O contributie la istoria imigratie românesti in Canada
Istoria imigratiei românesti in Canada seamana, pana la un punct, cu istoria emigratiei românesti in Statele Unite.
Perioada de inceput a emigratiei in Canada si in Statele Unite - sfarsitul secolului al XIX-lea - cum, de asemenea, coincid si provinciile istorice din Tara care au produs cele dintai valuri de emigranti : Bucovina si Transilvania (pentru Canada adaugandu-se si Dobrogea).
Motivatia, si ea, este aceeasi : o combinatie intre ratiunile de ordin politic si social- si cele de ordin economic si demografic : saracia, lipsa de pamant, corelata cu un spor natural ridicat al populatiei, noile cunostinte raspandite despre Lumea Noua care au facut din aceasta un pamant al tuturor fagaduintelor.
Punctul de la care destinul romanilor plecati spre Canada se desparte de destinul romanilor plecati spre Statele Unite a generat o serie de deosebiri esentiale care marcheaza hotaritor specificul celor doua comunitati romanesti. Astfel, daca romanii emigrati in tara Statuii Libertatii s'au indreptat, cu precadere, catre marile centre industriale - Chicago, Detroit, New York - romanii ajunsi in Canada au fost indrumati catre zonele aproape nelocuite ce urmau sa devina mari regiuni agricole : Saskatchewan, Alberta, Manitoba. Ca pionieri ai emigratiei din Europa de Est romanii au contribuit la popularea si civilizarea regiunilor centrale ale Canadei(4), au defrisat si destelenit pamanturi care apoi au devenit proprietatea lor.
* * *
ROMANII DIN CANADA
Marea majoritate a primului val de emigranti romani in Canada a sosit in Lumea Noua inaintea primului razboi mondial, mai precis intre anii 1907-1913, in special din motive de ordin economic.
Unii dintre acestia, mai putini la numar, au venit in Canada pentru a se stabili aici si a prinde radacini. Primind pamant gratuit din partea Guvernului Canadian, s'au indeletnicit cu agricultura, ca si acasa, in Bucovina, stabilindu-se in regiunea preerilor - Saskatchewan, Alberta si Manitoba.
Au defrisat paduri, marind suprafata de teren arabil, au construit drumuri, si-au construit case - la inceput mai modeste, sapate in pamant, iar cu timpul - case si ferme in toata regula.
O alta categorie de emigranti au venit in Canada in speranta de a castiga ceva bani si de a se reintoarce in satele lor, unde sa-si cumpere pamant si sa traiasca o viata mai buna, impreuna cu familia. Acestia s'au indreptat spre centrele industriale, orase ca Montreal, Hamilton, Windsor sau Regina, unde puteau lucra in fabrici, in constructii sau spre minele din Ontario.
Izbucnirea razboiului in 1914 i-a impiedicat pe multi sa se intoarca in tara; dupa incheierea pacii, unii s'au obisnuit cu viata din Canada, hotarandu-se sa se stabileasca definitiv aici, iar altii s'au reintors in Romania.
Intre 1920-1922 un numar insemnat de romani au sosit in Canada, in special pentru a se reuni cu familia.
Dar odata cu inceperea crizei economice de la inceputul deceniului al treilea, cota de emigrare in Canada a fost redusa substantial, si, de aici incolo, numarul emigrantilor romani pe aceste meleaguri a fost relativ mic. O reinviorare a emigratiei in Canada s'a simtit imediat dupa al II-lea razboi mondial si, mai tarziu, in ultimii 5-7 ani.
* * *
British Columbia este cea mai vestica dintre provinciile canadiene, situata intre Oceanul Pacific si regiunea de nord a Muntilor Stancosi. Provincia este un platou inalt, cu o clima aspra, putin favorabila agriculturii. In sudul ei este totusi raspandita pomicultura si viticultura. Fermierii din Britsh Columbia, printre care se numara si romani, vand mere, prune, cirese, piersici si caise in provinciile invecinate, Alberta si Saskatchewan.
Alte ocupatii sunt legate de minerit (arama si carbune) si de industria lemnului, provincia fiind unul dintre primii exportatori mondiali de lemn.
Alberta este una dintre provinciile bogate ale Canadei. Pamantul foarte roditor, clima blanda si intinderea suprafetelor de ses fac din ea, intr'un fel, granarul tarii. Provincia furnizeaza, in plus, si o cantitate foarte insemnata de carbune si petrol.
Romanii stabiliti in Alberta sunt numerosi, mai cu seama, in Edmonton si in imprejurimile lui, unde carbunele se gaseste din abundenta si la adancimi foarte mici. Practic, fiecare fermier de aici are, pe pamantul sau o mina personala, o groapa, de unde-si scoate carbunele necesar gospodariei.
In Alberta se afla localitatea Boian, ai carei locuitori erau, intre cele doua razboaie mondiale, in majoritate romani bucovineni. Descendentii lor, din a doua si a treia generatie, nu mai vorbesc, cei mai multi dintre ei, romaneste, dar numele localitatii a ramas romanesc.
Saskatchewan este o provincie in care s'au stabilit multi romani.
Cu o suprafata de doua ori si ceva mai mare decat cea a Romaniei, ea cuprinde zone de "preerie" in sud est care sunt o continuare a preeriilor din provincia invecinata Manitoba. Preeriile au un pamant manos, motiv pentru care agricultura este foarte dezvoltata.
In ce-i priveste pe romani, ei sunt numerosi in patru regiuni distincte:
a). In nordul provinciei, de-a lungul caii ferate Saskatoon-Prince Albert. In afara acestor doua orase, multi romani sau descendenti ai lor se mai afla si in comunele Lackford, Arma si Hepburn;
b). In centru, de-a lungul unei cai ferate secundare, construite de "Canadian Pacific", se gasesc comune care in perioada interbelica erau aproape complet romanesti: Southey, Oncree, Dysart, Dubuc. Romanii din aceasta zona sunt foarte instariti, fiindca pamantul a fost mai usor de lucrat;
c). In Regina, capitala provinciei, si in zonele din imprejurimi, pana la 50 de mile, in localitatile Avonlea, Truax, Pangman, Ogema, Viceroy si Readlyn;
d). La vest de aceste localitati, in orasele Assiniboia, Limerick si Melval.
