Rezolutii : Liniste si prosperitate
A mai trecut inca un an.
Sfintele Sarbatori ale Nasterii Mantuitorului s-au dus si ele, iar casetele cu colinde pe care le pastram ca pe o comoara si-au reluat locul in scrinul in care tinem cele mai de pret amintiri legate de locul unde am vazut lumina soarelui si unde am lasat fiecare cate o particica din fiinta noastra.
Ne-am amintit cu nostalgie atmosfera care plutea in familie in perioada Sarbatorilor de iarna si de frumoasele traditii folclorice transmise din generatie in generatie.
Incepand cu seara de Ajun a Craciunului pana dupa Anul Nou, Boboteaza si Sfantul Ion, ascultam cu emotie “O ce veste minunata”, “Steaua sus rasare“, Plugusorul”, “Sorcova” si multe alte colinde, traind efectiv si afectiv bucuria colindatorilor care ne aduceau un strop de fericire.
Era apoi mirosul cozonacilor din cuptor cu aroma de vanilie, portocale si rom, al sarmalelor care fierbeau pe foc, ligheanul plin cu carnati proaspeti de porc si buchetul vinului de tamaioasa ce umplea casa de arome.
Dar mai presus de toate aceste bunatati specifice perioadei Sarbatorilor Nasterii Domnului era prezenta atotcuprinzatoare a mamei care da un farmec deosebit acelor momente pe care nu le vom uita nici o data, asa cum nu vom uita imaginea ei ce a ramas ca o icoana in amintirile noastre.
Caldura privirilor cu care ne invaluia pe toti ne incalzea sufletele inocente, in anii aceia in care vicisitudinele vietii nu ne spulberasera visele curate ale copilariei.
Zapezile de odinioara s-au spulberat.
Anii au zburat pe nesimtite impreuna cu noianul lor de bucurii, iar furtunile care s-au dezlantuit dupa marea conflagratie mondiala ne-au risipit prin toate colturile lumii.
Am lasat in urma amintiri dragi, rude apropiate, prieteni buni, cartile care ne-au largit orizontul cunoasterii si mormintele celor care nea-u dat viata si ne-au ocrotit adolescenta plina de candoare.
Viscole mari s-au abatut asupra tarii noastre, fiind damnati sa suportam consecintele istoriei si ale intelegerilor de culise dintre Puterile invingatoare in cel de al Doilea Razboi Mondial care au stabilit anumite zone de influenta.
Cei care am ajuns pe acest meridian am gasit in Canada un climat de pace, liniste, toleranta si respect al demnitatii umane.
Credinta in Dumnezeu ne-a ajutat sa trecem mai usor pragul care ne separa de lumea amintirilor.
Crivatul de la rasarit ne-a bulversat viata pasnica si linistita, demoland in furia lui oarba toate valorile morale si spirituale ale neamului romanesc in incercarea de a ne falsifica traditiile si istoria.
Datinile din strabuni nu au murit insa, desi s-a dorit cu ardoare acest lucru.
Ele au ramas intiparite in constiinata noastra ajutandu-ne sa supravietuim spiritual si sa ne pastram identitatea, caci un popor care isi pierde traditiile cultural-folclorice esta eliminat din circuitul marilor valori ale tezaurului Universalitatii.
Ca intotdeauna in preajma unui An Nou ne-am urat unii altora pace si prosperitate dar dorintele noastre adesea nu s-au implinit, dimpotriva, am asistat neputinciosi cum ele s-au destramat una cate una. Fiecare inceput de an ne-a adus alte si alte privatiuni si sacrificii, dar toti am sperat cu obstinatie in venirea unor vremuri mai bune.
Sa insemne oare acest inceput de an sfarsitul suferintelor unui popor greu incercat de soarta de-a lungul milenarei lui istorii?
Speram ca experienta asa zisei “tranzitii” care a saracit pe cei nevoiasi si a ingrosat conturile altora, sa fi fost o experienta pentru cei care s-au increzut in promisiunile neonorate ale unor politicieni avizi de putere.
Speram ca tara noastra, Romania, va intra pe un fagas de liniste si prosperitate.
|
George Georgescu 1/7/2010 |
Contact: |
|
|
