De vorba cu Meryl Streep
“In tot ce facem exista responsabilitate!”
Din cind in cind suntem impresionati de ceea ce poartã o celebritate la un interviu ºi azi am avut una din aceste ocazii. Imbracata cu o tunicã de matase culoarea vinetei dela Donna Karan & Co, peste pantaloni negri si cu sandale dela Banana Republic, sandale care ne evidentiaza unghiile degetelor vopsite in verde inchis, Meryl Streep poarta un colier de perle gri inchis fãcute de Stephane, colier care-i decora si lumina faþa cu un zambet mare ce ar putea sa cuprindã cele 23 de nominalizãri din timpul carierei sale. Un record desigur! (Doua dintre ele primite la ultimile nominalizari pentru Premiile Globul de Aur 2009)
MS: Aici sunt, din nou, Ray... nu ne-am mai vazut decand cu Mamma Mia in Atena cred.
RA: Corect, Meryl. Cred ca te-ai amuzat bine acolo.
MS: Cine poate sa nege, nu? Aceste locuri sunt incredibile: totul, de la geografie la arhitectura, de la istorie la artã ºi oameni, totul se îmbinã într-o frumoasã carte poºtalã memorabila.
RA: Si sa nu uitam de bucãtãria localã ...
MS: Nici decum, chiar sint gata sa sar in avion ca sa plec înapoi acolo, crede-ma!
RA: Sunt de acord! Dar, înainte de a începe, da-mi voie sã te felicit pentru curentele nominalizãri de la Golden Globes pentru Mamma Mia si Doubt.
MS: Mulþumesc, mulþumesc. Esti foarte amabil.
RA: Am admirat întotdeauna un actor care, într-un scurt timp sare de la un caracter vesel ca în Mamma Mia într-unul melancolic, sever si sombru ca cel din Doubt ...
MS: ªi, cum am terminat de turnat la filmul Doubt, am început Julie – Julia, un alt film la care chiar lucrez acum. Deci, in total, am fãcut în 18 luni 6 filme. Nebunie curata! N’am facuta asta niciodata in viata mea! Cine ar face asta? Dar, aceste roluri au fost prea bune pentru a nu le accepta, chiar dacã au venit aproape toate o datã. Asa ca acum, imi iau timp liber si refuz toate ofertele... poate cã voi reîncepe din nou în luna Aprilie, desi se pare ca o perioadã lunga pana atunci.
RA: E bine pentru tine! Motivul pentru care am spus, este cã toþi actorii de conºtiinþã la nivelul tau isi iau timp sufficient sa se pregãteasca pentru rolurile care ii asteapta si deci trebuie sã atinga sentimentul ca au intrat cu adevarat in pielea caracterului respectiv.
MS: Bravo pentru ei! Este exact ceea ce o piesã de teatru sau o carte se strãduieºte sa obtina dela cititor sau spectator, nu?
RA: Sã spunem cã, peste zece ani vei deschide o scoala de actorie care sa iti poarte numele: Meryl Streep : care ar fi primele sfaturi care le-ai da studenþilor?
MS: Ar fi o zi foarte scurta!
RA: Serios ...
MS: Serios? Hmm... Cinci sfaturi, zici? As spune: sã ia în considerare materialul pe care vor sa-l expuna publicului; Nu e doar ceea ce ti se potriveste, dar este si ceea ce contribuie spre
binele omenirii…existã o responsabilitate în ceeace facem ºi asta depinde de fiece actor.
Gândeste-te ca materialul ales este tot atit de puternic ca si semnãtura ta proprie, chiar daca nu l-ai scris tu. Sa te intrebi daca o sa fie bine pentru oameni, sau ii va otravi? Important este ca publicul sa ramina sanãtos mental! Sa nu incerece sa creada ca toate lucrurile sint in neregula, din contra sã stabileascã cu tine o corespondenta si sa ne faca sa simtim si noi, actorii, ca au primit mesajul nostru, si deci s-au identificat cu noi. Este exact comunicarea cu publicul despre care visam intodeauna dupa un film or o carte citita. Asta este ce trebuie sa facem. Si cred ca un pic de instruire este un lucru bun. ªi da, nu accepta sau refuza un rol numai pentru cã are un singur fel de costum, sau prea multe pentru a le schimba!
RA: Ceeace ma aduce sa te-ntreb ... Ce fel de îndoieli ai in afara activitatatii in curs?
MS: Cred cã toatã lumea are îndoieli la un moment dat sau altul, chiar ºi atunci când este limitatã de legile severe bisericesti si le indeplinesti pe toate orbeste. Sunt lucruri pe care le faci depinzand de circumstantele de moment si atat, nici o îndoialã!. Dar apoi, iti dai seama ca existã situaþii care obliga sã faci ceva ºi care solicitã sa le indrepti cum trebuie. Noi toti trecem prin asta, cred eu.
RA: Ai dreptate. Asa-i viata, cred. Si apropos, pari destul de confortabila jucand roluri autoritare ca în Diavolul Poartã Prada. Care este relaþia ta cu severitatea? Copiii tai te vad ca atare? Eºti asa o persoana firava, plapinda si blinda si iata ca-ti alegi sa joci aceste caractere arhaice si autoritare.
MS: Ei bine, eu nu prea stiu ... Poate pentru cã sunt interesata de ceea ce ii face pe oameni sa fie lideri puternici. Trebuie sa recunosc ca nu cred cã am avut prea mult succes la conducerea unei trupe în propriul meu de uz casnic, dar sunt interesata in configuraþia unui caracter pe care lumea il urmeaza sau de care le este fricã... N-o sa the gândesti la asta când Jack Nicholson o face in filmul Câþiva Oameni Buni. Noi chiar admiram asemenea caractere. Depinde si de modul cum apari fizic, nu crezi?
