1 Decembrie la " Observatorul "
In sala spatiosa a tipografiei Centra Web din Toronto in care se tiparesc ziarele in multe limbi ale globului pamantesc, ne-am intalnit colaboratorii si prietenii cenaclului „Observatorul”.
Sala mare cu care suntem familiarizati mai demult, desi plina de masini, isi are pulsul ei de viata si noua ne vorbeste in graiul ei. Decoratia tipografiei era cea de sarbatoare. Baloturile si sulurile uriase de hartie ne-au starnit imaginatia de a le folosi in buna masura ca decor. Din ele s-a alcatuit masa de prezidiu, a fost afisata o expozitie cu fotografii si reproduceri de harti si documente ale momentului Unirii din 1918 , precum si a evenimentelor premergatoare. Erau 120 de imagini de la Alba Iulia si Bucuresti, copii dupa acte si decrete din vremea respectiva, harti ale Basarabiei si Transilvaniei. Pe alte baloturi erau carti de istorie, cartile nou aparute, reviste,
Intr-un colt , parca simteai ca ceva te cheama si te invaluie o calda lumina, era amenajat „coltul” romanesc, iar langa el, asa cum ii statea bine, cel canadian. Obiecte din Romania – vase de ceramica, costume populare, cergi, imagini din Romania, ne vorbeau cu caldura, iar cele canadiene parca ne intindeau bratule sa ne cuprinta. Erau afisate harti cu ROMANIA MARE , steaguri romanesti, iar pe masa „prezidentiala” painea cea cunoscuta din stramosi, facuta de seniorul colectivului, d-l Ovidiu Creanga, paine facuta in vatra, si purtand cele doua steaguri ale celor doua tari ce le purtam in suflet, Romania si Canada. Alaturi de paine era un vin special, trimis de pe pamantul frant din trupul Romaniei, din Basarabia cea plina de suferinta si acum de mari framantari. Scriitorul si poetul Iurie Colesnic care ne-a onorat cu prezenta in luna trecuta, ne-a trimis acest vin ca sa simtim gustul pamantului din trupul frant tarii noastre.
Dupa ce participantii au consultat interesantele materiale afisate, dupa ce au schimbat impresii unii cu altii, bucurandu-ne, nu numai de regasirea intre noi, dar si de prezenta prietenoasa a d-lui Consul General Nicador Teculescu, s-a inceput programul propru-zis.
Deschiderea a facut-o d-l Dumitru Popescu anuntand programul. La prezidiu au luat loc veteranii grupului nostru : D-l Nicolae Suciu, D-l Ovidiu Creanga, D-l Petre Suba si d-l prof. Silvestru Moraru.
Veteranii nostri s-au prezentat pe rand.;
D-l Constantin Suciu, venit in Canada de 35 de ani, din Rupea, de langa Brasov, nepot din celebra familia Suciu care a facut parte din comitetul de initiativa la 1 Decembrie 1918, din Transilvania, aviator in al doilea razboi mondial, decorat pentru fapte de vitejie, ne-a povestit evenimente pe care le-a trait in timpul razboiului. El ne-a adus ordine si medalii si o harta a fostei Daciei.
D-l Petre Suba, venit din 1948 in Canada, ne-a relatat pe scurt viata plina de multe framantari, dar si de multe satisfactii din lumea noua. E un roman ce a pastrat o adevarata comoara de valori spirituale si care daruieste $1.000 pentru o slujba in memoria victimilor comunismului. Despre D-na si D-nul Suba a scris recent cu deosebite elogii si ziarul de limba engleza „The Mirror” din Toronto.
D-l Ovidiu Creanga, Mos Bodranga al nostru, cel hatru si plin de glume, nascut pe pamant basarabean, animat de lupta pentru a sprijini Basarabia, cu un suflu tanar, desi ne marturiseste ca are 83 de ani, a indemnat asistenta sa fie de acord cu o adeziune de sustinere a fratilor nostri de dincolo de Prut care in aceste zile lupta impotriva federalizarii tarii si a apropierii de Rusia.
D-l prof. Silvestru Moraru ne-a vorbit despre actul Unirii, dar mai ales de momentele pregatitoare. Ca profesoara, tare mi-ar fi placut sa fie prezenti elevii mei de la scoala. Nici o lectie de istorie nu ar fi fost mai clara si nici una nu le-ar fi dat mai multe cunostinte, decat prezenta la acest cenaclu. Cu o voce foarte bine timbrata, blana si seducatoare, mai mult vorbind decat citind, cu argumente logice si cu o foarte buna documentare, ne-a dat impresia ca suntem intr-o aula universitara, caci nu de putine ori, gandul ne-a trimis acolo in timp ce il ascultam. Cu totii l-am urmarit cu mult interes.
Au fost si cateva momente deosebit de emotionante.
Pe muzica “Ruga pentru Timisoara” si „Pune tata steag la poarta” in interpretarea lui Tudor Gheorghe, s-a purtat momente de reculegere in memoria eroilor neamului romanesc..
Cu totii am rostit rugaciunea „Tatal nostru”.
Veteranii nostri au aprins fiecare cate o lumanare intr-un sfesnic si acestea au ars in tot timpul intrunirii noastre.
Pentru ziua Romaniei am cantat imnul national.
Ne-au recitat din creatiile lor dedicate unirii ; D-l Ion Segarceanu doua poezii si D-l Stelian Ilie Constantin iar D-na Veronica Lerner Pavel o frumoasa oda pentru limba romana..
Ca de fiecare data, D-l Dumitru Popescu a facut prezentarea cartilor si revistelor primite la „Observatorul”. A fost prezentat si Sasi Vuscan, tanarul compozitor si muzician, fondator al grupului Jais din Timisoara, venit de curand in Canada. Sasi va lansa aici in Toronto, noul lui CD –"Transylvanian christmas songs" melodii ascultate in premiera de cei prezenti.
Si ca de fiecare data, cenaclul nostru s-a incheiat cu bunatati stropite cu vinuri romanesti.
S-a cantat multi ani pentru cei nascuti in luna Decembie ; Stelian Ilie si Doamna Medan.
Am cantat colinde romanesti si din Basarabia, D-l si D-na Medan fondatorii corului”Armonia” fiind initiatorii si solistii corului ad-hoc.
Ziua de 1 Decembrie, ziua nationala a tarii noastre, a fost si pentru noi o sarbatoare, chiar daca ne aflam peste mari si tari. Dar distanta in spatiu, nu inseamna si distanta in suflet. Iubim si noua noastra tara care ne-a primit cu bratele deschise si pentru care nu contam numai din punct de vedere contabil, dar nu ne desprindem nici de Tara-Mama.
Ziua de 1 Deecembrie poarta aura unei zile de mare gratie, care a dat nastere unor sentimente coplesitoare. Ea este aleasa ca ziua nationala a Romaniei careia ii dam si noi , romanii de pe aceste meleaguri, cuvenita cinstire.
Elena Buica
|
Elena Buica 12/1/2003 |
Contact: |
|
|
