AM VENIT DIN ROMANIA
Am inceput sa privesc calatoriile in Romania ca pe niste pelerinaje la locuri sacre. Intotdeauna cind le faci ajungi sa te imbogatesti spiritual.
Am stat numai o saptamina in Romania. Tot timpul mi-a fost ocupat. Atitea lucruri de vazut, atita lume de revazut.
Locuiam in Bucuresti si primul lucru pe care l-am facut a fost sa vizitez centrul Bucurestiului. Ultima oara am vazut Biblioteca Universitara ciuruita de gloante si cu acoperisul ars cu cuvinte pictate pe ziduri "Jos dictatorul!". Acum este ca si noua. Cladirea de linga universitate a carui acoperis colapsase a pastrat fatada si deasupra ei s-a inaltat o structura moderna de sticla. Doua statui noi stau una linga biserica Kretulescu, statuia lui Corneliu Coposu, fost conducator al partidului National Taranesc, iar alta linga sediul guvernului, Ion Bratianu, lider al partidului Liberal(facut din bucati de metal ca simbol al durerilor fizice la care a fost supus).
Ateneul Roman a fost refacut. In fata era tot statuia lui Gheorghe Anghel: "Mihai Eminescu". Vis-a vis este Palatul Regal si afara pe gazon erau tot statui ale lui Gheorghe Anghel : "Prelatul " si "Nud". Prea putin se stie despre acest sculptor deosebit care avea numai un pat, o masa si strictul necesar in Drobeta Turnu Severin de unde era de bastina. A murit prin anii ’60.
Hotelul Bucuresti are o piscina interioara imi spune o fosta colega de a mea cu care m-am plimbat. Iar eu ii zic "In Toronto peste tot sint piscine si nu numai pentru turisti ci pentru oameni obisnuiti". Hotelul Atenee Palace a fost renovat.
Mai incolo este libraria "Humanitas" unde ma duceam ca la un muzeu in care erau piese rare. Inauntru prea putina literatura memorialistica acum. Numai un Bukhovski care povesteste despre perioada comunista. Oamenii incep sa uite. Multe ghiduri practice ca si aici in America de Nord. Lumea citeste mult "Alchimistul" de Paulo Choelo. Nu l-am citit inca dar se pare ca e un fel de Petre Ispirescu. Mai uita lumea de necazuri.
Ii intreb pe fosti colegi de ai mei ce scriitor contemporan roman mai avem. Nimeni nu stie. Aflu de la o emigranta din Brasov: Mircea Cartarescu. "Levant" este cea mai cunoscuta carte a lui. O scriere baroca, incarcata, frumoasa.
Foste prietene nu m-au mai invitat acasa cum era obiceiul pe la romani ci la restaurant. S-au modernizat. Un restaurant cu specific romano-mexican. Ele comanda mincare mexicana, eu romaneasca. Nu stiu ele ce simti cind esti departe de tara. Preturi accesibile mie dar lor destul de scumpe. Salariul mediu pe economie este 4 mil lei. Un pahar de palinca este 27.000 lei, doua clatite 40.000 lei, crap cu mujdei 120.000 lei. Este plin de lume si nu e simbata sau duminica. Intr-un colt un italian vorbeste la telefonul celular. Cosmopolitism, globalizare.
Numai unele magazine au ramas la fel: "Eva", unde se vind ii romanesti 1.400.000 lei, magazinul "Muzica" care are muzica populara etnografica de care se ingrijeste Muzeul Taranului Roman. In rest magazine se deschid si apoi se inchid. Totul este in miscare.
Sint si acolo McDonald’s si Pizza Hut cu preturile de la noi dar cu salariile lor.
Coloane oficiale ale diferitilor ambasadori foarte dese. Politia le face loc sa treaca. Diferente culturale. In Toronto se face loc numai pentru inmormintari si pentru marsuri sportive.
Imi vad rudele batrine. Iar in unele cazuri vad numai niste cruci.
Imi era dor de o piata in aer liber. Mama cumpara fasole alba, gutui. Brinza e vinduta de oieri din Sibiu cu clop negru pe cap. Mai incolo se vind butoaie de vin cu cepuri de cires. Imi fac o fotografie cu ele ca sa imi ramina in amintire. Si peste tot se vind covrigi rumeni care se pregatesc in fata ta.
La tara iarasi oameni imbatriniti care se bucura ca am venit pe la ei. Dar ce greu. Drumurile sint foarte proaste. E o minune ca am ajuns intregi. Nu mai au gradina de zarzavaturi. E greu sa aiba grija de ea dar au porc, ciini, gaini si pisici. Prunii din batatura au ramas. Si inca mai fac tuica din zarzare (corcoduse) si prune. Imi era dor de fintini. Parca as vrea sa o iau cu mine. Dar nu pot. Imi fac alta fotografie.
Si acolo in afara oraselor mari sint supermarketuri: Billa(companie austrica), Carrefour(franceza), Metro(germana). Si benzinarii: MOL(ungureasca), Lukoil(ruseasca) etc.
La TV programe diverse. Am revazut ecranizarea dupa " Mara" de Ioan Slavici cu Leopoldina Balanica, Maria Ploaie, Florin Zamfirescu si Florina Cercel. In alta zi: "Titanic Vals" cu Mihai Fotino, Ileana Stana Ionescu, Melania Cirje. "Cit ai dat pe palarie?" "Gratis mama soacra." Ptiu nu ti-a fost rusine sa iei de la morti."
Filme diverse: americane, italiene, frantuzesti. Emisiuni de divertisment: "Grasele contra slabelor". "Bucataria lui Radu": la o masa cu stergare romanesti si ulcele de lut ti se arata cum sa pregatesti mincaruri romanesti traditionale. Si maninc si eu: sarmale, salata de boef, pastrama de berbecut. Cit timp s-au pregatit ai mei ca sa imi ofere asta.
La aeroport plec repede ca sa nu ma emotionez.
La revedere. Sper.
|
Dana Mateescu - Toronto 11/4/2003 |
Contact: |
|
|