RA: Probabil. Fãrã îndoialã ca fizicul ajutã pe cineva sa apara autoritar în special în cazul în care adoptã o anumitã postura, si in concordanta cu epoca în care trãim.
MS: Wow, Ray, ai inteles!
RA: Apropos, ai crescut într-un timp cu restrictii religioase de invãþãmânt. Deci, când ai avut copii, cum te-ai comportat?
MS: Copiii mei? Nu i-am luat la nici o biserica si nu i-am îndoctrinat în nici o religie. Am fost crescuta într-un fel de Presbiterianism. Dar nici chiar aºa! Am renuntat la ºcoala de duminicã. A fost mai interesant, sa invat lingua franca, directa a societatii noastre. Cred ca ancheta religioasa am început-o pe cont propriu, atunci când eram copil. Mergeam la diferite
biserici si am fost destul de interesata în ritualurile lor si în special ale Bisericii Catolice si când au schimbat Liturghia din Latinã în Englezã si am înþeles ce se spune, misterul a disparut. Am iubit teatrul, dar stii ca teatrul a inceput in biserica, cu piesele ce recreiau diferite situatii biblice. Aºa cã am înþeles ce atrage cele mai mari argumente pentru Dumnezeu, si am simtit nevoia de inelege ceeace nu era de inteles. Caci fiecare din noi intelegem diferit. Mi-e greu cu structuri care te obliga sa mãnânci peºte intr-o zi sau alta. Eu chiar nu înþeleg aceste reguli, dar înþeleg dorinta catre Dumnezeu ºi nevoia de a înþeleage ceea ce nu este de înþeles. Caci fiecare dintre noi vedem lucrurile diferit.
RA: Ce pot sã spun decat ca te admir pentru cã esti atât de libera cu viata mai ales ca se apropie marele Sase-Zero, si esti din plin cu atata veselie, când cele mai multe femei se plâng cã nu existã roluri dupa o anumitã vârstã, etc, ºi, iatã-te ...
MS: Un val? La moda? Ha! Multumesc lui Dumnezeu ca industria s-a schimbat ºi ca schimbã stereotipurile studiourilor. Oh, Doamne, da! As fi fost moarta ºi îngropata sau în Casa Actorilor la vârsta asta, chiar si cu douãzeci de ani în urmã, cred. Eu doar merg cu fluxul, cum se spune. Nu simt povara îmbujorarii tuturor accoladelor care vin in drumul meu. Stii ce vreau sa spun? Am propriile mele griji ºi propriile mele îndoieli ºi propria mea insecurite cu problemele pe care le am pentru cã eu sunt asa cum sint. Nu-mi place tot tam-tam-ul deºi ºtiu oameni care si-ar fi dat o mânã ºi un picior de a merge pe covorul roºu. Iar mie, nu-mi place sa o fac. Mama mea spune: du-te ºi bucura-te. Ei bine, eu nu pot cu adevarat! Dar, face parte din mediul de afaceri si cred cã trebuie s-l suport din când în când.
RA: Zici ca iubesti enorm teatrul: când ai timp sã mergi ºi sã vezi o piesã de teatru ºi când o faci, cum o faci fãrã ca oameni sa sara pe tine? Sunt sigur cã te duci înainte de deschidere.
MS: Ah, o foarte bunã întrebare ºi concluzie! Ei bine, am folosit tot felul de mascarade, fie ca am schimbat culoarea de par, baticurile de cap, ochelarii, numeste-le cum vrei, am incercat sa ma pot furiºez inauntru prin spatele teatrului. Cu excepþia cazului în care cineva insistã sã mergem prin fata, dar apoi trebuie sã plec inainte de sfarsit, ceeace se întâmplã destul de des. Sunt sigura cã publicul este contrariat, dar nu-si dau seama de faptul cum stau lucrurile.
RA: E adevarat! Bine, acum sper ca nu vei lua în considerare urmãtoarea întrebare poate prea privata sau prea sensibila.
MS: Acum mi-ai trezit curiozitatea. Despre ce-i vorba?
RA: Traim o viata excepþionala, mai ales acum cu alegerea Obama. Pot sã te întreb ce pãrere ai despre asta?
MS: Adevãrul? Este prea mult pentru a pune totul pe o singurã persoanã. Noi trebuie sã dirijam America intr-o direcþia mai bunã ºi sa transmitem anumite certitudini ca el sa fie capabil sa le dea viata. Sã nu mai vorbim de responsabilitatea noastra in lume. Cred ca ne-a arãtat deja cã nu are de gând sã piarda timp sa aºtepte ca certurile politice sa se rezolve. Deja a semnat ordonante prin care sa amelioreze situatia financiara, numai ca nu se poate face totul peste noapte. Trebuie sa-l aplaudam pentru curajul care-l are prin preluarea unei sarcini atit de mare ºi a mizeriei pe care o moºteneºte iar noi toti trebuie sa facem ceva pentru a-i uºura calea, si cred cã nu avem alte alternative.
RA: Meryl, ce pot sa spun, eºti un om dupã propria mea inima!
MS: Da, da!
RA: Mulþumesc de un milion pentru cã ai venit ºi ca esti atât de deschisa.
MS: Placerea e a mea! Pânã la data viitoare, atunci.
Am privit-o cum s-a deplasat gratios spre automobilul unde valetii s-au si grãbit sa-il aduca imediat la iesirea din hotel, unde am avut interviul.
Ray Arco
|
de la Ray Arco, corespondentul nostru in Hollywood 2/12/2009 |
Contact: |
|
|
