1 Martie
Nici nu mai stiu de-i iarna înhumată,
ori toamnele dacă-mi strănută gripa,
sau încă-si zbate a cocori aripa
o primăvară ne descătusată?
Se îmbulzesc printre zăgazuri - sloiuri.
Plouă ciudat ninsori ne întelese
si-un fel de febră taie pâcle, tese
învolburate doruri - roiuri, roiuri.
Bizară e pornirea Clipei Cheie
care deznoadă semne de schimbare
tâsnind din primul stol, ca o scânteie!
Se-mbrătisază, albă, prima floare
cu rosul clocotirii din femeie.
Iar misun-a iubire, mărtisoare?...
Cel mai de seamă mărtisor
Din tot ce are mai frumos pământul
încă-mi iteste gândul - un cocor:
să am cel mai de seamă mărtisor
si-n luică să-l asez, unde cuvântul
desmiardă simtămintele a dor
duios, lin, delicat;
până si vântul
s-aducă-n briză caldă legământul
la cât de fără minte îl ador...
În grabă, de cu zori si până-n seară,
azi voi clădi cel mai înalt castel
cu trepte de azur suind vioară
abia soptită, numai pentru El...
As fi izvor pe prag de Primăvară,
de-mi aninati la piept...un ghiocel.
Dudi Tăimănescu Bălăită (Vancouver, Canada)
|
Dudi Tăimănescu Bălăită 3/1/2010 |
Contact: |
|
|
