Loc de opinii : Supravietuiri
Dacã limba insãsi a fãcut diferentiere functionalã între a fi si a exista, viata face deosebire transantã între a trãi si a supravietui. E onorabil în situatii limitã sã supravietuiesti, dar asta este doar o solutie de conjuncturã care nu onoreazã însã traiul. Mi se pare totusi nobil sã îti poti supravietui atunci când a vietui nu te mai ajutã. Asta presupune o conditie moralã a cãrei sãnãtate tine de îndumnezeirea fiecãruia, nu de dumnezeirea însãsi.
Dar de ce aduc astfel vorba? Fiindcã am de la un timp senzatia cã vietuiesc în mijlocul unui popor de supravietuitori si asta nu pentru cã eu as fi mai bogat, mai întelept, mai suspus si lipsit de griji, desi niciodatã nu m-am constatat sãrac, mediocru, supus si sufocat de angarale.
Ceea ce cred însã cu tot mai multã convingere este cã percepem în mod diferit Binele. Și atunci nu cumva putem sã strivim Binele celorlalti cu Binele nostru? Iatã de ce mã feresc sã dau sfaturi, dar nu mã feresc niciodatã sã gândesc ceea ce vãd, ceea ce îmi doresc si ceea ce spun. De aceea mã tem cã din starea de înticãlosire, de pe timpul celor 50 de ani de comunism, am trecut în starea de supravietuire, ceea ce este totusi un progres, dar nu unul îndestulãtor.
Românii nu de crizã se tem; ei sunt obisnuiti cu sãrãcia si nu în drãmãluirea ei s-au împiedicat, ci în putinele lor ceasuri de fericire a îndestulãrii. Iatã asadar un motiv istoric de personalitate nationalã pentru care ne îndoim de cãmãtãria FMI cu toate promisiunile expertilor bãncii ca am putea iesi din crizã înaintea altora. Mi se pare cã însusi premierul Emil Boc mimeazã pe posturile de televiziune o veselie amarã a solutiei de pasaj, tot asa cum îsi calcã pe firea lui de ardelean onest atunci când e nevoit sã abdice de la mãsurile categorice anuntate la începutul guvernãrii în ciuda pozitivizmului lor. Am mai spus-o si cu alte prilejuri: aurea mediocritas, deviza continuitãtii noastre, ne-a obligat la o mediocritate pãguboasã din cauza cãreia nu am reusit decât sã transferãm supravietuirea în convietuire fãrã exigenta prevederii. Presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, îsi permite exact pe acest fond sã avanseze sperante explicite de autonomie pentru ungurii din Mures si Harghita într-o vizitã neoficialã . Dupã ce românii de acolo au supravietuit în secuime sute de ani, în convietuirea trâmbitatã concesiv, sunt alungati spre alte zãri cu tot patriotismul lor de paradã.
Evenimentele trecute sub tãcerea concordiei iliesciene mã constrâng sã remarc cum însãsi vietuirea româneascã se depreciazã nu atât în dimensiunea ei autohtonã a clementelor sterile, cât mai ales sub presiunea evenimentelor care vin peste noi si ne impun în numele convietuirii europene ritmuri care zdruncinã inertiile supravieturii strãmosesti sub amenintarea tot mai evidentã de a irosi perspectiva pe nostalgii din teama irationalã de a nu da vrabia din mânã pe papagalul de pe gard.
Cred cã acuzãm o afectiune congenitalã de ritm istoric, o distonie existentialã a tensiunilor actualizãrii si mã tem cã picotând mioritic pe laurii amãgitoarelor victorii strãbune, nu ne vom mai trezi nici dacã va cânta cucul la Bruxelles imnul lui Andrei Muresanu în ritm de manele.
|
Iulian Chivu 4/23/2009 |
Contact: |
|
|
