Nevoia de Dumnezeu
Omul, prin natura creatiei, a fost conceput ca o fiinta sociala. Si ca sa aiba cu cine sa-si petreaca restul zilelor in frumoasa gradina a Raiului, i-a creat Dumnezeu femeia, ca partener la bine si la rau.
Datorita neascultarii poruncii Tatalui de a nu se atinge de fructul oprit, amandoi au primit o pedeapsa pe cat de meritata, pe atat de dura: izgonirea din raiul ceresc, acolo unde duceau o viata fara de griji.
Si astfel si-a inceput omul periplul pamantesc, un calvar continuu in care a fost blestemat sa-si sustina existenta prin truda zilnica. Hrana cea de toate zilele pe care si-o obtinea prin sudoarea fruntii, ii asigura existenta fizica, lui si progeniturilor sale. Dar spiritual, omul mai simtea nevoie de ceva, de acel “ceva” care sa-i aduca linistea in sufletul tulburat de grija existentiala si de fenomenele naturale potrivnice. Daca cele necesare subzistentei le obtinea printr-o alergatura continua, nevoia de liniste sufleteasca si-a obtinut-o din momentul cand a realizat ca intreaga natura ce-l inconjura (cat era ea de limitata) este carmuita de o putere suprema, care l-a creat si careia a simtit nevoia sa i se inchine si s-o adore pentru binefacerile pe care i le oferea.
In timp, omul a simtit nevoia sa-si contruiasca, in afara caminului unde locuia cu toti ai sai, si un lacas special de rugaciune in care sa-I aduca Creatorului prinosul sau de jertfa. Treptat, au aparut proorocii, care comunicau direct cu Creatorul si impartaseau celorlalti vointa Ziditorului.
Teama de a nu incalca Legea Morala pe care Ziditorul le-o transmisese prin proorocii Sai, il face ape om sa adopte un comportament sociabil si moral corespunzator fata de aproapele sau. Caci teama de pedeapsa divina era mai mare decat tentatia pacatului.
Nevoia de a pastra nestirbita credinta stramosilor sai in Dumnezeu, i-a dat omului echilibrul interior sufletesc, stalp puternic de care se sprijinea la ceasuri de cumpana. Iar dupa ce Creatorul i-a trimis prin conducatorii sai religiosi legea Sa Morala (Tablele Legii), omul a fost in stare sa-si croiasca un Crez pe care sa-l marturiseasca in toate situatiile unde i se cerea legitimitatea.
Treptat, patimele lumesti au pus stapanire, putin cate putin, pe sufletul omului, astfel ca marturisirea credintei in Legea Morala cade in derizoriu. Oamenii devin stapaniti in totalitate de placerile trupesti. Urmarea este ca Dumnezeu trimite celor ce i-au incalcat Legamantul, pedeapsa grozava: Sodoma si Gomora. Oamenii constientizeaza ca mania lui Dumnezeu este trimisa cu dreptate, ca rasplata a pacatelor lor, si revin la credinta stramosilor, dar nu dupa mult timp cad iarasi in mrejele pacatului. Oamenii nu-si mai asculta proorocii, ce le comunicau Cuvantul lui Dumnezeu. Mai mult decit atat, ii ucid cu bestialitate caci nu mai suportau mustrarea. Lumea se afunda tot mai mult in adincul pacatului.
Dar atat de mult a iubit Dumnezeu lucrul mainilor Sale, incat a trimis pe Unul Nascut Fiul Sau pe pamant, sa-i aduca din nou la starea cea dintai pe cei pe care i-a creat. Fiul lui Dumnezeu ia chip de rob prin Intrupare de la Sfantul Duh si Preasfanta Fecioara Maria, si se arata oamenilor savarsind cu Dumnezeirea Sa minuni nemaivazute pana atunci. Multi cred in El si-L urmeaza, constituind viitorul nucleu al Crestinismului. Dar cei mai multi refuza Impacarea cu Dumnezeu si-L rastignesc. Fiul Omului se jertfeste pe Cruce, ca sa impace omenirea cazuta in pacat cu Tatal Ceresc.