In Saskatchewan, s'au stabilit si alte populatii plecate de pe teritoriul Romaniei, maghiari, ruteni si sasi.
In Manitoba, o alta provincie importanta a Canadei, datorita mai cu seama resurselor ei agricole, sunt putini romani, in Winnipeg, capitala provinciei, si in imprejurimile ei.
In Manitoba, este extrem de dezvoltata cultura cerealelor si a cartofilor, preturile la cereale dela bursa din Chicago depinzand in mare masura de situatia recoltelor de aici.
Daca romanii se afla intr'un numar restrans in Manitoba, mare, in schimb, este numarul rutenilor, sositi in Canada din Bucovina.
Ontario si provinciile rasaritene, Quebecul in primul rand, au acordat o mare atentie dezvoltarii industriei. Cu toate acestea, si in aceste provincii exista ferme disponibile pentru ca de un mare numar de ani exista o tendinta de mutare a populatiei anglofone in provinciile vestice, Saskatchewan si Manitoba, locul lor fiind luat de fermieri francezi si de imigranti.
Exista un numar oarecare de romani, deveniti proprietari de pamant in nord-vestul provinciei, in sud si in regiunile lacurilor Erie si Ontario. Romanii din preajma acestor lacuri au livezi intinse ale caror fructe se vand atat in Canada cat si in Statele Unite.
Un numar apreciabil de romani muncesc in industrie in Toronto si in Ottawa. Alte orase in care se gasesc multi romani sunt Hamilton si Windsor.
In Ontario, sunt, deasemenea, multi ruteni si evrei originari din Romania. Rutenii lucreaza in industrie iar evreii s'au indreptat spre comert si spre micile meserii.
* * *
PRIMUL VAL DE EMIGRANTI
Primul val de emigranti romani si-a facut aparitia in Canada intre 1882 si 1928. In majoritatea lor covirsitoare, erau plugari, lipsiti de instructie, dar dirji si harnici, hotariti sa-si faca un rost prin munca neobosita in noua lor tara, lucrand la inceput, pentru a-si face rost de bani in vederea cumpararii uneltelor agricole trebuincioase, la constructia de cai ferate; cu timpul ei au intemeiat sate, unele cu nume romanesti (Boian si Ispas, in Alberta), ori s'au mutat, dupa ce au strans oarecare avere , in orase: Regina, Limerick, Dysart, Kayville, Flintoft si Canora in Saskatchewan, Inglis in Manitoba (5)
Tot din aceasta perioada dateaza si primele prezente romanesti in Quebec, in special in Montreal. (In 1908, la Montreal traiau 80 de romani.)
AL DOILEA VAL DE EMIGRANTI
Dupa primul razboi mondial, a urmat, pana prin 1929, un al doilea val de emigranti romani, care nu a fost, insa, foarte consistent. Periodizarea nu poate fi stabilita cu rigurozitate, dar, in orice caz, 1929 este anul in care guvernul canadian a impus restrictii severe in fata emigrantilor, din princina secetei care bantuia in vestul Canadei. Marea criza care a urmat a diminuat si mai mult numarul emigrantilor din Romania. Daca in 1925-26 numai in Canada au emigrat 3652 persoane (7) (dintre care unii vor fi apartinut minoritatilor nationale din Romania), in schimb, pentru toata perioada cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale, numarul romanilor plecati catre cele doua Americi nu a depasit 20.000 (8).
Emigrantii romani apartinand celui de-al doilea val erau, mai ales, rude sau prieteni ai celor stabiliti de mai multa vreme in Canada si, desi o mare parte a lor s'a indreptat tot catre agricultura, trebuie notat, totusi, ca multi au reusit sa obtina si unele slujbe bine platite in comert sau in profesii care le-au ingaduit sa intre in randurile clasei de mijloc (9). Mai trebuie facuta observatia, tot ca o deosebire fata de inaintasii lor din primul val, ca ei s'au simtit atrasi, in special, de orasele din estul Canadei, din Ontario si Quebec (10).
Comunitatea romaneasca, alcatuita din emigrantii primului si celui de-al doilea val, numara in 1931 circa 30.000 de persoane. Ca urmare a stoparii emigratiei de catre guvernul canadian, numarul lor a scazut in 1941 la aproximativ 25.000 de persoane (11).
AL TREILEA VAL DE EMIGRANTI
Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial consemneaza si inceputul unui al treilea val de emigranti romani (1945-1955).
Cei mai multi aveau o formatie scolara temeinica, proveneau din orase si erau dispusi sa accepte, initial, orice munca, urmand sa patrunda abia mai tarziu in domeniile de activitate pentru care erau pregatiti si aveau experienta (12).
Motivatia lor era preponderent politica. Romanii emigranti din al treilea val apartineau categoriilor sociale persecutate cu inversunare de dictatura comunista instalata in Tara prin forta armatei sovietice. Ei au conferit diasporei romanesti un militantism radical, justificat si de incercarile regimului comunist de a o controla si manipula pe cai diversioniste. Primul val de emigranti de dupa cel de-al doilea razboi mondial a consolidat opera inaintasilor si, integrandu-se in noua societate canadiana, a diversificat totodata activitatea comunitatilor romanesti, sensibilizand constiintele la realitatile dramatice din Romania.
AL PATRULEA VAL DE EMIGRANTI
Dupa o perioada de ,,dezghet'' post-stalinista, regimul comunist din Romania si-a intensificat, din nou, latura represiva, astfel ca, dupa 1970 (chiar pana la sfarsitul deceniului urmator), se constata sosirea unui nou val de emigranti din Romania.
