"EXERCI|II DE SPERANTA” - România în care as vrea sa traiesc
“Autorii acestei carti sunt obsedati de tara lor nefericita, iar aceasta obsesie este de fapt cea mai importana dintre sansele României.”
Ana Blandiana
www.comunismsvictims.info.
Aceasta este adresa Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei, gândit si înfiintat în 1992 de catre presedinta Aliantei Civice, Ana Blandiana, realizat împreuna cu Romulus Rusan si o echipa de constructori, arhitecti si designeri.
Format dintr-un Muzeu – situat în fosta închisoare politica din Sighet - si un Centru international de studii asupra comunismului - cu sediul în Bucuresti, Memorialului Sighet i s-a adaugat începând cu 1998 o scoala de vara. Selectionarea cursansilor s-a fscut în primul an folosind listele de câstigatori ai Olimpiadelor de Istorie. La cea de-a doua editie, Fundatia Academia Civica a lansat un concurs cu tema “Ce stiu eu despre anii comunismului”, concurs la care au participat 300 de elevi din România, Republica Moldova si Ucraina.
Cartea “EXERCI|II DE SPERANA~. România în care as vrea ss traiesc”, pe care v-o prezentam prin cîteva sugestive fragmente, este rodul editiei 2000 a scolii de vara si cuprinde eseurile a 81 de tineri din România si Republica Moldova cu vârste cuprinse între 13 si 19 ani. Având ca editor pe Romulus Rusan si o posfata de Ana Blandiana, cartea a fost publicata cu sprijinul Centrului de Informare si Documentare al Consiliului Europei – Bucuresti, si vorbeste despre o disperata cautare a sinelui, a ordinii si a normalitatii.
Rascolitoare prin franchetea marturisirilor, cartea contureaza tot mai clar un “stil” al scolii de vara Sighet.
Oana Mara Serban, 16 ani, Câmpina
“Mai mult ca prezentul”
“Eu consider ca timpul gramatical care ne caracterizeaza acum este mai mult ca prezentul. La drept vorbind, acesta este ingrat, perimat, rudimentar, implacabil ca un neajuns congenital. Viitorul e vizionar, prezentul – realist; imperfectul – etern; perfectul simplu – nerabdator. În prezent, neantul a devenit un truism.De pilda, când la întrebarea cu imens potential creator ”Ce faci? ti se raspunde invariabil, cu indolenta amara: ”Nimic. Absolut nimic.”, recunosti imediat în descumpanirea care te copleseste, mai mult ca prezentul. Ca semn de punctuatie îi corespunde punctul, fara “si de la capat.”
Filip Lucian Iorga, 18 ani, Bucuresti
“Viitorul lumii si România viitorului”
“În lumea agitata în care traim, atît de lipsita de repere calauzitoare, românii îsi îndreapta încrederea înspre doua institutii fundamentale, ancorate adînc în traditie, dar viabile si pe mai departe: Armata, construita pe principiul ordinii atât de cautat azi, si Biserica, în care omul poate gasi oricând sprijin. Desi dezbinate de unele probleme de ordin material, cele doua biserici românesti, cea ortodoxa (tezaurizatoare a mostenirii traditionale) si cea greco-catolica (fauritoare a sentimentului national al românilor transilvaneni), sunt sortite sa traiasca în comuniune, asa cum toate confesiunile crestine vor fi unite în diversitate.”
Andrei Plesea, 18 ani, Brasov
“Români în România”
“României îi doresc doar sa aiba din nou parte de români curajosi, patrioti si care nu se considera oameni daca macar o data în viata nu pun tara lor mai presus de ei însisi. Îi doresc României, fara doar si poate, si economisti, dar economisti care sa stie ce înseamna cuvantul “deflatie”si ministri, dar care sa stie exact în ce minister se afla; îi doresc parlamentari dar care sa descopere antidotul pentru întepatura mustei tete.
…Si cîte nu doresc eu României! Mie, îmi doresc o Românie care sa îi aiba pe acesti români.”
Mihaela Paun, 17 ani, Câmpina
“Astept un Pericle”
“Sa fie acesta oare spiritul românesc? Sa ajungem noi sa transformam în virtute lenea? Românul este total diferit de harnicul si constiinciosul japonez care renunta la zilele de concediu pentru ca are de lucru. Românul nu numai ca profita de toate zilele libere posibile si imposibile, dar îsi prelungeste si zilele de pauza din zilele lucratoare. Ma întreb daca a existat vreodata un haos mai mare în România.
Trebuie sa ne eliberam de noi însine, sa fim mai puternici, mai orgoliosi, mai dîrji. Starea de mediocritate ce ne caracterizeaza exprima pasivitatea pîna la indiferenta a Românilor. Noi nu ne putem permite sa fim neutri. Ori sîntem noi insine, buni români, ori nu mai suntem.Calea de mijloc atrage dupa sine mediocritatea , o moarte lenta.
Astept un Pericle la conducerea României, o afirmare pe plan universal a valorilor, o Românie unita,
plina de mister si vigoare.”
Daniela Tarlapan, 17 ani, Cornesti, jud.Ungheni, R.Moldova
“Basarabia se cere acasa”
“Când un abur de dor se las` peste muntii Cernauti si o lina cântare mangîie departarile albastre, îmi înec durerea sufletului într-o ruga amara. Ma vad printre calugarii cuviosi de la Putna lui Stefan cel Mare. Zaresc printre faclii cripta domneasc` si-mi reazem fruntea înfierbintata de lespedea rece.
Stii, Doamne, ca noi Basarabenii nu avem tara? Stii ca Moldova e ca o harta rupta? Stii ca nu mai avem iesire la mare?”
Ortansa Moraru
(continuare în num`rul viitor)
|
selectie de Ortansa Moraru - Toronto 11/15/2003 |
Contact: |
|
|
