Pelerini peste milenii : Catedrala Saint Anne de Beaupré din Québec
La inceputul acestui comentariu, chiar ma gandeam cu ce as putea incepe si daca acest subiect, ce doresc sa-l dezvolt, pentru dumneavostra, stimati cititori, astazi, mai poate fi de actualitate!?
Insa, se pare ca, tocmai in aceste timpuri si in aceste momente de o asa-zisa interiorizare, izolare in sine, a individului, a EU-lui, constiinta pare sa reanvie in fiecare dintre noi. Si este bine ca se petrece acest lucru. Vorbim tot mai des de, globalizare, mondializare, universalitate si unitate. Mie mi se par niste concepte normale, firesti, care isi au logica binedefinita si esenta mi se pare chiar interesanta.
Ca orice muritor de rand dintr-o clasa normala a societatii in care traim, zic ca, aceste concepte suna perfect, mai ales in contextul unei noi ere de redefinire a noastra, a crestinilor in general.
Si iata cum, una dintre caracteristicile crestinilor noii ere, aceea de pelerini peste milenii, tinde sa se plieze perfect, dar si sa se dezvolte in acest context superb de redefinire a intregii omeniri.
Asupra termenilor mentionati anterior, cu referire la o Noua Era, nu voi zabovi in acest material, pentru ca nu este tocmai subiectul propus insa, voi puncta si voi dezvolta importanta si insemnatatea termenului de pelerin, in contextul globalizarii.
Cuvantul pelerin, vine din originea latina a termenului peregrinus. El, acest cuvant, se traduce prin aceea ca, ar fi vorba de cineva care se indeparteaza de propriul tinut si traieste ca strain in alt loc.
Insa, plecand inca din Epoca Antica, vedem ca, incet-incet cuvantul tinde sa sufere modificari la un moment dat chiar semnificativ, in aceea cum ca, el poate sa insemne: calator spre locurile sfinte, avand un scop devotional.
Un rol definitoriu il are mutatia semantica din Vechiul si Noul Testament prin care se evidentiaza clar directiva si rolul pelerinului crestin autentic, in aceea ca, crestinul este un strain pe acest pamant, mereu in pelerinaj spre adevarata patrie cereasca.
In ceea ce priveste practicarea pelerinajului inainte de venirea Mantuitorului, stim ca vechii Egipteni il practicau in masa, spre exemplu deplasandu-se spre localitatea Bubasti, dupa spusele lui Herodot. Indienii, din timpuri stravechi ca si astazi, se indreptau spre raul sacru Gange, in timp ce Japonezii aveau printre locurile preferate templul lui Amaterasu. In lumea clasica pagana pelerinajul nu avea numai un caracter devotional ci avea ca obiectiv si realizarea unor scopuri determinate cum ar fi: de a obtine raspunsuri de la oracole sau vindecari miraculoase; in Grecia centre de pelerinaj erau templele si mormintele eroilor, in epoca romana pelerinii se indreptau spre sanctuarele unor divinitati ca Zeus si Diana.
Referitor la pelerinajul crestinismului primar, in comparativ cu alte forme culturale si devotionale, acesta se fondeaza initial pe traditia ebraica si biblica si se imbogateste de motivatii ulterioare, dezvoltandu-se dupa cerinte, modalitati si forme noi, legate strans de specificul crestin si de modul in care acest specific s-a implantat in diverse realitati sociale. In consecinta, in pelerinaj se intrunesc si convietuiesc motive de natura diversa, de la cele religioase la culturale si pana la cele spirituale, motive culturale, psihologice, sociologice, topografice si economice, care reusesc sa mentina un fenomen mereu viu, intr-o revolutie constanta si in gradul de a interpreta nevoi si impulsul interior al celor care-l practica.
Inradacinata in Vechiul si Noul Testament, simpla vizita la Ierusalim si la alte locuri sfinte, intreprinsa de evrei si crestini, reprezinta fundamentul cultural si istoric al pelerinajului crestin, care, dupa cum este cunoscut, a avut ca prima arie de desfasurare partea orientala si in special Ierusalimul.