Multi dintre acestia isi petrecusera copilaria si adolescenta sub regimul comunist, asupra lor se incerecasera toate mijloacele si formele de care dispunea dictatura pentru a corupe si a infecta definitiv constiintele. Avusesera, insa, acces la scoli, erau informati despre ce se petrecea in lume si cunosteau racilele comunismului. Persecutati deindata ce indrazneau sa sparga, prin criticile lor, carapacea festivista a propagandei oficiale, ei au ales calea exilului si a refugiului.
Numarul canadienilor de origine romana este controversat. Dupa statisticile oficiale, in 1980 existau numai 45.000 de romani-canadieni, raspanditi in urmatoarele orase: Regina, Windsor, Montreal, Toronto, Kitchener, Vancouver, Edmonton, Winnipeg, Calgary etc.
ULTIMII EMIGRANTI (NOII VENITI)
Dupa evenimentele din Decembrie 1989, cand o revolutie controversata /lovitura de stat nu a reusit sa inlature sechelele comunismului, se constata aparitia unui nou val de emigranti romani in Canada.
Caracteristica lui principala fata de cele anterioare este extrema diversitate pe varste (20-70 de ani) si profesii, cele mai multe intelectuale dar si unele legate de diverse meserii. Motivatia acestui ultim val de emigranti continua sa ramana prevalent politica, dar ea este dublata si de una acut economica.
Romania traverseaza o acuta criza economica, sociala si politica, partial inerenta etapei de tranzitie la economia de piata, dar adancita pana la proportii dezastruoase de abuzurile si coruptia unei administratii cripto-comuniste care si-a pastrat intacte privilegiile. Ca atare, o mare parte a intelectualitatii, dezamagita de esecul ,,revolutiei'', incearca sa-si afle intr'o patrie adoptiva sentimentul de libertate, pe care in Tara nu l-au cunoscut nici inainte si nici dupa caderea dictaturii.
In prezent, centrele romanismului in Canada pot fi considerate orasele: Montreal, Toronto, Kichener, Windsor, Vancouver, Regina, Calgary, Edmonton.
Examinand tabloul general al emigratiei romane in Canada se observa ca, daca primul si al doilea val cuprindeau mai ales tarani veniti din Transilvania, Bucovina sau Dobrogea, ultimele valuri cuprind romani de pe tot teritoriul tarii, cu deosebire din Vechiul Regat.
Cei dintai emigranti s'au stabilit in Canada din motive economice, intarite de motive politice si religioase; cei din valul de dupa razboi au fost acceptati in Canada ca refugiati politici; ultimii veniti au ales calea exilului din diverse motive: politice, economice sau dintr'o simpla aventura.
Din punct de vedere afectiv, cei din primele doua valuri erau deosebit de atasati tarii, lucru explicabil prin conditia lor sociala - care-i obliga la o viata de gheto - si prin intentia lor initiala de a se reintoarce in Romania de indata ce agonisesc ceva bani. Cei din valul de dupa razboi, acum la varsta de aur, sunt aproape toti anticomunisti fermi, neclintiti. Ultimele valuri cuprind un amestec de oameni ce nu au facut concesii comunismului cu cei ce vesnic au stiut cum sa se strecoare, pentru a le fi bine. O categorie speciala o formeaza aceia pe care nu-i intereseaza nimic legat de romani sau de Romania, oameni fara Dumnezeu, aventurieri sau vagabonzi.
VIATA RELIGIOASA
Romanii emigranti sunt, la fel ca in Tara, in marea lor majoritate, crestini ortodocsi. Pe langa acestia mai exista si un numar restrans de greco-catolici, baptisti si penticostali (mai ales in Ontario). In Toronto si Montreal se gasesc, de asemenea, puternice comunitati de originari din Romania, in special evrei si maghiari. Trebuie semnalat ca evreii romani au fost primii emigranti din Romania stabiliti in Canada (in special in provinciile de prerii), la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru. Un alt grup de comercianti evrei din Romania s'au stabilit la Toronto sau la Montreal. Dintre acestia, cei mai cunoscuti au fost Pascal si Steinberg, ce - la inceputul secolului - au pus bazele unor retele de magazine cu produse de larg consum (fierarie, mobila etc) sau alimentare. La Kitchener, in Ontario, s'au stabilit germani originari din Romania.
Dar, indiferent de aprtenenta lor confesionala, ei formeaza o comunitate romaneasca a carei atitudine fata de religie are coeficientul ei de specificitate.
Biserica a indeplinit dintotdeauna in viata emigrantilor romani un rol deosebit de complex. Ea a reprezentat si reprezinta si astazi nu numai centrul vietii religioase a comunitatii, dar si centrul vietii ei sociale. Mai inainte de a intemeia asociatii si societati de intr'ajutorare, scoli sau ziare, precum romanii din America, cei dintai romani sositi in Canada au intemeiat parohii si au construit biserici. Si nu e lipsit de semnificatie faptul ca, desi romanii stabiliti in Canada au fost de la inceput mult mai putin numerosi decat cei stabiliti in Statele Unite, totusi prima biserica ortodoxa romana de pe continentul nord-american a fost construita in Canada, la Regina, Saskatchewan, in anul 1902. Este vorba de biserica Sf. Nicolae.
Primele biserici romanesti din Canada erau constructii modeste, care reflectau conditia sociala atat a credinciosilor lor - oameni simpli dar plini de evlavie - cat si a preotilor, de regula proveniti din calugari bucovineni si ucrainieni.
Alte biserici ortodoxe romane, construite la cativa ani unele de altele, au dat viata si stabilitate comunitatilor romanesti din care s'au nascut si, in unele cazuri, continua si astazi sa catalizeze elementele de spiritualitate romaneasca: biserica Sf. Apostoli Petru si Pavel (Canora, Sask., 1903, reconstruita in 1918 si 1930), biserica Sf. Treime (MacNutt, Sask., 1919-1920), Catedrala Sf. Gheorghe (Windsor, Ont., 1914), biserica Sf. Gheorghe (Toronto, Ont., 1954). Cea mai mare biserica ortodoxa romana din estul Canadei este biserica Buna Vestire din Montreal, construita in 1918 de un grup de romani bucovineni (reconstruita in 1972). Ea este pastorita de 40 de ani de acelasi preot, Petre Popescu, care, impreuna cu Martinian Ivanovici din Regina si Nicolae Zelea din Hamilton, este unul dintre veteranii ortodoxismului romanesc din Canada.