Jertfa lui Hristos pe Cruce si Invierea Sa minunata a treia zi, dupa ce distruge portile iadului si elibereaza sufletel Sfintilor, este propovaduita de Apostolii Sai tuturor neamurilor, asa cum le ceruse Insusi Invatatorul lor, inainte de Inaltarea Sa la Ceruri. Si la putina vreme dupa Inaltare si Sederea de-a dreapta Tatalui, peste trei mii de oameni care primisera in suflet Cuvantul, se boteaza in numele Sfintei Treimi marturisind credinta cea adevarata in Tatal, in Fiul si in Sfantul Duh, Treimea cea de-o Fiinta si nedespartita. Acest moment al Cinzecimii (cincizeci de zile de la Inviere) este considerat ca ziua de nastere a Bisericii crestine, a Bisericii lui Hristos-Fiul Omului.
Cuvantul lui Dumnezeu se raspandeste cu repeziciune, iar Sfintii Apostoli, prin Revelatie dumnezeiasca, astern pe papirusuri toata invatatura primita si minunile savarsite de Invatatorul lor, spre a fi omenirii far calauzitor peste veacuri. In acest fel s-a constituit Sfanta Scriptura, care devine Izvorul din care a sorbit cu nesat Crestinatatea de-a lungul timpului pana-n zilele noastre.
Lacasurile de cult pe care le inalta crestinii cresc ca numar si monumentalitate. Iar capodoperele de arta crestina, care parca sfideaza legile mecanicii si ale gravitatiei, stau astazi marturie a faptului ca spiritul crestin a dominat umanitatea de la nasterea lui Hristos incoace. Pentruca Evanghelia lui Hristos este net superioara celorlalte filozofii religioase dinainte si de dupa El, prin faptul ca este singura care propovaduieste dragostea fata de aproapele. El, Hristos, cere celor ce-L urmeaza sa-si poarte fiecare crucea sa, asa cum a purtat-o si El pe Golgota.
Jertfa nesingeroasa ce se infaptuie la fiecare Sfanta Liturghie, este o comemorare a Jertfei singeroase a Fiului lui Dumnezeu, pe Cruce. In timpul jertfe liturgice, Hristos coboara in fiecare altar, la rugaciunea de invocare a preotului si transforma Cinstitele Daruri in insusi Sfant Trupul si Sfant Sangele Sau, spre a se da crestinilor drept hrana pentru viata de veci si raspuns bun la infricosata Sa Judecata.
Dar pe masura ce Cuvintul lui Dumnezeu s-a raspandit in lume, cu aceeasi forta a crescut si impotrivirea lui Antihrist, care a patruns in toate ungherele umanitatii, de la familiile mai slabe in credinta, pana in marile cancelarii ale lumii. Si ca sa poata fi izbaviti de sagetarile otravitoare ale lui Antihrist, a daruit Hristos crestinilor Rugaciunea. Deaceea slujitorii sfintelor altare ale lui Hristos cheama pe crestini la rugaciune in Biserica. Caci in timpul Sfintei Liturghii, la rugaciunea de invocare preotului, Duhul Sfant coboara peste Cinstitele Daruri si peste toti cei ce se roaga in Biserica.
Nimeni n-a stiut vreodata, nici chiar Sfintii Apostoli, cind va fi plinirea vremii, Parusia, cand Hristos va veni pe norii cerului, insotit de infricosatorii Sai Ingeri, pentru Judecata de Apoi.
Dar, asa cum spunea un sfant parinte al Bisericii, la Parusie Hristos ne va judeca in ce ne va gasi: in Rugaciune sau in pacat. In fata Lui vom raspunde de cele ce cu stiinta si fara de iertare am gresit. Cat mai e vreme de mantuire, sa ne plecam genunchii la rugaciune, sa mai rascumparam din pacatele care ne umple sacul greu ce-l purtam pe umeri.
Am ajuns la jumatatea Sfantului si marelui Post al Pastilor. In acest sens, va indemn dragi crestini, reveniti in Biserica lui Hristos, oriunde este ea, pentru curatirea sufletului impovarat de pacate. Veniti cat mai este vreme de pocainta.
Iar pentru crestinii din Mississauga si zona GT, va chemam cu toata dragostea sa ne rugam impreuna in noua Biserica (parohie) Orthodoxa Romana “Adormirea Maicii Domnului” din Mississauga, la care Sfintele Liturghii se tin Duminica, 10:00-12:00, intr-o locatie din cadrul South Common Community Center (Library). Adresa: 2233 Sout Millway, Mississauga, On, L5L 3H7.
Preot Marius-Dumitru Peiulescu
Mississauga
|
Pr. Marius-Dumitru Peiulescu 3/6/2010 |
Contact: |
|
|
