Locuri spirituale si orase din Romania ( XI ) Mânăstirea Brâncoveanu sau Sâmbăta - Municipiul BLAJ
Mânăstirea Brâncoveanu sau Sâmbăta
Situată într-un cadru natural pitoresc, pe valea râului Sâmbăta, la poalele nordice ale Munților Făgăraș, în arealul satului Sâmbăta de Sus din comuna Voila, județul Brașov, la 13 km SV de municipiul Făgăraș și la 85 km VNV de municipiul Brașov, mânăstirea Brâncoveanu are 40 de călugări, care duc o viață de obște, păstoriți de starețul Irineu Durlea. Ansamblul monahal de astăzi se află pe fosta moșie a vornicului Preda Brâncoveanu (cumpărată în 1654), pe care a construit o biserică din lemn în 1657. Pe locul vechii biserici, domnul Constantin Brâncoveanu a întemeiat o mânăstire, construind, în anii 1696-1707, o biserică de zid cu dublu hram Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii, în stilul brâncovenesc, precum și chiliile personalului monahal. Din picturile murale interioare ale bisericii, executate în 1796 de zugravii Ionașcu, Pană și Matei, se păstrează doar câteva fragmente în naos. În 1785, la cererea Administrației catolice din Viena, generalul Preiss a distrus cu tunurile ansamblul monastic ca represiune împotriva călugărilor care erau ostili procesului de catolicizare. Această mânăstire a rămas părăsită și în ruină până în 1928, respectiv 143 de ani, când mitropolitul Nicolae Bălan a început reconstruirea bisericii și a chiliilor, păstrând stilul brâncovenesc. Lucrările de reconstrucție s-au terminat în 1936, dar sfințirea a avut loc abia după război (în 1946). Clopotnița, aflată la circa 200 m de biserică, adăpostește 5 clopote turnate la Viena.În perioada celor 143 de ani cât mânăstirea s-a aflat în ruină, credincioșii din localitățile învecinate se adunau în acest loc în fiecare an de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii pentru a lua apă de la un izvor cu efecte tămăduitoare. Între 1986 și 1993, Înalt Prea Sfințitul Antonie Plămădeală, mitropolit al Ardealului și Feleacului, s-a îngrijit de construirea mai multor chilii, a unui paraclis cu hramul Sfinții Martiri Brâncoveni, a unei biblioteci și a casei stăreției, păstrând stilul brâncovenesc, cu foișoare sculptate în piatră. Toate aceste construcții noi au fost sfințite la 15 august 1993 de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în prezența și cu contribuția Sanctității Sale Bartolomeos I, Patriarhul ecumenic de Constantinopol, aflat în vizită în România. La 21 iulie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române I-a canonizat la această mânăstire pe Constantin Brâncoveanu, pe cei patru fii ai săi Constantin, Radu, Matei și Ștefan, precum și pe ginerele său, sfetnicul Ianache zi înscrisă în calendarul ortodox la 14 august, cu numele Sfinții Martiri Brâncoveni. La mânăstirea Brâncoveanu are loc anual (din 1997), în ziua de 15 august, Festivalul național de muzică religioasă corală. Mânăstirea posedă un muzeu de artă religioasă cu peste 500 de icoane vechi, în majoritate pictate pe sticlă.
BLAJ
Municipiul Blaj se află în partea central-vestică a României, în județul Alba, în Podișul Târnavelor, la 257 m altitudine, în zona de confluență a râului Târnava Mare cu Târnava Mică, la 364 km NV de capitala țării București. La 1 iulie 2001, Blajul avea 21 261 locuitori (din care 10 609 de sex masculin și 10 652 de sex feminin), răspândiți pe 7,25 kmp, ceea ce reprezintă o densitate de 2 932 locuitori pe kmp. Din totalul populației, 85% sunt români, 9% maghiari, 5,4% țigani și 0,6% alte etnii. Din punct de vedere confesional, 68% sunt ortodocși, 18% greco-catolici, 6% reformați, 4% romano-catolici și 4% aparținând altor religii. Municipiul Blaj este un important nod de comunicații rutiere și feroviare, un principal centru economic, pomicol și viticol și, totodată, unul dintre cele mai strălucite orașe transilvănene care a jucat un rol remarcabil în perioada anului revoluționar 1848. Din punct de vedere economic, Blajul se afirmă prin existența mai multor întreprinderi industriale care produc accesorii pentru mașini-unelte, diverse unelte pentru minerit, mobilă, placaj, plăci fibrolemnoase, confecții, tricotaje, prefabricate din beton, cărămizi, țigle, preparate din lapte, bere, produse de panificație ș.a. În municipiul Blaj își desfășoară activitatea o Stațiune de cercetări și producție viniviticolă, un muzeu cu secții de istorie, arheologie și științele naturii (fundat în 1851), în care se păstrează și cărțile din biblioteca personală a lingvistului și filologului Timotei Cipariu (reprezentant de seamă al Curentului latinist și al Revoluției de la 1848 din Transilvania), precum și Colegiile Iacob Mureșianu și Gheorghe Șincai. Parcul Avram Iancu.
