Wednesday, Jul 09, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Sublinieri : Cenaclul " Nicãpetre " - intâlnire culturalã la Toronto

Motto :
«….. nu tu ai ales sculptura, sculptura te-a ales pe tine »….
Nicãpetre


Mã tot gândesc la primãvarã, incerc sã mi-o aduc aminte – e, doar,
Aprilie si-ar trebui sã fie aici – stã cuibãritã in memoria aceea
specialã, ciudatã chiar, pe care o vizitãm totdeauna cu intentie, fie
cã vrem s-o punem « sub cheie » -asa ca sã ii controlãm fiecare
miscare, fie cã vrem sã-i deschidem largi « portile » si ne lãsãm
invãluiti de intentii ascunse dar salutare.

Nu sunt sigurã ce as vrea acum.

Poate prezenta primãverii, iesirea ei din umbra iernii mi-ar calma
indoielile si, sunt sigurã, nu numai mie, mi-ar permite sã zic :
aprilie e luna reinceperii, redeschiderii, seninul perspectivei
trebuie sa invãlue « plecãrile » in sperante, tristetea sã cedeze
si, poate chiar, sã disparã.

Cenaclul Nicãpetre al revistei Observatorul isi asumã intentia si la eleganta invitatie a
Consulatului General al României la Toronto, isi propune, nu
comemorarea, ci celebrarea vietii si creeatiei personalitãtii al
cãrui nume si l-a insusit : Nicãpetre.

E o zi seninã acest 10 aprilie 2009, un preambul al unei incursiuni
detasatã de prezent, trimitere fireascã intr-un univers in care intrãm
« pe varfuri » , nu de teamã, ci din respect si, mai ales, de
admiratie ; Nicãpetre-omul, rãmas undeva in acel aprilie 2008, se
detaseazã invãluit in umbrele coplesitoare ale creeatiei lui.

Suntem, nu zic destui, dar destui sã aglomerãm spatiul Hall-ului de
ceremonii oferit la Consulat, ne miscãm firesc, ca intre cunoscuti, o
ascunsã satisfactie, implinire, parcã ar fi mai corect, ne permite
aceeptarea calmã, fãrã traume a momentului, ba chiar a unui Nicãpetre
usor obosit de vârstã, dar viguros incã, privind umbrit cãtre noi ;
portret-fotografie ocazionalã, de atelier, proectat pe perete chiar
lângã « Eminescu » .
Intr-un fel Hall-ul este transferat intr-o dimensiune neobisnuitã,
aparte, arta este constanta imediatã, peretii fiind acoperiti de
exceptionalele lucrãri ale proaspetei laureatã a cenaclului, Ortansa Moraru, cãtre care, sunt convinsã,
Nicãpetre isi aruncã privirea aprobatoare.

Puiu Popescu dã tonul deschiderii acestei sesiuni de exceptie, iar
Domnul Consul General Valentin Naumescu ne ureazã, cu distinctia unei gazde
desãvârsite, bun venit, exprimându-si dintr-u-nceput regretul cã nu
l-a cunoscut personal pe Maestru.

Ceea ce caracterizeazã sesiunea aceasta, moderatã de directorul
Observatorului, este echilibrul consolidãrii unui program eterogen,
informatia avand rolul temperãrii unor momente intense, «pauze »
necesare intreruperii alunecãrii in zonele consumante ale emotiei ;

- Conform traditiei, Puiu Popescu subliniazã evenimente istorice,
precum aniversarea a 175 de ani a orasului Toronto, ori
reimprospateazã memoria celor 180 de ani de presã romanescã,
-omagiazã personalitãtile nãscute in aprilie ori recentele disparitii
-precum cea a Prof. Dr. George Isac din Kingston sau cea a lui Villy
Con din Toronto-si ne atrage atentia asupra unor noi aparitii
editoriale :
« The Passing Joys » de George Bãjenaru, din Wakefield,
« Poezii din Pontus Euxin » de George Filip , din Montreal,
« Happiness in our Daily Lives » de George Gherasim din West Orange.

-Cateva prezente noi in cenaclu se cer subliniate :
Prof. Dr. Bologa il prezintã pe Dr.George Freundlich din Timmins ON
doctor si muzician in egalã mãsurã,
Iacob Cazacu, din Chisinãu, citeste poezie cu marcã patrioticã a
momentului actual,
Ruxandra Sileanu creeazã un moment muzical, asa ca un respiro ….

« Un an fãrã Nicapetre » ar fi Leit Motiff-ul interventiilor prin care
incercãm sã trecem dincolo de portile inalte ale acelui teritoriu
inchistat dar atrãgãtor, pe care conventional il numim arta si care,
de fapt, este spatiul exceptiei.
Virgil Untilã este cel care deschide seria interventiilor, expresia
pertinentã intra in lumea lui Nicãpetre cu subtilitatea
cunoscãtorului, despre Virgil, Nicãpetre spunand cã este cel mai
aproape de transcrierea « misiunii » sale artistice, o emotie
complementarã parand a sta la baza ideilor emise de Virgil.
Tea Nicolescu prezintã cateva idei referitoare la opera lui Nicãpetre,
mai intai sculptor-fie in piatra, fie in lemn- si mai apoi desenator
sau pictor, punctata fiind de proectia unor inspirat -alese imagini
ale sculpturilor sau desenelor lui
Dr. Dinu Dimitriu, « degajat » de obligatia secretului profesional
subliniazã cateva date biografice mai putin cunoscute, dar mai ales,
provoacã discutii interesante « aruncand » intrebãri care zac,
probabil, in mintea multora.
Ne cam rãtãcim pe « campia » aceasta cu orizonturi deschise de
intrebãrile artistului, ne invartim nitel nãuci, acceptand doar ideea
ca suntem privilegiati avandu-l aproape, cat intelegem sau nu din
ceea ce EL a vrut sa spunã nici nu e important de fapt, ceea ce este
realmente major este « oprirea » in preajma lui si strãdania
incercãrilor , pentru cã nu « intrãm » in artã cu intelegerea ci cu
acceptarea.

Imaginile de la « hambar » reediteazã miscarea noastrã in jurul lui,
iar « Scrisoarea » cãtre salcam, pe care citit-o cu emotie retinutã
Cristian Zamrii ni-l aduce aproape si ranforseazã convingerea cã
Nicãpetre e plecat pe undeva, prin lume, poate la Brãila, poate la
Skironio, poate stã in fata « Gãrzii de noapte » dialogând cu
Rembrandt si, mai ales interogându-i talentul.

Sau poate, vorba lui Marin Sorescu, « s-a dus sã moarã putin «






Maria Cecilia NICU    4/12/2009


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian