Niste români
Unul dintre admirabilii români pe care i-am întâlnit de când mă aflu în Toronto este dl.Petre Suba, un om chipes, nespus de amabil si comunicativ, cu trăsături atletice si cu mult umor, căruia eu , de la bun început , i-am zis "bădia Petre". El este cel care, într-o splendidă zi a verii trecute, m-a invitat la o plimbare prin "Edwards Gardens", care a constituit pentru mine o minunată descoperire, ceea ce m-a si determinat să scriu articolul pe această temă publicat acum câteva numere în revista "Observatorul".
Pe bădia Petre l-am revăzut recent, la întâlnirea de la "bojdeuca", mai bine zis de la "palatul" hâtrului "nepot" al celebrului povestitor din Humulesti, dl. Ovidiu Creangă , cu ocazia lansării celor două noi cărti ale gazdei noastre. Toti cei prezenti în primitoarea curte din Toronto de lângă ravina dinspre Bathurst - tineri si mai vârstnici, bărbati si femei, unele familii cu copiii lor - reprezentau, de fapt, o veritabilă societate românească de aici, din Toronto, cu toate trăsăturile caracteristice ale conationalilor nostri de pretutindeni. Un motiv în plus ca să ne simtim cu adevărat ca acasă l-au întruchipat delicateturile culinare tradiţionale pregătite si oferite de simpaticul si stenicul "mos Bodrângă", udate din belsug cu vin, bere si alte alese băuturi.
În mijlocul nostru, al participanţilor la acest festin al spiritului strămosesc, cei doi venerabili domni, Petre Suba si Ovidiu Creangă, se impuneau ca două figuri reprezentative , ca adevărati "stâlpi de rezistentă" ai comunitătii noastre din Toronto. Îmi închipui marea satisfactie pentru această reusită a excelentului organizator, dl.Dumitru Popescu, directorul revistei si al cenaclului "Observatorul", sub patronajul căreia s-a realizat si aceasta inspirata manifestare de simtire si grai românesc. (Desigur, de acum putem vorbi aici de un autentic "fenomen Observatorul"). Sper că cineastul si scriitorul Stelian Ilie Mitadinu a surprins pe pelicula camerei sale de filmat nenumărate si grăitoare momente si imagini care să se înscrie ca un emoţionant "memento" pentru noi toti, cei prezenti în acea memorabilă zi la "bojdeuca" lui Ceangă din Toronto, la care a participat, ca întotdeauna, si dl.viceconsul Petrisor Dumitrescu, împreună cu sotia sa. Aşa cum sper că si dl. Raul Dudnic, prezent la acest eveniment, va reflecta pe larg unele aspecte semnificative în emisiunea sa "Noi, românii"...
Asadar, la dejunul oferit de autorul celor două noi aparitii editoriale, pigmentat cu "bodrângramele" (epigramele) sale, l-am reîntâlnit pe vesnic zâmbitorul si prietenosul "bădia Petre". La salutul si întrebarea mea "Ce mai face" , acesta mi-a replicat calm si , parcă, împăcat cu sine: "Iacă, facem si noi ce putem...". Evident, un răspuns al unui om ajuns la o vârstă respectabilă, sosit de tânăr în Canada si care, graţie dârzeniei si abilitătilor sale, a reusit să biruie toate greutătile ivite în cale si să devină, aici, în Toronto, un om demn, respectat si iubit de toti cei care-l cunosc. O mai veche pasiune a sa este culegerea si comentarea unor asertiuni ale diferitilor oameni de stiintă si cultură din istoria civilizatiei umane si oferirea lor, prin internet, spre cunoastere, tuturor celor interesati.
"Facem si noi ce putem"... Da, dl. Suba face ceea ce poate, dar bine. El s-a retras de la conducerea modestului său "bussiness", ajutându-si acum soţia să tină sus steagul unei "afaceri particulare", care a asigurat onorabilitatea întregii sale familii. Dealtfel, nu mică mi-a fost surpriza si plăcerea să citesc cu ceva timp în urmă, în ziarul dedicat cititorilor din Norh York, "The Mirror", pe prima pagină, însotit de o fotografie color, următorul titlu :"Wig expert makes cancer patients smile" (Expertă în peruci îi face pe cei suferinzi de cancer să zâmbească). N-am cunoscut-o niciodată personal pe stimata soţie a domnului Suba, dar, văzând expresiva imagine feminină din fotografie, ceva inexplicabil m-a determinat să citesc pe dată acest interesant articol, cu continuare în pagina a doua, sub titlul "Locks love at wig shop for patients". Încă de la început, un nume deosebit mi s-a relevat privirii : Emma Suba . După primele paragrafe am înţeles că, într-adevăr, este vorba de inimoasa consoartă a "bădiei", care lucrează în salonul său de peruci din cadrul spitalului Sunnybrook - Centrul regional de tratare a cancerului. Doamna Suba este prezentată cu deosebită căldură si simpatie ca o maestră în arta coafurii si a creării perucilor, cu o atestare din 1965. "Ea si-a întâlnit sotul - notează autoarea - după ce a sosit în Canada si, împreună, ei au confecţionat si au vândut peruci timp de peste 30 de ani. După o retragere de 7 ani, aceasta si-a reluat activitatea, încercând să vină în ajutorul si să aline suferintele unor femei afectate de cancer, care, din această cauză, si-au pierdut sau sunt în curs de pierdere a podoabei capilare. Cu deosebită grijă, ea le alege si le ajusteză peruca, adecvată vârstei, chipului si firii celor care i se adresează. Dacă e nevoie, le adaugă suvite noi si esarfe colorate, în armonie cu peruca dorită. Tristetea acestor femei dispare putin câte putin după ce-si privesc noua înfătisare în oglindă, iar zâmbetul le mijeste pe chip. "Asa... Acum fruntea sus si fii tare!", îsi încurajează doamna Suba vizitatoarele de fiecare zi. Si acestea se despart de ea surâzătoare, mai încrezătoare în ele însele, în destinul lor. Căci, asa după cum conchide semnatara articolului respectiv, "perucile si celelalte lucruri adiacente ajută bolnavele de cancer să se simtă mai bine si să fie mai stăpâne pe vietile lor".
Prin nobila preocupare si aprecierea de care se bucură, asa cum ne-o demonstrează prezentarea din "The Mirror", d-na Emma Suba este o demnă conatională a noastră, care face cinste numelui si renumelui de român. Ea merită toată admiratia, cinstirea si sincera noastră recunostintă...
|
ION SEGĂRCEANU - Toronto 11/20/2003 |
Contact: |
|
|