* * *
Din punct de vedere statistic, in 1991, Episcopia Ortodoxa Romana din America (cu sediul la ,,Vatra'', Jackson, Michigan, Episcop I.P.S. Nathanael), sectiunea Canada avea 15 biserici si un centru crestin ortodox, cu 17 preoti (dintre care unul este arhimandrit); Arhiepiscopia Misionara Romana din America si Canada (cu sediul la Detroit, Arhiepiscop I.P.S. Victorin) avea in Canada 15 biserici (plus 7 parohii afiliate), cu 14 preoti si un diacon; exista si una sau doua biserici ortodoxe independente.
Inafara bisericilor ortodoxe, exista si biserici romanesti de alte confesiuni: doua misiuni greco-catolice (Montreal, Hamilton) si aproape 10 biserici neoprotestante in provinciile Ontario si Columbia Britanica.
In privinta dinamicii acestor biserici, observam in ultimul timp o extindere a bisericilor baptiste si penticostale (mai ales in sudul provinciei Ontario), paralel cu intarirea bisericilor ortodoxe apartinand Episcopiei de la ,,Vatra'', in defavoarea bisericilor de sub jurisdictia Arhiepiscopiei Misionare. Acestea din urma, mai ales in regiunea preriilor , sunt intr'o stare de paraginire, ducand lipsa de preoti. De altfel, se fac speculatii in privinta unei posibile unificari intr'o mitropolie a celor doua episcopii, cu o conducere unitara de la ,,Vatra''.
BISERICILE
Cea mai veche biserica romaneasca din Canada (si din America) se afla la Regina.
A fost construita in 1902. Perioada de pana la primul razboi mondial este, de fapt, perioada cand s'au construit cele mai multe dintre bisericile romanesti din Alberta, Saskatchewan si Manitoba.
In ultimul deceniu au aparut parohii noi pe coasta de est, la Ottawa, si pe cea de vest, la Vancouver.
La Windsor exista singura catedrala romaneasca din Canada: Sf. Gheorghe.
EXISTENTA A DOUA EPISCOPII ORTODOXE
Din 1952 romanii din America de Nord s'au impartit in 2 episcopii ce nu comunica intre ele: Episcopia Ortodoxa Romana din America (in engleza, The Romanian Orthodox Episcopate of America -ROEA) si Arhiepiscopia (Misionara) Ortodoxa Româna din America si Canada (in engleza, The Romanian Orthodox Archdiocese in America and Canada - ROMAAC).
ROEA nu are legaturi cu Patriarhia dela Bucuresti, pe cand ROMAAC, ce suporta regimul din Tara, sustine ca legatura cu biserica-mama este vitala pentru comunitatea bisericii romane si ca randuielile bisericesti obliga la unele reguli stricte privind legatura intre Patriarhia Româna si episcopii romani, chiar daca acestia se gasesc in afara granitelor tarii.
Preotii apartinand bisericilor din cele 2 episcopii nu comunica intre ei, dar credinciosii - mai ales cei tineri - sunt mai flexibili. Este adevarat ca majoritatea românilor apartin de bisericile de la Vatra, care sunt mai mari si mai bogate.
Este reactia fireasca a oamenilor fata de comunism si fata de cei care sunt acuzati, pe drept sau pe nedrept, de a fi avut legaturi cu comunistii. In multe cazuri, insa, acest sentiment a fost speculat de liderii comunitatii, fara temei real. Este absolut fals sa se creada ca toti preotii sau credinciosii care apartin bisericilor Episcopiei Misionare sunt comunisti si rai.
De fapt o mare parte dintre membrii bisericilor disidente ,,misionare'' sunt nascuti in Canada sau SUA, n'au fost niciodata in România si nici n'au avut legaturi cu oficialitatile de la Bucuresti, nu vorbesc româna, iar parintii si bunicii lor au fost printre fondatorii primelor biserici române din Canada. Disidenta lor poate fi explicata numai pe motive personale, neintelegeri cu preotii sau cu alta grupare din parohie. Cei mai tari inving, ca peste tot. Cei mai slabi trebuie sa suporte invingerea, sa se supuna sau sa plece. Asa s'au desprins o multime de grupari din biserica originara, formand o alta biserica. Si pentru a nu fi de acord cu cei de care s'au despartit, ajutati,bineinteles, de cei ce aveau interesul divizarii comunitatii, s'au format biserici paralele.
O multime de factori au contribuit la optiunea apartentei bisericilor la o episcopie sau alta, in primul rand structura membrilor parohiei si personalitatea preotului. Sunt unele comunitati in care 2 biserici din acelasi oras apartin aceleiasi Episcopii (la Regina - ambele la Vatra; la Windsor - ambele apartinand Episcopiei Misionare), dar de cele mai multe ori, in comunitatile românesti exista fie o biserica ce apartine uneia din cele 2 episcopii, fie 2 biserici, apartinand la episcopii diferite.
In Canada, bisericile romanesti sunt aproape in exclusivitate ortodoxe. Exista foarte putini greco-catolici sau protestanti (desi recent numarul lor a crescut simtitor mai ales in Ontario si Columbia Britanica).
Evreii originari din România, desi prezenti in viata romaneasca din orasele canadiene cu mari comunitati romanesti, mai ales in cultura si comert, de obicei nu frecventeaza asezamintele românesti.
Germanii originari din Romania s'au asimilat, iar maghiarii din Romania frecventeaza institutiile maghiare. Exista totusi o categorie de maghiari din România, in special universitari care frecventeaza atat comunitatea maghiara cat si cea romana. Ca si multi emigranti romani cu sau fara studii superioare, sositi in ultimul timp pe aceste meleaguri, in general, aceasta categorie nu participa la viata comunitara romaneasca, nu se asociaza cu romanii (cu exceptia a catorva prieteni, paradoxal tot romani), ci isi urmaresc cu darzenie si tenacitate scopul: bunastarea materiala. Din discutii particulare, insa, se poate deduce ca, de fapt, nici acestia nu pot uita de unde au plecat. Viata dusa de emigrant, insa, lasa urme.