Un moment crucial in istoria pelerinajului crestin il reprezinta, fara indoiala, Edictul de la Milan (313), prin care se recunoaste libertatea de cult a crestinilor si se schimba Statutul Bisericii in societatea epocii. Dupa ce fusese numita Augusta, si dupa construirea Constantinopolului, Sfanta Elena, mama imparatului Constantin, intreprinde intre lunile ianuarie – martie 326 o calatorie la locurile Sfinte. Dorind sa vada locurile Noului Testament, ea a aflat ca pe Dealul Golgota se afla, sub ruinele Capitolului construit de catre Imparatul Adrian si distrus de catre Constantin dupa biruinta sa asupra lui Liciniu, Crucea Mantuitorului. Intr-adevar, sapaturile intreprinse in acel loc, au scos la iveala Crucea Mantuitorului.
Daca lumea pagana isi are radacini proprii, intr-un stil propriu si binedefinit al termenului de pelerinaj, crestinismul a reusit sa treaca chiar si peste starea de simplu concept si (asa dupa cum am si inceput comentariul meu), reuseste sa se redefineasca, dandu-i termenului o alta valenta, o alta simbolistica, mai profunda si mai traitoare, din punct de vedere spiritual, mistic, desigur. Numeroasele informatii ale lui Eusebiu in legatura cu pelerinajul crestin, demonstreaza un flux moderat de pelerini spre Ierusalim si alte locuri sfinte din Palestina, la jumatatea secolului al IV-lea.
Acum , pentru ca am trecut in revista cateva din elementele ce definesc si ce caracterizeaza termenul de pelerin, la modul general, ma voi opri doar la cel din perspectiva crestineasca, sa spunem.
Cum se observa, Pelerinajul are un rol inportant in viata crestinului de rand. Se stie de acum ca, noi romanii, dar si ceilalti europeni-crestini in general agreem acest tip de manifestare tocmai pentru faptul ca, pe langa acele motivatii de ordin “lumesc”, este aceasta chemare launtrica, pe care fiecare dintre noi, crestini fiind, o avem.
Asadar prin aceste pelerinaje, din ce in ce mai des organizate de institutiile bisericesti autorizate, din diferite colturi ale lumii, fie din Europa, Asia, America, Africa sau chiar Australia, catre marile centre spirituale crestine de pe intreg mapamondul, isi au o importanta vitala, atat in viata credinciosilor cat si in viata locala, a acelor locuri binecuvantate de Bunul Dumnezeu, spre a fi cinstite si venerate de ostenitorii pelerini.
Si uite asa: Meteora, Sfantul Munte, Locurile Sfinte ale Ierusalimului si din imprejurimi, sunt cateva exemple de locuri sfinte unde crestinii din intreaga lume: ortodocsi (de rit nou sau vechi), catolici si chiar protestanti, impinsi de o singura chemare, cea a trairii in Hristos, mai intens si mai launtric, cauta de secole, poate chiar milenii, Apa Vie, care adapa toata faptura de viata.
De curand, pe langa sutele, miile de pelerinaje organizate, cum am spus anterior, de catre instituitiile bisericesti din intreaga lume catre diferite zone cu o importanta deosebita pentru crestinatate, pot afirma ca, si in Lumea Noua, de ceva vreme fenomenul, a luat amploare si pare ca are un impact profund in viata crestinilor de pe aceste meleaguri care vor sa il practice, pelerinajul crestin autentic.
Credinciosii din cadrul Arhiepiscopiei celor doua Americi, stiu deja ca, de ceva vreme, vrednicul si neobositul parinte paroh Gheorghe, de la Parohia Sfantul Andrei, din Mississauga, organizeaza anual astfel de pelerinaje crestine care au un impact benefic, tamaduitor asupra crestinilor, a celor care dau curs invitatiei parintelui paroh, de a merge si de a poposi pe urmele Lui Iisus, pe urmele apostolilor, sfintilor martiri, mucenici si mucenite si care le vor presara fiecaruia din cei prezenti in pelerinaje picatura de roua duhovniceasca care sa le lumineze mintile si sa le curateasca sufletele de pacatele acestei lumi vremelnice.
Iata insa ca, dupa cum stiu multi dintre dumneavoastra , stimati cititori, nu de multa vreme si-a inceput activitatea pastoral-misionara, un frumos locas de cult ortodox, in Toronto si anume Manastirea Sfanta Cruce, manastire care functioneaza incepand cu luna aprilie 2007, prin purtarea de grija si binecuvantarea parinteasca a Inalt Prea Sfintitului Parinte Nicolae (Condrea), Arhiepiscopul celor doua Americi, cat si a Prea Sfintitului Episcop Vicar Ioan Casian.
Staretul acestei Sfinte Manastiri, Parintele Arhimandrit Nicolas Giroux, impreuna cu subsemnatul, cel care subscrie la acest comentariu, pentru prima data in istoria foarte scurta a acestei manastiri, organizam un foarte interesant pelerinaj (chiar si pentru mine, personal), inchinat Maicii Domnului si Sfintei Ana (mama Maicii Domnului).
Spun ca si pentru mine este ceva curios si minunat inacelasi timp deoarece, pasind pe taramul Lumii Noi (ca multi dintre compatriotii mei), de putina vreme si afland despre aceasta minunata “Poteca Noua”, care duce spre o frumoasa catedrala din Provincia Quebec, acolo, se pare, de ceva vreme, (istoria locului, daca veti merge va relata ce si cum), detine un lucru foarte important si sfant pentru lumea crestina. In acea catedrala, pe numele ei Ana-de-Beaupré, vom descoperi cu mare uimire dar si cu bucurie ca se afla una dintre cele mai pretioase relicve ale istoriei crestinismului si anume, o mica parte din moastele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Mai exact, este vorba de antebratul drept al acesteia.
Manastirea Sfanta Cruce, Toronto, Ontario, dar si Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Quebec, organizeaza, avand la baza acesta motivatie deosebita pelerinajul catre aceste tinuturi binecuvantate de Bunul Dumnezeu, in perioada iunie 17-20, anul mantuirii 2010.
In acest context minunat puteti desigur, oricare dintre domniile voastre, crestini din toate partile Americii, fie el, Roman, Canadian, American, Grec, Rus, Armean, Ucrainean etc., puteti a va inscrie in acest minunat Pelerinaj din Lumea Noua, dar care are o semnificatie si o incarcatura spirituala deosebita pentru lumea crestina de pe aceste meleaguri.
Aceasta ma face sa cred ca, multi dintre noi vom alege acest nou traseu, aceasta noua carare, ce va duce cu siguranta la o reanoire a fiintei noastre si la o curatire mai profunda a tot ce este rau in sufletele noastre.
Inchinarea la acest odor, dimpreuna cu Prea Sfintitul Parintele nostru Ioan Casian, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei celor doua Americi, dar si cu Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Nicolas Giroux, cat si cu ceilalti frati crestini intru Hristos Domnul, va face din acest pelerinaj un moment sfintitor si binecuvantat. Un loc de care sa ne readucem mereu aminte si pe care, pe cat posibil, sa-l cautam, sa-l vizitam, sa-l adoram caci asa se cuvine.
Cei care doresc sa-si faca inca de pe acum rezervare, pentru a merge in acest pelerinaj, o pot face de pe acum. Puteti verifica toate datele in detaliu pe website-ul manastirii noastre: www.holycrossorthodoxmonastery.com sau pe adresa, 12 Blackstone (Lawrence & Jane), M6L 3B7, Toronto, Ontario, Tel. (647) 436-9786.
Nu consideram si nici nu poate fi vorba cum ca, noi cei de la aceasta manastire, suntem, “deschizatori de drumuri,” in ale vietii spirituale insa, cum orice lucru frumos si bun se face cu oameni si mai ales cand este vorba de o asemenea manifestare religioasa in viata noastra, a crestinilor, ne bucuram si noi, cei de aici, ca putem adauga o piatra la temelia frumoasei si grandioasei spiritualitati crestine ce dainuie din veacuri.
Cu aceste ganduri, nu ne mai ramane decat, sa speram ca Pelerinul Crestin, nu va inceta niciodata sa-si inmulteasca pasii catre locurile sfinte, catre taramurile pline de spiritualitate, care pana la urma, acestea ne dau raspunsul la multe din intrebarile launtrice ale fiintei noastre, prea des chinuite de intunericul acestei lumi trecatoare.
Cu siguranta raspunsul il vom afla daca suntem sinceri cu noi insine si daca credem cu tarie ca prima si cea mai mare porunca a Domnului “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.” (Matei 22:37), poate fi prioritatea de baza a existentei noastre pe acest pamant.
|
Ierodiacon Mardarie 2/3/2010 |
Contact: |
|
|