Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Compania ORION BALET - o valoare artistica romaneasca

Compania Orion Balet a fost înfiintată în 1990, la initiativa coregrafului Ioan Tugearu si a Ministerului Culturii care , pentru prima dată, după 50 de ani, lua decizia subventionării unei structuri de dans contemporan.

În 1992, coregraful Sergiu Anghel preia această companie o restructurează si o pregăteste pentru spectacole de o facură aparte, îmbinând virtuozitătile dansului clasic cu cele ale dansului contemporan.

În 1993, Compania Orion Balet prezintă premiera Anotimpuri pe muzica lui Antonio Vivaldi si Thomas Wilbrandt, cu care a câstigat Premiul II la Festivalul Internaţonal de Creatie Coregrafică de la Iasi. În urma succesului înregistrat cu acest spectacol, Orion Balet a realizat un ciclu de patru filme TV, în colaborare cu Televiziunea Română.
Poeme coregrafice în care se redescoperă spatiul neconventional: dansul în natură.

În 1995, Sergiu Anghel montează Barococo Party, un spectacol ce deschide dansul contemporan spre text „aglutinând barocul si rococo-ul într-o rafinată si ironică entitate lexicală”. Barococo Party a obtinut Premiul I si Premiul de Interpretare pentru rolul principal la cea de a VI a Editie a Festivalului International Euro-Dans de la Iasi.

În 1997, Orion Balet prezintă Missa Prophana, un spectacol de factură religioasă ce ilustrează ideea de resacralizare a dansului, demonstrând că dansul poate fi purtătorul unui mesaj pur spiritual. Cu acest spectacol, compania a efectuat un turneu în Franta si în Germania, unde s-a bucurat de aprecierile criticii de specilitate, fiind considerat o capodoperă a genului de spectacol teatru-dans.

În perioada 1998-2002 sunt realizate spectacolele: Nostalgia după muzica lui Adalbert Weiss, Winter Party pe muzică etno, spiritual, jazz si Gala Orion Balet creat după un scenariu inspirat de poemele lui Paul Valery.

Pe lângă aceste spectacole, Compania Orion Balet are în repertoriu un număr semnificativ de productii tv: Peregrinatio, Enstaze, Cantilena, Quator pentru trei enoriase si un spirit păgân, pe muzică de W. Martenz, Carmen Moore, Toby Twining, Tomaso Albinoni, Miles David, Benjamin Britten etc.

Proiectele aflate în pregătire impun o strategie de deschidere spre o audientă cât mai largă în rândul publicului si o integrare în arta coregrafică europeană si mondială, recomandând Orion Balet ca pe un laborator autentic de creatie originală. http://orion.inflop.ro


Sergiu Anghel, Director artistic & coregraf

Născut la 12 februarie 1954, la Medias, Sergiu Anghel a urmat cursurile Liceelor de coregrafie din Cluj-Napoca si din Bucuresti, fiind absolvent al Liceului de coregrafie din Bucuresti, promotia 1973.
A absolvit Universitatea din Bucuresti, Facultatea de litere, sectia română-franceză.
Studii de compozitie coregrafică în SUA, la Duke University, North Carolina în cadrul ADF ( American Dance Festival), la New York si la Amsterdam Summer University, Olanda.

Din 1990, Sergiu Anghel este lector universitar la UNATC (Universitatea Natională de Artă Teatrală si Cinematografică) din Bucuresti, coordonator al catedrei de creatie coregrafică.
Vicepresedinte al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor si Criticilor de Muzică si Dans din România.

A primit numeroase premii dintre care amintim : Diploma decernată de Colegiul Criticilor Muzicali ATM, pentru împlinirea si lansarea unui stil nou expresiv, în arta noastră coregrafică ; Premiul filmului muzical coregrafic de televiziune decernat de revista Actualitatea muzicală, în 1992 ; Premiul II la Festivalul International de Creaţie Coregrafică EuroDans, de la Iasi, 1993 ; Premiul Uniunii Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor Muzicali în 1994 ; Trofeul Măslinul de Aur pentru filmul Anotimpuri, decernat la Festivalul International Video-Art, din Muntenegru, 1995 ; Premiul pentru investigarea unor noi modalităti de expresie coregrafică decernat de Concursul International de Creatie Coregrafică EuroDans, de la Iaşi - 1997 ; Premiul I si Trofeul Delfinul de Argint – Festivalul International de la Fivizzano, Italia, 1999.

Fondator si coregraf al grupului Contemp (1973-1990).

A semnat libretul, coregrafia si regia următoarelor spectacole : Oedip (197), tara lumii (1980), Chemarea copiilor minune (1982), Peregrinatio – film TV, produs în colaborare cu TVR. ; Cartea lui Prospero, productie a Academiei de Teatru si Film.