Cei mai multi români din Canada au emigrat din Bucovina si au fost fermieri.
Bisericile sunt mici si relativ izolate, dar viata spirituala este intensa, pentruca oamenii - lucratori ai pamantului - il simt pe Dumnezeu mai aproape. Cele mai mari parohii sunt la orase, intrucat, in decursul timpului multi s'au mutat de la sate la orase.
Veteran al bisericilor romanesti din vestul Canadei este arhimandritul M.Ivanovici, ce obisnuia - in anii '60-'70 - sa slujeasca la 5 parohii: Blue Wing, Lennard, Shell Valley, Manitoba; Canora, MacNutt, Saskatchewan, calatorind enorm pe tot felul de vreme.
Episcopia are o tabara de vara pentru educatia religioasa. Ea a fost, la inceput, la Shell Vallery, apoi a fost mutata la Fort Qu'Appelle.
Cea mai veche biserica ortodoxa româna din America de Nord este Sf. Nicolae din Regina, construita in 1902. Cea mai mare parohie din Canada de vest este Sf. Gheorghe din Regina.
In Winnipeg s'a construit o biserica noua la inceputul anilor '60. Pentru o perioada de timp, arhimandritul Daniel Maxim a fost conducatorul spiritual al Bisericii ,,Sf. Gheorghe'' din Dysont, ajutand si alte biserici din zona.
O caracteristica a vietii religioase din vestul Canadei este faptul ca, datorita numarului mic de membri activi, un preot trebuie sa slujeasca mai multe parohii, in multe cazuri situate la distante mari. Parohiile nu-si pot permite plata unui salariu pentru preot, ceeace obliga preotul sa gaseasca si altceva de lucru pentru a putea trai. Unii preoti nu se pot acomoda cu conditiile mai grele de aici si se muta la parohii mai mari din Canada sau din SUA. O multime de preoti care slujesc acum in America
si-au facut ,,ucenicia'' in vestul Canadei.
Primul grup de români care au simtit nevoia unei biserici ortodoxe a fost acela din Regina, membrii acestui grup, in special barbati, hotarati si cu frica de Dumnezeu, au cerut Mitropoliei Moldovei sa le trimita un preot. Mitropolia le-a trimis pe arhimandritul Evghenie Ungurean, primul preot misionar in Canada. La initiativa credinciosilor si a preotului Ungurean, s'a ridicat prima biserica ortodoxa romana din America de Nord.
Parintele Ungurean a organizat alte 3 parohii din vecinatate: la W.Mountain, Dysart si Kayville si tot la insistenta acestui vrednic preot, Mitropolia Moldovei a trimis 3 preoti pentru parohiile nou infiintate.
Incurajati de succesul parohiilor din Saskatchewan, romanii din Montreal infiinteaza parohia Sfanta Treime, servindu-se de o bisericuta de lemn situata in Longpoint, construita cu ajutorul unei societati belgiene, interesate de a vinde loturi de pamant din jurul bisericii enoriasilor.
Romanii din Ontario au construit si ei biserici la Hamilton, Windsor, St.Catherines si Timmins, la fel cei din Boian (Alberta) si Inglis (Manitoba). In preajma celui de al doilea razboi mondial existau 11 parohii romanesti in Canada. Cele mai bine organizate erau cele din Saskatchewan.
Copiii nascuti in Canada din parinti romani aveau putine posibilitati de a invata limba româna , una dintre acestea fiind la scolile cu caracter religios de pe langa biserici. Ele functionau, de cele mai multe ori, sambata si duminica si de aceea erau cunoscute si sub numele de scoli duminicale.
In aceste scoli, de sub directa indrumare a preotului, uneori a preotesei, se invatau rugaciunile, catehismul, poezii si cantece. Reproducerea lor la diferite ocazii, cum ar fi serbarile de Craciun, dadeau copiilor posibilitatea de a invata bine limba parintilor lor. Este de inteles faptul ca, traind intr'o tara straina, unde in mod oficial totul era in engleza, copiii emigrantilor romani nu vorbeau romana perfect. Puteau comunica in aceasta limba, uneori presarata cu cuvinte englezesti. Multi nu stiau sa scrie romaneste si nici ei nu aveau prea multa scoala.
In utimii ani, situatia s'a schimbat. Majoritatea imigrantilor români in Canada sunt oameni educati. Venind aici ca turisti singuri si stabilindu-se apoi definitiv in Canada, unde-si aduc familia in 1-2 ani sau venind cu intreaga familie - dupa un eventual sejur in Europa - noii emigrati romani in Canada vorbesc acasa cu copiii lor in limba româna. Dar aceasta situatie dureaza doar cativa ani. Emigrarea de azi nu se mai indreapta, ca acum 60-70 de ani spre zonele rurale, ci, in special catre orasele din est. Majoritatea noilor veniti se stabilesc in Ontario, la Toronto, Kitchener, Hamilton si Windsor. In special cei ce cunosc limba franceza se stabilesc in Quebec, la Montreal sau la Hull, in in imediata vecinatate a capitalei tarii. Dintre acestia, unii, nemultumiti de probleme politice legate de raporturile speciale ale provinciei Québec in cadrul federatiei canadiene, parasesc Quebecul si pleaca in Ontario.
Asa se explica faptul ca cei mai multi romani-canadieni se gasesc in Ontario, zona industriala prospera, unde noul venit isi poate gasi mai usor de lucru, provincie mai aproape de stilul de viata american. Aceasta se explica si prin faptul ca emigrantilor români, chiar daca traiesc in Canada, le place sa creada ca si-au relizat visul: au emigrat in America, tara tuturor libertatilor si oportunitatilor.
In realitate, dupa scurt timp, emigrantul roman intelege bine greutatile, riscurile si suferintele vietii de emigrant. La scurt timp dupa sosirea aici, mitul se spulbera si el intelege ca, pentru aputea trai, oamenii trebuie sa munceasca, uneori mai greu si mai mult decat acasa la ei. Necunoasterea limbii este primul obstacol. Guvernul canadian organizeaza cursuri platite de limba engleza (in Québec, limba franceza) pentru noii imigranti. Dupa terminarea celor 7 luni de curs de invatarea limbii, urmeaza eventual o perioada de formare profesionala sau de reciclare. De obicei, statul canadian se ocupa in mod expres de noul emigrant timp de 1 an. Dupa aceasta perioada, emigrantul trebuie sa-si gaseasca de lucru. Dar, de cele mai multe ori, el se izbeste de lipsa ,,experientei canadiene'' Multi nu inteleg acest termen. Ce inseamna, de fapt ,,experienta canadiana'' ?
Experienta canadiana inseamna un timp de acomodare cu lucrurile din aceasta tara. In conditiile sistemului de aici, unde somajul este ridicat si concurenta mare, nimeni nu te invata ceeace stie, de frica sa nu-i iei ,,jobul'', adica postul. Intr'o fabrica, nu e greu sa apesi un buton pentru a opera o masina, numai ca nimeni nu-ti spune pe care buton trebuie sa apesi. Cu trecerea timpului, inveti toate acestea, dobandesti ,,experienta canadiana''. Din pacate, dureaza timp, timp in care treci prin experiente dureroase.
Elanul inceputului scade atunci cand vrei sa faci ceva si nu poti sau nu sti cum. Urmeaza stari depresive, remuscari, gandul de a te reintoarce acasa, intrebari ce nu ti le-ai pus niciodata. Cu timpul, suferintele se cicatrizeaza, caracterul se durifica si viata merge inainte. Oamenii se obisnuiesc cu felul de trai de aici. Rari sunt aceia care nu se obisnuiesc si se reintorc in Romania (Numarul lor a fost mai mare imediat dupa Revolutia din 1989, dar dupa ce s'au convins cum stau lucrurile acolo, au revenit in ,,iadul capitalist'').
Deznadejdea trece. Urmeaza un proces de modelare (acomodare) la noile conditii, care te obliga sa actionezi diferit. Inactivitatea acumulata iti da dorinta de a lucra orice, de a realiza ceva. Pornind de la zero, cladesti pe un teren bun. Tehnologia tarii de adoptie te ajuta sa ai spor. Cei cu initiativa si cei ce nu accepta doar calitatea de ,,executanti'' reusesc mai repede. De regula, recesiunile - ce par sa se repete, in ultimul timp, tot la 10 ani, nu ajuta situatiei. Dar in general, oamenii merg inainte, isi cumpara case intre 5-10 ani de la venire, isi construiesc o viata noua. Cel putin, materialiceste toti sunt multumiti.
Multora le lipseste, insa, hrana spirituala. Le lipsesc locurile, oamenii si obiceiurile din Tara.
Cei din prima generatie raman mereu cu acel gol in suflet. Copiii lor, insa, nu mai au nelinistea parintilor, nu mai traiesc intre doua lumi, aceea de acasa si aceasta de aici. Pentru ei, cealalta lume exista numai din povesti. Tresar numai la numele de România si român. Copiii lor se vor simti legati si mai putin de radacini.
Românii sositi in Canada intre 1882 si 1928 au intampinat dificultati care, astazi, par greu de imaginat.
Necunoscand limba engleza sau franceza, nestiutori de carte, singura lor avere erau bratele, harnicia, precum si obisnuinta cu un trai plin de privatiuni. Caracterul lor puternic, neinduplecat, i-a ajutat, insa, pe multi sa prinda radacini, fara a uita nici o clipa legatura lor cu Tara. Dimpotriva, imaginea acesteia s'a pastrat vie in sufletele lor, devenind cu timpul icoana unei fericiri apuse.
In Canada, ei s'au indreptat, cu precadere, catre muncile agricole sau necalificate, la constructia de cai ferate. Se angajau ca muncitori cu bratele la emigrantii stabiliti mai demult in Canada - la nemti, in primul rand - sau se amestecau cu cei care le semanau mai mult, cel putin in unele privinte, cu ucrainienii, de exemplu, de care ii apropia ortodoxia.
Neputand sa comunice cu strainii din jurul lor, centrul de greutate al vietii lor sociale ramanea catunul sau satul pe care-l intemeiasera impreuna. Iar in cadrul acestuia, biserica era o institutie primordiala. Ea asigura nu numai comunicarea cu Dummnezeu in limba de acasa, ci si pastrarea traditiilor nationale si a identitatii etnice. Biserica reflecta conditia sociala atit a credinciosilor - oameni simpli, dar plini de evlavie, cit si a preotilor, de regula proveniti din calugari moldoveni si ucrainieni.
Din aceasta cauza, asimilarea primilor emigranti a fost extrem de lenta, cu atat mai mult cu cat multi dintre ei o si respingeau, intrucat doreau sa se intoarca in Tara, dupa ce vor fi strans ceva bani.
Situatia a inceput sa se schimbe la urmasii lor. Acestia, carora li s'au adaugat apoi emigrantii din celelalte valuri, au avut un acces sporit la scoli, au inceput sa vorbeasca si limba locului, la inceput numai in afara familiei, apoi si in interiorul familiilor proprii, si s'au mutat la orase - de exemplu in prerii. Fostele comunitati din prerii au devenit catune cu biserici - muzeu, in care ramasesera doar batranii, depanand amintiri din vremurile de altadata.
Intrucat, in multe cazuri, copiii si nepotii lor nu mai vorbeau romaneste, biserica s'a conformat tendintei de asimilare si a inceput sa tina slujbele in limba engleza.
