Dileme : Angajamente, promisiuni
… Si iata-ne in Noul An. Am lasat in urma Craciunul, Revelionul, cadourile. Dar noaptea trecuta? Poate ca am baut, poate ca nu, dar ne -am desmeticit, e ora pranzului, soarele rece incearca sa patrunda prin perdeaua groasa, ne desmortim membrele si incercam sa reflectam. Ne-am purtat cuviincios si civilizat noaptea trecuta? Am spus cumva, cuiva, ceva, ce nu trebuie? Atat cat putem sa ne amintim, toate au trecut in liniste. Cheful a fost pe masura asteptarilor, si n-i se perinda in minte ca intr-un film cenusiu, toate cele.
Oh, da, mi-am luat cateva angajamente. Va amintiti? In Romania, angajamentele se luau ca si spalatul in urechi. “Imi iau angajamentul…” si urmau cateva citate dictate de catre tovarasul secretar, angajamente care nu insemnau nimic. Nimic nu era incrustat in piatra, totul era decor. Totul era dirijat.
Dar toate se schimba in viata. Nimic nu sta pe loc. Ne schimbam si noi pentru ca am schimbat felul nostru de viata, am ales libertatea si dreptul de a chibzui pentru noi insine ce e bun si ce e rau. Deaceea Anul Nou are o insemnatate deosebita pentru noi aflati aci. E deajuns sa privim in jur, sa ciulim bine urechile si
sa ne dam seama ca a intrat in obiceiul cetatenilor din West ca, odata cu primul pas in anul ce vine, sa
ne luam un angajament, o promisiune pentru noi insine, o promisiune de viitor, sa facem o resolutie.
Este deaceea poate surprinzator pentru noi cat de serioase si cu rezultate positive se iau aceste resolutii pe aceste meleaguri. Cunosc oameni care au promis si au inscris in deciziile lor angajamente solemne de a nu mai fuma, de a inceta sa bea peste masura, de lichida toate datoriile la Visa sau alte carti de credit, sa fie fideli, sa faca mai multe exercitii zilnice, ba unul a promis ca in primele 10 zile ale noului an sa ceara de nevasta pe prietena lui dupa sapte ani de ezitari si indecizii. Ei bine, am fost unul dintre invitati la nunta si am povestit miresei despre resolutia lui. “Esti sigur ca nu a fost beat cand a promis?” a intrebat glumet proaspata sotie.
Cat despre mine, eu imi iau angajamentul sa cercetez mai bine sursele, sa nu mai incurc itele si sa repet greseala de a atribui lui Eminescu ceva ce apartine de fapt lui Al. Vlahuta. (Vezi articolul meu in Dilema din luna trecuta.)
Dar cea mai interesanta si comica intamplare a fost cand un bine reputat sef de atelier in Newmarket a pastrat secretul pana in noaptea de Anul Nou si a anuntat in publicul ce sarbatorea Revelionul ca in ziua de Sf. Ioan va avea loc nunta cu aleasa inimii lui. El a facut un legamant sa anunte public la inceput de an si a vrut sa stie tot satul inainte de stie viitoarea. Asa cum a facut promisiunea, a trimis un enorm buchet de flori la adresa cu numarul 1221 numai ca distratul commissioner a depus trandafirii la numarul 2112. Recipienta nu a putut rezista invitatiei si a aparut la Primarie, spre stupoarea mirelui, care astepta pe aleasa inimii lui si nu pe cea care urca scarile.
Un lucru e clar. Noi suntem obisnuiti sa ne luam angajamente, sa facem promisiuni, rezolutii daca vreti, dar oarecum, cu ocazia Noului An, cand Ianuarie isi face triumfanta intrare, e cu totul altceva. Promisiunea devine deacum ceva vital, essential, imperativ chiar. Resolutia de Anul Nou devine parca o datorie de onoare, o porti cu tine mandru sau ca o povara de care esti obligat sa te lepezi. Te scoli dimineata si Cel de Sus te intreaba: “Ti-a duci aminte de ce ai promis?” Si gandul te chinuie, constiinta te mustra stiind ca de data asta nu ai incotro. Trebuie sa lasi tutunul, trebuie sa faci pace cu cei din jur si cu tine insuti, promisiunera de a cere iertare socrilor este o necessitate si dupa aceea vei pasi cu capul sus, sfidand pe cei slabi de inger care stiu ca si-au luat o obligatie dar se complac in taraganeala, nu se grabesc sa o infaptuiasca.
Traim o vreme in care imaginatia si extraordinarul au devenit realitatea de zi cu zi. Hai sa privim inapoi cu ani la 1940, 1950, 1969 si vedem extraordinarul. Poate ca Dumnezeu ne-a calauzit si ne-a dat zile sa privim si sa traim anul 2010 pentru ca meritam, pentru ca am fost si suntem inca oameni buni, cu mintea la cap, urmarind un drum bun pentru noi si urmasii nostri.
Deaceea eu va marturisesc, eu am sa ma ridic in picioare si cu mana in partea stanga a pieptului am sa chem pe toata lumea sa priveasca cu optimism realitatea de azi si cu toate tarele si neajunsurile lumii, am sa-i indemn pe totii sa strige la unison:
BINE AI VENIT 2010!
TE ASTEPTAM DE CAND NE-AM NASCUT !
LA MULTI ANI !
|
Harry Beer 1/11/2010 |
Contact: |
|
|