În 1992, Sergiu Anghel devine director artistic si coregraf al Companiei Orion Balet, care functionează în cadrul Centrului de Cultură Tinerimea Română.

În această calitate a montat spectacolele : Anotimpuri, Barococo Party, Missa Prophana, Nostalgia, Winter Party, Schiţe pentru o serbare de iarnă, Gala Orion Balet.
În colaborare cu Teatrul de Balet Oleg Danovski a realizat spectacolele : Anotimpuri, Metropolis, Furtuna, În 2003, Sergiu Anghel a pus în scenă spectacolul Pânza de păianjen la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti. sergiuanghel@home.ro



Premii acordate Companiei ORION BALET


Premiul II pentru spectacolul Anotimpuri – obtinut la Festivalul International de Creatie Coregrafică de la Iasi, 1993

Premiul I si Premiul de Interpretare pentru rolul principal din spectacolul Barococo Party la cea de a VI - a ediţie a Festivalului International EuroDans - Iasi, 1996

Premiul I si Trofeul Delfinul de Argint pentru Şaman si Mentiunea specială pentru
Exuvial la Festivalul Internaţional de la Fivizzano - Italia, 1999

În urma succesului înregistrat cu spectacolul Anotimpuri, Compania Orion Balet a realizat un ciclu de patru filme TV, în colaborare cu Televiziunea Română. Poeme coregrafice în care se redescoperă spatiul neconventional: dansul în natură.
Aceste filme au fost distinse cu câte un premiu annual:

Premiul Filmului muzical coregrafic de televiziune acordat de revista Actualitatea Muzicală, 1993

Premiul pentru creatie coregrafică acordat de Uniunea Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor de Muzică si Dans din România, 1993

Premiul pentru cea mai bună companie de dans acordat de Uniunea Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor de Muzică si Dans din România, 1994

Marele Premiu si Trofeul Măslinul de Aur de la Festivalul Video-Art, Bar, din Mutenegru, 1995


BAROCOCO PARTY Premiera: 7 septembrie 1995
Muzica: Frank ROYON LE MEE
Coregrafia: Sergiu ANGHEL
Scenografia : Unda POP

„În 1993, compozitorul francez Royon Le Mee anunta un concert la Iasi. George Diener, directorul Centrului Cultural Francez din localitate, a avut amabilitatea să mă anunte si să mă invite să iau legătura cu compozitorul. Din păcate, concertul nu a mai avut loc. Royon le Mee a trimis anticipat CD-ul cu lucrarea pe care urma să o prezinte, iar între timp a murit. Mi s-a părut foarte ciudată întâmplarea si am fost imediat interesat de muzica respectivă. Am fost socat să descopăr o partitură superbă, un fel de deriziune a pattern-urilor din muzica barocă, scrisă de un artist complet dezinhibat.(…) ce mi-am dorit a fost un fel de reconciliere a contrariilor, pentru că si muzica si sintagma barococo party insinuează aceasta. În timp ce barococo este o sintagmă compozită, care înseamnă împăcare a două curente pe undeva opuse: barocul ca stil indus de biserica catolică drept reactie la Reformă (deci un fel de Contrareformă în artă) iar rococo-ul ca o relaxare absolută a moralei, în momentul în care ea vrea să se infiltreze în gust, în estetic.si atunci într-o atitudine ideologizantă si una care repudiază ideologicul mi se pare incitant să faci o combinaţie, care poate îmbogăti stilistic orice abordare. (..) suprapunerea de stiluri pe care o presupune sintagma barococo inventată de noi juitifică utilizarea actorilor ca actori.”
Sergiu ANGHEL


`` Chiar în seara Festivalului Internaţional George Enescu, a avut loc, la Teatrul Odeon, premiera spectacolului Barococo Party, dat de compania Orion Balet (…) Un spectacol conceput cu multă fantezie, la care si-au dat concursul dansatori, actori, scenografi, dar care îl are în centrul lui pe cel care a avut ideea, a ales muzica, a alcătuit colajul de texte, care în majoritate îi apartin, a creat deci scenariul, regia si coregrafia – Sergiu Anghel. Un specatcol de autor, care tinde către spectacolul total… ``Liana Tugearu – România literară

“Principala calitate a scenariului imaginat de Sergiu Anghel este, alături de inventivitatea lexicală vădită în monologurile Nebunului, faptul că pretextul narativ permite trecerea firească, nesilită de la secventele de recitare ( le-as putea zice si recitative) la cele de miscare dansantă, fără a naste nici o clipă senzatia supărătoare de lipitură. Nimic mai firesc, într-adevăr, ca la un party, ba baroc, ba rococo, invitatii să se oprească din conversatie pentru a dansa, si invers. Cu atât mai mult cu cât – ne lămurim la sfârsit, dacă întâmplarea e un vis, de noapte sau de zi, al Nebunului . Pe acest fir epic, minim dar solid, episoadele dramatice si cele coregrafice se succed fără accidente, alcătuind o structură coerentă sub raport logic ci si spectacologic.
(Alice Georgescu – Teatrul Azi)