Procesul a fost asemanator, dar mult accelerat, cu celelalte valuri de emigranti romani. Asimilarea lor a imbracat, insa, o forma mai nuantata. Pe de o parte, din pricina instruirii lor superioare, ei au fost capabili sa inteleaga si sa-si insuseasca valorile culturii si civilizatiei autohtone, inclusiv la nivelul mentalitatii sociale, iar pe de alta, devenind cetateni canadieni loiali si utili, nu si-au uitat nici tara de obarsie, fata de care au pastrat un devotament nealterat de trecerea timpului. Ca atare, in comunitatile acestora, biserica a continuat sa oficieze in limba romana: in Montreal (Quebec) si Toronto (Ontario), unde se afla mai mult de jumatate din numarul total al romanilor din Canada, de regula, la generatia intai si a doua, in Vancouver si in comunitatile noi din prerii, Edmonton si Calgary.
Un fenomen interesant se observa la descendentii din generatiile a treia si a patra ai primului val. Acestia, desi multi dintre ei nu mai vorbesc romaneste, se mandresc cu originea lor etnica, viziteaza frecvent Romania in grupuri si au un fel de a-si manifesta atasamentul emotional fata de patria straveche, mai intens, chiar, decat cei care sunt inca vorbitori de limba romana.
Românii sunt renumiti pentru ,,usurinta'' cu care infiinteaza asociatii si organizatii, unele din ele fiind ,,asociatii-fantoma'', fara membri si neinregistrate.
Alte organizatii au nume pompoase, uneori cu rezonanta istorica, dar fara o activitate efectiv reala si utila pentru comunitate.
Din partea celor stabiliti mai demult pe aceste meleaguri se observa o neglijare fata de preocuparile si interesele noilor veniti. Unii, cu indaratnicie, nu vor sa ,,predea stafeta'' tinerei generatii. Ca peste tot in America de Nord, preotii nu se preocupa indeajuns de problemele membrilor din parohie, iar unii ,,lideri'' se autoaleg pe viata in functii, in detrimentul intereselor generale ale comunitatii pe care pretind ca o reprezinta. Probabil ajutoarele financiare oferite din partea Multiculturalismului canadian au si un efect negativ asupra bunului mers al comunitatilor etnice. Poate ca daca n'ar fi si ceva bani in joc, numai aceia care iubesc dezinteresat limba, cultura si traditia romaneasca s'ar ocupa de aceste probleme.
In Canada se afla sediul unei organizatii politice internationale: Congresul Mondial Romanesc. La Toronto si Montreal se gasesc filiale ale altor organizatii cu caracter politic, unele pe cale de disparitie, cum sunt Consiliul National Roman (C.N.R.), cu sediul la Paris, si Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi (U.M.R.L.), cu sediul la Londra. Alte congrese si ,,uniuni moldovenesti'' nu s'au dovedit prea active, desi reclama sute de membri (sic !).
Romanii, indiferent de data sosirii lor in Canada, au adus cu ei un adevarat tezaur cultural, de sursa folclorica - cantece, dansuri, costume populare, icoane pe lemn si pe sticla, artizanat - de care se simt, pe drept cuvant, foarte mandri. Sarbatorile, fie religioase sau laice, prilejuiesc intruniri ale comunitatii din oras sau din sat si, cu aceasta ocazie, se alcatuieste un program ce cuprinde, aproape invariabil, un spectacol de cantece si dansuri in costume nationale. Acestea din urma, cu broderii bogate si colorate viu si armonios, sunt purtate si la ceremoniile omagiale sau aniversare. Aproape nu exista parohie ortodoxa importanta, in Canada si in SUA, care sa nu aiba in arhiva sa tablouri cu doamnele din organizatiile auxiliare, imbracate in costume nationale. Uneori, purtatoarele lor nu mai vorbesc romaneste de mult si, chiar si numele lor nu mai au rezonante onomastice romanesti.
Trupele folclorice romanesti participa deseori, in colaborare cu alte grupuri etno-culturale, la realizarea unor mari spectacole. Trebuie amintita, ca unele din primele manifestari de anvergura de acest fel, Festivalul de cantece si dansuri populare al neo-canadienilor, desfasurat la Regina, in 1929, unde aproape 100 de cantareti si dansatori, imbracati in frumoase costume populare romanesti au contribuit din plin la succesul lui.
Indreptandu-ne catre zilele noastre, este de remarcat atitudinea de respect si consideratie a tuturor comunitatilor romanesti fata de personalitatile de exceptie care, stabilite sau venite in mijlocul lor, le reprezinta cu stralucire in fata celorlalte grupuri etnice, si sporesc prestigiul Diasporei romanesti in ansamblu.
Examinand tabloul general al emigratiei romane in Canada, se observa ca, daca primul val cuprindea mai ales tarani transilvaneni, bucovineni sau dobrogeni, celelalte valuri cuprind romani de pe tot cuprinsul tarii, cu deosebire din Vechiul Regat.
In privinta motivelor care au stat la baza emigrarii, remarcam ca romanii din primul val erau determinati sa-si paraseasca tara atat din cauza persecutiilor politice, cat si din cauze economice. Acestea din urma explica numarul mare de romani reintorsi in tara intre cele doua razboaie mondiale.
Romanii din al doilea val, dupa ce Ardealul a revenit la Patria-mama, au emigrat mai ales din motive economice. Multi dintre ei au emigrat pentru a doua oara, dupa ce se intorsesera in tara, incercand, fara succes, sa valorifice micul capital, agonisit in cursul primei emigratii.
Valurile de emigranti de dupa al doilea razboi mondial au fost motivate mai ales politic, cu deosebire primii dintre ei, sositi in Canada dupa o escala in Europa, intre 1945 si 1955. Ceilalti, din 1970 incoace au plecat atat din motive politice cat si din motive economice, pe fondul declinului tot mai accelerat al sistemului comunist. Este drept sa observam ca emigratia din motive economice a cuprins si oameni care n'au manifestat niciodata convingeri anticomuniste in tara, unii dintre ei fiind chiar colaborationisti ai regimului comunist din primele decenii de dupa razboi, continuand sa ajute regimul si din afara granitelor printr'o activitate de subminare a unitatii romanilor din exil. In consecinta, acestia au constituit un element de disolutie a Diasporei romanesti, producand emigrantilor vechi, stabiliti de mult timp in Canada un sentiment de suspiciune care, apoi, s'a rasfrant, nediferentiat asupra majoritatii celor veniti din Tara in ultimele decenii.
