La doctor - - Dr. I. San-Marina, un medic pentru toți -
Odată stabiliți în Toronto, ca toți compatrioții noștri din Canada, o primă grijă a fiecăruia dintre noi este aceea de a-și găsi, cu ajutorul rudelor și al altor cunoscuți, un doctor de familie, la care să apeleze în caz de nevoie. Așa s-a întâmplat de fapt și cu mine și soția mea care, la puțin timp după sosirea noastră în această frumoasă metropolă nord-americană, ne-am prezentat pentru prima dată la binecunoscutul și apreciatul doctor Ion San-Marina, care-și are cabinetul pe Wilson Avenue 333, nu departe de locuința noastră. De la bun început, doctorul San-Marina ne-a făcut o impresie deosebită. În primul rând, eram încântat că se numește Ion, ca și mine - de fapt, un nume tipic românesc - și că, în plus, poartă un nume de familie frumos, cu vădite rezonanțe latine, ușor de pronunțat și de reținut în acest orizont de lume atât de diversă și de pluri-culturală. La remarca mea în acest sens, doctorul San-Marina a zâmbit plăcut surprins : "Da, tatăl meu a fost macedo-român. S-a născut în San-Marina, un târg macedonean din Grecia, de pe râul Vardar, de unde și numele nostru de familie. Stabilindu-se în România, a practicat avocatura. Mama a fost româncă get-beget și s-a dedicat nobilei îndeletniciri de profesoară..." Desigur, nu de la primul "appointment", ci în decursul mai multor vizite medicale care au urmat, am reușit să acumulez o serie de date despre viața și activitatea doctorului San-Marina, care m-au ajutat să conturez un "portret" al său, așa cum mi-am propus de la prima noastră întâlnire. Pentru că persoana sa îmi oferea exemplul specific al unui român care, descins din București în Toronto, a reușit, într-un climat de dârză competiție, să-și realizeze menirea profesonală pe pământ canadian și să devină un nume foarte cunoscut și apreciat în lumea medicală, ca și în rândurile pacienților săi, fie ei români sau de alte nații... Doctorul San-Marina și-a început studiile medicale la Iași, transferându-se, mai apoi, la Institutul de Medicină din București, pe care l-a absolvit în 1948. A lucrat o perioadă ca chirurg la Spitalul de Urgență din Capitală, după care a trecut la Spitalul de copii "Grigore Alexandrescu", unde a fost promovat ca șef al Secției de arsuri, recunoscută ca una foarte grea. Curând, din cauza invidiei celorlalți colegi din spital și a faptului că nu era membru de partid, a fost "surghiunit" la o policlinică din cadrul Casei Scânteii, invocându-se motivul unei reforme sanitare generale. Solicitând să fie transferat la un spital, a fost refuzat categoric, pentru că cineva de la Minister l-a "asimilat" cu fiul Patriarhului Marina , care, întâmplător, se numea tot Ion, era tot chirurg și avea aceeași vârstă. De fapt, prin acest refuz, a fost "rejectat" un nume, după cum obișnuiește doctorul San-Marina să se exprime. Revenind , în cele din urmă, la "Grigore Alexandrescu", a lucrat aici, cu bune rezultate, până când, din motive de non-aderență la regimul comunist, a depus cerere de emigrare în Canada, unde se afla un cumnat al său. După 11 refuzuri consecutive, pe 3 ianuarie 1980 s-a trezit chemat să-și ridice pașaportul cu viza pentru Canada. Motivul real al acestei urgentări - explică dr.San-Marina - a fost convenția intervenită între România și această țară, care condiționa furnizarea unor utilaje pentru Centrala atomo-electrică de la Cernavodă de aprobarea unei liste de solicitatori români pentru plecarea în Canada, printre care figura și numele său. Astfel, în aprilie 1980, doctorul San-Marina sosește la Toronto, începându-și noua etapă a vieții și carierei sale profesionale. Au urmat doi ani de internat, unul în Toronto și celălalt în Halifax și St.John (New Brunswick). A trecut prin exigentele probe ale diferențelor și echivalărilor, obținând în final licența de doctor practicant, în specialitatea "medic de familie", dublat de calitatea de chirurg pentru o seamă de operații curente. De aproape 20 de ani, lucrează ca "physician & surgeon" în frumosul și primitorul său cabinet din Wilson Av. 333 # 502. Numărul pacienților săi a crescut de la an la an, ajungând cu timpul la cca 600 de persoane pe lună, între care românii dețineau o proporție de 65%. A fost o vreme când era prezent în cabinet, la dispoziția pacienților, de dimineața până seara, primind întotdeauna oamenii cu bunăvoință, consultându-i cu atenție și răbdare, gata să ofere fiecăruia sfaturile și soluțiile salvatoare, concretizate în indicațiile și prescripțiile medicale cele mai adecvate. Cu aceeași responsabilitate cu care își practică profesia, doctorul San-Marina a fost alături de familia sa, cu care a venit aici din România. Soția, Elena, a funcționat ca profesoară de franceză în Toronto. Fiul cel mai mare, care studiase Medicina în țară, este în prezent doctor în orașul Florence din Carolina de Sud (SUA). Cel de al doilea fiu lucrează ca doctor-cercetător în cadrul celebrului "Princess Margaret Hospital". De la cel dintâi are un nepoțel în vârstă de 5 ani și jumătate care poartă apelativul de Alexandru, pe care bunicul-machedon din Toronto îl răsfață cu supranumele de ... Alexandru cel Mare. De peste 12 ani, alături de doctorul San-Marina lucrează ca office-manager Angela Cernat care, în relațiile zilnice cu pacienții, adoptă același stil al amabilității și disponibilității profesionale. Pe bună dreptate, ea apreciază : "Domnul doctor San-Marina este un excelent specialist. Manifestă multă răbdare și înțelegere față de pacienți, discută pe îndelete cu ei și este întotdeauna meticulos și exact în diagnosticare. Are o experiență vastă în chirurgia generală, este cald și comunicativ cu oamenii. De aceea și cred că este căutat și frecventat de o mulțime de pacienți, atât din sânul comunității române, cât și din rândurile altor comunități trăitoare aici, în Toronto". Pe un perete din sala de așteptare a cabinetului am remarcat, scris cu litere mari de tipar, în engleză, următorul "asian proverb": "To forget one's ancestor is to be a brook without a source, a tree without a root". Am apreciat acest aforism drept un "memento" pe care doctorul San-Marina îl oferă conaționalilor care îi trec pragul, precum și tuturor celorlalți ce-și au rădăcinile în solul altor meleaguri. Pe un alt perete, în ramă, învecinat cu două splendide tablouri peisagistice, am citit cu încântare mini-poemul "Maybe", nesemnat, pe care îl socot ca un mesaj sincer de optimism, de încredere în propriile forțe și în viață, pe care doctorul Ion San-Marina, prețuitor al valorilor umaniste și literare , îl adresează cu generozitate pacienților săi de fiecare zi : "Smile though your heart is aching/ Smile even though it is breaking/ Light up your face with gladness/ Hide every trace of sadness/ When there are clouds in the sky/ Smile through your fear and sorrow/ Smile and maybe tomorrow/ That is the time you must keep on trying/ Smile what is the use of crying/ You will find that life is still worthwhile/ If you will just smile.
|
ION SEGĂRCEANU 10/10/2003 |
Contact: |
|
|