Carpe Diem : Washington National Cathedral
De mult timp râvneam să văd, pe lângă cele despre care am relatat până în prezent, ceva cu totul si cu totul iesit din comun, care să încununeze pe deplin impresiile mele despre ceea ce unii numesc la modul superlativ „fascinanta”, „teribila”,”colosala” Americă. Multi dintre cei cu care am discutat ne-au vorbit cu firească admiratie despre Catedrala din Washington, cu îndemnul de a o înscrie în programul vizitei noastre estivale în impunătoarea Capitală americană. Asa se face că, într-una din zile, decidem să dăm curs acestei dorinte de a străbate orasul de la o zonă la alta, avântându-ne cu metroul si autobuzul spre nord-vest la interesectia bulevardelor Massachusetts si Wisconsin unde, la nr.3101 se înaltă mult tânjita „minune a minunilor” – Washington National Cathedral.
Era o amiază înaltă, senină, poleită din belsug de soare si, vazută din capătul aleii de acces, semeata Catedrală se proiecta imensă si orgolioasă pe albastrul dens al cerului ca un Dom cu multiple fatete si întelesuri, dintr-un timp de adânci frământări si aspiratii către un alt timp, cu largi deschideri spre magica lume de azi si de mâine...
Încă de la prima privire, impresia generală este aceea de wide and high. Cuvântul de ordine al acestei sacre si ambitioase constructii este măretia...
Am pătruns înăuntru odată cu grupurile pestrite de vizitatori. Înarmati
cu ghidurile aflate pe măsuta de la intrare, începem emotionanta explorare,
străbătând rând pe rând spatiile mirific decorate, de la holurile cu splendide
vitralii tematice până la ingenioasele capele rezervate slujbelor religioase si diferitelor ceremonii calendaristice. În acest cadru elevat în care stilul arhitectural gotic conferă nota predominantă de artă si plăcută ambiantă, ti se relevă peste tot prezenta tutelară a lui Dumnezeu. Parcurgându-l pas cu pas,
ai senzatia confortabilă a unui drum al cunoasterii, al frumusetii, al smereniei si al încrederii. El se încheie în High Altar, unde te întâmpină, ca un simbol al sperantei, extraordinara sculptură Christ in Majesty...
Acest coplesitor edificiu de pe Mount Saint Alban, în care au avut loc
funerariile de stat ale presedintelui Ronald Reagan, poartă oficial denumirea
de Catedrala Sfintilor Petru si Pavel. Se spune că este „an idea as old as Washington itself.” Piatra sa de temelie a fost pusă la 29 sept. 1907, în pre-
zenta unei multimi de zece mii de oameni, în fata cărora presedintele Theodore Roosevelt a tinut o entuziastă cuvântare. Piatra venea dintr-un
spatiu de lângă Bethleem, fiind încrustată într-o mare bucată de granit american. Pe ea a fost gravat: „The word was made flesh, and dwelt among us”. (John, 1: 14)
În 1990, odată cu încheierea lucrărilor la turnurile din vest, s-a marcat,
în prezenta presedintelui George H.W.Bush, sfârsitul celor 83 de ani de constructie a temerarei Catedrale. Ca mărime (materialele informative indică 676 picioare înăltime si o suprafată totală de 83,012 sq. ft.; împreună cu platoul înconjurător măsoară cât două terenuri de fotbal american) este a 6-a din lume si a 2-a din S.U.A.după Saint John din New York City. (Cea mai mare din lume este Basilica Sf. Petru din Roma). Mărturisesc că am simtit dintotdeauna o deosebită atractie pentru vizitarea unor catedrale din tările prin care m-a purtat norocul în îndelungata perioadă a activitătii mele de ziarist (Moscova, Praga, Varsovia, Budapesta, Paris, Bruxelles, Haga,Koln, Viena, Stockholm etc.). Cea din Washington mi s-a impus atentiei prin originalitatea si sobrietatea sa. Ea este dedicată oamenilor de toate credintele si profesiunile. Este un unic amestec de spiritual si civic, o voce a crestinismului pentru reconciliere si dialog privind promovarea respectului
si întelegerii între oameni – premize ale creării unui climat al dreptătii si al sperantelor de mai bine.De aceea, chemarea înaltă a celor 53 de clopote ale sale are o profundă rezonantă în sufletele celor peste 700.000 de vizitatori si credinciosi care o frecventează în fiecare an. Într-unul din cele 231 de splendide vitralii a fost încadrată o bucată de piatră de lună, pe care oamenii
o caută si o privesc cu nesat, dând frâu liber visurilor si nădejdilor lor în marele zbor către culmile cerului, ale Universului, la întâlnirea si comuniunea cu Dumnezeu... Tot aici, în Rare Book Library, se află prima editie a Bibliei tipărită la Londra în 1611, apartinând regelui James – încă un punct de mare atractie si de subliniere a importantei si splendorii acestui sacru edificiu, în care Marea Orgă răsună în ample acorduri, ca o chemare divină, ca o alinare pentru toate sufletele însetate de pace si armonie, într-o lume ocrotită de spiritul omniprezent al lui Dumnezeu...
ION SEGĂRCEANU
|
Ion Segărceanu 1/14/2010 |
Contact: |
|
|