MISSA PROPHANA Premiera: 26 aprilie 1997
Muzica: Ariel RAMIREZ
Coregrafia: Sergiu ANGHEL
Scenografia: Mihaela ULARU

“Spectacolul Missa Prophana, asa cum încearcă să o arate chiar titlul voit oximoronic al lucrării, este o încercare de punere în acord a două universuri considerate ireconciliabile de-a lungul unei întregi istorii; a sacrului si a profanului. Într-o viziune nuantată a dualismelor ce polarizează energiile vitale ale lumii sublunare, privirea nepătimasă a ochiului în care lumina lumii s-a decantat ca un vin de soi poate percepe sâmburele linistii din centrul mut al unei furtuni, geana de crepuscul din vârful primei raze a soarelui, sau, clavicula din strânsoarea primei iubiri, sinusul calcinat în perspectiva parfumurilor tuturor primăverilor în care renastem pentru a deveni o formă invizibilă a eternitătii…
Dacă suma contrariilor se află la adăpost în interiorul sumei propriilor lor contrarii de ce n-am putea vedea germenii sacralitătii în schitarea gesturilor noastre cele mai neînsemnate si chiar sacrul în plenitudinea gesturilor noastre marcate de semn?
„Programul” spectacolului de dans-teatru intitulat „Missa Prophana” îsi propune explorarea gesturilor noastre cele mai pătimase, ce se asează prin chiar acest caracter al lor la intersectia tuturor tipurilor de patimi, din unghiul secret în care intersecţia devine punct iar felurimea simplă unitate. Privind de foarte de sus, aproape dintr-o a patra dimensiune frământarea omului pe acest pământ, autorul scenariului Missa Prophana crede că ochiul astfel înăltat nu va va mai dori si nici nu va mai putea să facă distincţia „terestră” dintre patimile „după Matei” si patimile după simplele patimi ale simplului om împătimit. Drama umană, chinul, neputinta sau amărăciunea trădării recunoscute fac din om un potenţial sfânt după cum sfintenia riguroasă se face uneori ghetus alunecării în păcatul de moarte. Privite printre gene cele două universuri ce par a se bate cap în cap asemenea cu două uriase pietre îi vor părea autorului Missei Prophane mai degrabă un sărut brâncusian care , desi defineste dualitatea prin gestul însusi al îmbrătisării pare mai degrabă a invita la viziunea unui monolit. Missa Prophana, în esentă, doreste să surprindă incandescenta sărutului de dinaintea despărtirii gurilor care vorbesc despre focul lui.
Spectacolul cu titlul „Missa Propahana” este construit pe două axe principale a căror intersectare îsi propune configurarea unui spatiu spiritual ecumenic. Muzica spectacolului, semnată de compozitorul argentinian Ariel Ramirez, este o muzică exotic-liturgică, distilată din multitudinea sonoritătilor continentului sud-american în timp ce iconografia montării coregrafice va exploata imagini ale spatiului religios bizantin. În consecintă spectacolul ambiţionează să devină o primă experientă core-liturgică, eveniment în interiorul căruia dansul încearcă să demonstreze si să reconsacre dimensiunea lui sacră de la începuturi.” Sergiu ANGHEL

``Toate formele de expresie reflectă interferenţa continuă dintre religie si universul profan. Datorită unei pătrunzătoare miscări corporale însoţită de compoziţii coregrafice cizelate , Sergiu Anghel reuseste să prezinte publicului german, dansul contemporan din tara sa.”
(Simone Schmelgle – Stuttgarter Zeitung)``


``Turneul franco-german întreprins de compania de balet Orion, condusă de coregraful Sergiu Anghel, s-a bucurat de ecouri favorabile în presa centrală si cea de specialitate din cele două
tări. Spectacolul Missa Prophana a făcut , astfel săli pline la fiecare dintre reprezentatiile sale din Nancy şi Stuttgart.” Ruxandra Zamfir

Adresa acestei valoroase trupe, pe care o salutam cu prietenie de aici din Canada si careia ii dorim succese in continure este ;

Compania Orion Balet - Gutenberg 19, sector 5, Bucuresti – 70626
Tel: 00 40 21 3159517; Mobil: 0721 417 860, 0722 81269;
sergiuanghel@home.ro;
http://orion.inflop.ro









Observator    10/27/2003


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian