractor al murdăriei si al minciunii
transformate-n iederă
revelatie
la o margine de râu
revelatia fu mare:
m-am văzut, în depărtare
ca un cal scăpat din frâu –
mi-e dor de părinti, de casă
mi-e dor de ce-am fost cândva –
m-am însurat cu-o angoasă
si cu-o nebunie grea
a coborât în mine Poezia
a coborât din nou în mine Poezia
e-un amalgam de strofe si cuvinte
si-un uragan de aduceri aminte
care-mi trezesc încet melancolia
nici n-a bătut la usă a intrat
asa neinvitată si pufoasă
ca o singurătate nevricoasă
sau ca stafia albă de sub pat
eu sunt clientul ei, asa se stie
sunt norma de pe cartea ei de muncă –
e grea singurătatea si adâncă
dar plină de atâta reverie
plimbă-te beat pe alei
ciuturi de nămol si-nserare
lunecând la marginea explicatiei goale –
să fi mort si să simti roua si mirosul florii de tei –
mai naste-te o dată si plimbă-te beat pe alei
mai scutură-ti sicriul
mai sperie-ti gândacii
mai alungă infinitul din groapă
mai ceartă-te, mai dă afară dracii
răsteste-te la oase
sau mai urlă la lună –
moartea e trecătoare
iar viata e nebună
dacă am pune sub microscop existenta
ce mult mimăm viata si poate că e păcat
preacurvim cu Eul eteric în pat
îl strângem de gât si-i dăm frisoane
îl tratăm cu o blândete cu toane
îmi amintesc de o casă si o fântână
si de dorinta mea tulbure de a fi fost împreună
am rămas un copil abandonat
de un înger rebel într-un câmp de păcat
ca un Euridice palid în oglinzi
m-am spânzurat de seninul unei grinzi
si am o aură galbenă, hepatică as zice
ca o înjurătură nihilistă de Nietzsche
dacă am pune sub microscop existenta
i-am descoperi fătărnicia si dementa
am tămâia-o cu cenusă si jar
si am părăsi-o ca pe-o mireasă la altar
paparudă
documentele vietii mele
sunt ca o cameră cu zăbrele
în care se zbate un arici
atacat fulminant de furnici
desi mă stie lumea sunt un anonim
mă ametesc dimineata cu un pahar de vin –
e drogul meu legal si carismatic
si e foarte practic
ce dacă nu m-am însurat până acum –
o să moară dusmanii de ciudă! –
eu momentan si postum
sunt amorezat de o paparudă
conditia fizică
femeia din fata mea e durdulie
si încărcată de sacose
si nu a auzit niciodată de Feuerbach
si pare fericită
mie mi-a lipsit totdeauna câte ceva –
ba curajul
ba conditia fizică
ba limuzina luxoasă
ba hotărârea de a urca treptele Stării Civile
ba meciul câstigat cu trecutul
ba siguranta că sunt
vodcă si Immanuel Kant
vodcă
singurătate
si Immanuel Kant –
toate la un loc
încercând să recompună fantezia
…”fără cunostinte nu vei deveni
niciodată filozof iar cine nu poate să filozofeze
nu se poate numi filozof”…, apoi
”filozofia nu se poate învăta pentru că ea
nu există încă”…
vodcă
singurătate
si Immanuel Kant
riscurile poetului
pericolul cel mai mare al poetului
este să creadă că e poet tot timpul
ca si când poezia nu ar avea
momentele ei de respiro
clipele ei de vagabondaj inutil
momentele ei de intimitate obscenă
si poetul poate înnebuni
si nimeni nu stie câtă poezie e în nebunie
si viceversa
cimitirul
ce mare tăcere într-un cimitir
si paznicul mereu beat
si cavoul în care doi tineri căsătoriti au avut un copil
cimitirul are si intrare si iesire
dar numai pentru unii
EMILIAN MIREA
Telefon: 0749.261.793
|
Emilian Mirea 3/12/2010 |
Contact: |
|
|