In cazul ultimilor veniti, distinctia dintre factorul economic si cel politic este greu de facut. Situatia din Romania este catastrofala pe toate planurile. Libertatile politice, cucerite prin caderea dictaturii ceausiste sunt subminate permanent, in practica, prin manipularile si abuzurile puterii cripto-comuniste, care folosesc economicul ca o arma politica pentru pastrarea vechilor privilegii.
Bisericile ortodoxe romane din America de Nord sunt sub doua jurisdictii canonice: cea de la ,,Vatra'' si cea ,,Misionara'', ultima apartinand de Patriarhia Romana si numind preoti direct de la Bucuresti. In afara bisericilor de sub cele doua jurisdictii, exista si biserici ,,independente'', nesubordonate niciunui for ecleziastic.
Aceasta impartire pe jurisdictii canonice nu este specifica romanilor, ea fiind intalnita si la alte grupuri etnice est-europene, din fostele tari comuniste.
Indiferent, insa, de jurisdictia careia ii apartin, bisericile ortodoxe romane au avut un rol dintre cele mai importante in pastrarea si dezvoltarea elementului etnic romanesc in Canada.
In ultimul timp, a crescut numarul de biserici in jurul carora functioneaza centre culturale, biblioteci si cluburi. Doua dintre cele mai mari asemenea centre sunt: Centrul Cultural Roman din Montreal, iar in regiunea preriilor, Centrul Cultural ,,Mihai Eminescu'' din Regina.
* * *
SOCIETATI SI ASOCIATII CULTURALE
Paralel cu nevoia de a avea o biserica pentru perpetuarea credintei stramosesti, romanii din Canada au simtit si necesitatea de a se grupa in societati de intr'ajutorare si in asociatii culturale. De-a lungul timpului, au aparut multe asemenea organizatii care au prosperat un numar de ani si apoi au disparut. Exista, insa, asociatii ce au avut o contributie deosebit de importanta pentru promovarea valorilor si traditiilor romanesti in Canada. Printre acestea la loc de cinste se numara: ,,Graiul romanesc'' din Windsor, Asociatia Culturala Romana din Hamilton, ,,Mihai Eminescu'' din Regina, Asociatia Romana din Canada si Federatia Asociatiilor Romane din Canada, ambele cu sediul la Montreal, Cenaclul literar artistic Observatorul din Toronto etc.
SOCIETATEA ROMANEASCA DE AJUTOR SI CULTURA DIN CANADA
Infiintarea de biserici a fost strans legata de infiintarea de societati de ajutor si cultura. Prima de acest gen a fost cea din MONTREAL , 1912, numita ,,Societatea Romana de Ajutor si Cultura''. Dizolvata la putin timp dupa aparitie, datorita razboiului, ea a fost succedata de Dulcea Bucovina, care a avut o activitate rodnica in perioada dintre cele 2 razboaie mondiale. Cu timpul, membrii acestei societati s'au contopit cu membrii parohiei Buna Vestire.
Alte societati:
- Societatea Uniunea Romanilor - Hamilton, Ontario;
- Graiul Romanesc - Windsor, Ontario;
- Mihai Eminescu - Regina, Saskatchewan.
Toate aceste societati au jucat un rol deosebit de important in viata sociala a romanilor-canadieni, in special pana in perioada crizei economice, cand, datorita lipsei de sprijin financiar s'au dizolvat sau si-au diminuat activitatea.
Functia lor culturala si sociala a inceput sa fie suplinita de parohie, prin asociatiile de femei si corurile parohiale.
Cu timpul, limba utilizata in cadrul activitatilor acestor asociatii a devenit, tot mai mult, engleza, cu exceptia comunitatilor din est unde a existat un flux mai mare de emigranti ce a alimentat coloniile romanesti cu noi emigranti.
Astazi cele mai active societati romanesti din Canada sunt: ,,Graiul Romanesc'' din Windsor si ,,Constantin Brancoveanu'' din Montreal ce fac parte din Uniunea si Liga Societatilor din America, si ,,Mihai Eminescu'' din Regina.
Aceste societati colaboreaza strans cu parohiile pe langa care functioneaza, majoritatea membrilor confundandu-se cu parohienii. Asa se explica faptul ca in unele comunitati aceiasi oameni reprezinta formal, firme diferite.
Din diferite motive, au existat societati care s'au disociat de bisericile din comunitatile lor. De exemplu : Asociatia Culturala Romana din Hamilton, condusa de G.Balasu, nu colaboreaza cu biserica ,,Invierea Domnului''; in Montreal, biserica ,,Sf. Ioan Botezatorul'' si Federatia Asociatiei Romane si ARC (de sub conducerea dr. Jean Taranu) nu colaboreaza cu biserica ,,Buna Vestire''. Concurenta dintre biserica si aceste societati a condus la lucruri pozitive dar si negative. In Ontario, Asociatia Culturala din Hamilton (si ea membra a gruparii din jurul ziarului Cuvantul Romanesc), a organizat demonstratii anti-comuniste, festivaluri, conferinte, a publicat volume si, prin ziar au tinut treaza constiinta romaneasca in aceasta parte a tarii.
In Québec, Federatia a incercat, la fel, lucruri pozitive: participari la festvaluri, aniversari de zile nationale, interventii in favoarea poporului roman la nivel guvernamental, o emisiune de radio, publicarea unui buletin pentru informarea membrilor asociatiei si a prietenilor lor, construirea unui sat romanesc la Val David.
Din pacate, divergenta acestor asociatii cu bisericile a dus la slabirea comunitatii, uneori la crearea unor intrigi si dispute regretabile.
vom continua
|
Dan Fornade 9/27/2003 |
Contact: |
|
|