Istoric. Săpăturile arheologice efectuate în zona Dealului Hula au scos la iveală o necropolă datând din prima Epocă a Fierului (Hallstatt), aparținând Culturii Ciumbrud (sec. 7-6 î.Hr.), în care s-au găsit podoabe (perle din pastă caolinoasă, inele, aplice din foiță de aur ș.a.), obiecte de ceramică ș.a. Localitatea apare menționată documentar, prima oară, în 1271 cu denumirea Terra sau Villa Herbordi , într-o diplomă semnată de regele Ungariei, Ștefan V, prin care acesta aproba vânzarea de către Teel din Brașov lui Chyel din Câlnic a domeniului sau satului aparținând voievodului Herbordi (terra sau villa Herbordi vojvodae), iar în 1393, așezarea este consemnată cu numele Terra Blasii filii Herbordi (Pământul lui Blasius, fiul lui Herbordi) de la care derivă denumirea Blaj. În 1535, Ștefan Bagdi, proprietarul domeniului Blaj, a construit un palat (cea mai veche clădire din oraș) care a servit ca sediu al reședinței episcopale (astăzi se află în posesia Mitropoliei greco-catolice). În 1617, localitatea a primit dreptul de a ține târguri săptămânale și anuale. La 27 octombrie 1687, la Blaj s-a încheiat Tratatul dintre Imperiul Habsburgic și Principatul autonom al Transilvaniei, prin care Transilvania se obliga să plătească acestuia un tribut de 700 000 de florini, iar Imperiul Habsburgic se obliga să recunoască privilegiile țării și domnia ereditară a lui Mihail Apafi. La 19 mai 1737, Blajul a devenit oraș, dată după care au început să se stabilească aici numeroase familii venite dinspre Făgăraș, Sibiu și Alba Iulia, printre care, în aceeași lună a anului 1737, episcopul iluminist Ioan Inocențiu Micu (Clain) a plecat din Făgăraș, stabilindu-se la Blaj în palatul Bagdi, mutând în acest fel sediul Episcopiei greco-catolice de la Făgăraș la Blaj. Ca urmare a acestui fapt, Ioan Inocențiu Micu (Clain) a devenit întemeietorul Blajului românesc, care a luptat în cadrul Dietei transilvănene atât pentru apărarea bisericii greco-catolice, cât și pentru obținerea unor drepturi pentru românii asupriți. În a doua jumătate a secolului 18, orașul Blaj a devenit cel mai important centru de cultură și învățământ românesc din Transilvania prin îființarea unei tipografii (1747), a unui Seminar și a două școli (Școala latinească și Școala de obște, inaugurate la 11 octombrie 1754 ultima transformată în 1779 în Școală normală). În a doua jumătate a secolului 18 și începutul secolului 19, Blajul a fost un puternic centru al luptei românilor din Transilvania pentru emancipare națională, o întreagă pleiadă de cărturari iluminiști (Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ion Budai-Deleanu, Ioan Piuariu Molnar ș.a.) promovând Curentul cultural novator cunoscut sub numele de Școala Ardeleană. Toți aceștia, sprijiniți de alți gânditori iluminiști (printre care Simion Bărnuțiu, George Barițiu, Timotei Cipariu, Gheorghe Lazăr, Iacob Mureșianu ș.a.) au adus, prin ideile lor, argumente istorice, biologice și demografice privind originea latină a limbii române și a poporului român, continuitatea și unitatea etnică a acestuia, combătând teoriile neștiințifice ale unor contemporani, printre care Franz Joseph Sulzer, Iosif Carol Eder, Johann Christian Engel, Jernej Kopitar ș.a. Anul 1848 a propulast Blajul în centrul evenimentelor revoluționare. Astfel, la 3/15-5/17 mai 1848, pe Câmpia Libertății a avut loc Marea Adunare Națională a românilor transilvăneni (circa 40 000 de participanți), în majoritate țărani, care a adoptat programul de revendicări referitoare la drepturile inalienabile ale poporului român și care a protestat vehement împotriva uniunii forțate a Transilvaniei cu Ungaria. La 15 mai 1993, Parlamentul României a trecut orașul Blaj în categoria municipiilor.
Monumente: Palatul episcopal construit în 1535 de Ștefan Bagdi, în stil baroc, renovat și extins în 1837, sediul Mitropoliei greco-catolice (din 1853). Un timp în acest palat a funcționat Muzeul de istorie și arheologie; Catedrala greco-catolică Sfânta Treime, construită în anii 1738-1745 în stil baroc transilvănean după planurile arhitectului italian Giovanni Martinelli (finisată la exterior în 1749 și sfințită în 1756), restaurată în anii 1777-1779 și mai ales în perioada 1835-1837 (când i s-a alungit nava, s-au construit două turnuri la fațadă, s-a zidit corul și s-a mărit altarul și absida semicirculară) și în anii 1963-1968. Catedrala mai păstrează în naos picturi murale executate în stil brâncovenesc între 1756 și 1780, precum și un iconostas din lemn de tei, realizat în stil baroc, în anii 1749-1756 de către meșterul tâmplar Aldea din Târgu Mureș (cel mai mare iconsotas din țară); Biserica parohială (a grecilor) cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1770), cu picturi murale interioare originare, în cimitirul căreia se află mormintele lui Timotei Cipariu, Axente Sever ș.a.; Edificiul vechii Academii teologice, construit în perioada 1741-1777 după planurile arhitectului Giovanni Martinelli; Ansamblul sculpural monumental comemorativ al Marii Adunări Naționale de la Blaj, constând dintr-un obelisc central numit Gloria (ridicat în 1958), executat din beton, placat cu mozaic, și un grup statuar alcătuit din 32 de busturi ale unor personalități ale istoriei și culturii românești (inaugurat în 1973), opere de artă ale sculptorilor Ion Vlasiu, Ion Irimescu, Ion Jalea, Marius Butunoiu ș.a.; statuia lui Avram Iancu, realizată de George Apostu și dezvelită în 1972; statuia Lupa capitolina dezvelită la 20 noiembrie 1993; Teiul lui Mihai Eminescu sub care, conform legendei, poetul a excamat: Te salut din inimă Romă mică. Îți mulțumesc Dumnezeule că m-ai ajutat s-o pot vedea.
|
Dan Ghinea, Toronto. 11/7/2003 |
Contact: |
|
|
