Tuesday, Jul 15, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Cu Veta Biris despre traditii

“Unde sunt zãpezile de altã datã?”

G. A. Doamnã Veta Biris, identatea culturalã a unui popor se transpune în capitalul simbolic acumulat, reprezentînd valori, atitudini, comportamente, credinte si simboluri împãrtãsite de locuitorii din diverse zone ale arealului geografic în care convietuiesc. În contextul globalizãrii, identitatea culturalã a poporului român va rãmâne nealteratã? Mai cu seamã cã dumneavoastrã faceti, spun fãrã a gresi, un apostolat din a pãstra, pe cât posibil, bagajul identitar etno-folcloric din zona în care v-ati nãscut.

V.B. Se vorbeste destul de mult despre acest subiect în ultima vreme. Sigur cã pericolul alterãrii identitãtii noastre culturale, si nu numai, ar trebui sã ne preocupe pe fiecare din noi. La urma urmelor, ce este Europa Unitã, decât un grup de state, iatã, fãrã frontiere, în care trãiesc popoare cu identitate si entitate diferitã, cu traditii, obiceiuri si o culturã specifice? Noi ne-am alãturat acestui grup de tãri din Europa, si este bine, numai cã, din pãcate, prea usor din cauza “modernismului” abandonãm ceea ce ne este specific ca neam, ca fire, ca entitate. Ca sã nu mai vorbim de genocidul care face ravagii în limba românã. Ne pasã din ce în ce mai putin cum vorbim, cât de corect ne exprimãm, cum pretuim si perpetuãm limba românã. Eu cred cã tot rãul de aici porneste, de la batjocorirea, stâlcirea si masacrarea limbii noastre nationale. Sigur cã orice limbã este, dacã vrei, un “organism viu”, suportã si se preteazã la modificãri, la evolutie, la îmbogãtire… Dar ce se întâmplã azi cu limba românã este, cel putin, îngrijorãtor.
Vorbind de celelalte elemente care determinã identitatea noastrã nationalã, traditii, datini, obiceiuri, cu toatã atât de variata lor gamã de manifestare, cred cã a le pãstra si ale perpetua depinde de fiecare din noi. Nu numai cã, se pare, astfel de preocupãri nu prea sunt prioritare (prea) multora dintre noi. Stiti, problema creatã este asemãnãtoare, dacã îmi permiteti comparatia, cu cea a mediului înconjurãtor si a climei. Dumnezeu a creat o lume perfectã în echilibru si frumusete -Pãmântul- pe care ni l-a dat nouã, oamenilor sã-l administrãm si sã-l folosim. Ce-am fãcut din Pãmânt? Ce-am fãcut din climã? Ce-am fãcut cu sute, poate mii de specii de plante si animale care au dispãrut? Si pentru cã tot suntem în sãrbãtorile de iarnã, unde sunt zãpezile de altãdatã?… Asa-i si cu identitatea nationalã. Dumnezeu ne-a lãsat ca popor, ne-a dat o limbã, ne-a inspirit sã ne creem o culturã, sã avem propriile traditii… Ce-am fãcut cu toate astea? Ce facem în continuare cu ele? Artrebui sã mai aruncãm un ochi prin Europa si sã vedem cum îsi pretuiesc cultura si istoria francezii, italienii, nemtii, ungurii … Cât pret pun pe valorile lor patrimoniale. La noi o multime de biserici, castele, cetãti, clãdiri de patrimoniu, case vechi de la tarã sunt în ruinã. Vãd lucrurile astea peste tot pe unde umblu în tarã, mai ales aici, la noi, în Transilvania. Lucrurile astea nu ar trebui sã-i lase pe multi din administratiile locale, judetene si nationalã sã doarmã. La urma urmelor, Europa nu are nevoie de blocurile noastre…

G. A. Suntem în perioada când sufletul ni se deschide, devenind m-ai sensibili, de aceea încerc sã apelez la sentimentele copilului ce se ascunde în dumneavoastrã. Am auzit pe multi spunând cã, indiferent de vârstã, cred în Mos Crãciun, în magia colindelor, pentru cã dacã nu ar avea acest spirit ludic, reminescentã fericitã a copilãriei, cu sigurantã s-ar simti dezrãdãcinati si purtati de colo-colo prin viatã. Dumneavoastrã credeti în Mos Crãciun? M-ai simtiti aceeasi emotie din copilãrie în fata cetelor de colindãtori? S-a mai pãstrat acelasi filon traditional al traditiilor strãmosesti ori asitati la “unele îmbunãtãtiri externe” (un fel de copy-paste din alte culturi) în zona ruralã si, din câte semne sunt, diminuarea pânã spre disparitie a acestora în zonele urbane?

V.B. Cred în Mos Crãciun, dar într-un Mos Crãciun altfel. Mos Crãciunul meu este mult mai darnic si nu vine doar în preajma Nasterii Domnului. Copilului din mine Mos Crãciun îi adduce si primul ghiocel, si primul mugure care plesneste primãvara pe o ramurã din pomii din curtea casei mele, si rândunelele care-si fac în fiecare primãvarã cuib sub strasina casei… Mos Crãciun bucurã copilul din mine cu o ploaie rãcoroasã de varã, cu cer senin, cu florile de camp, cu primele frunze care se îngãlbenesc si cad, cu prima ninsoare.Vedeti, îmi îngãdui un Mos Crãciun altfel. E dreptul meu si… sansa mea. Sigur cã perioada sãrbãtorilor de iarnã are specificul ei, fiorul ei. Dar, din pãcate nici colindele nu mai sunt ce erau, nici colindãtorii nu mai sunt pãtrunsi –atât cât putem fi- de misterul Întrupãrii si venirii în lume a Domnului. Se dilueazã, se persifleazã totul, din pãcate. Iar spiritual comercial al sãrbãtorilor de iarnã este cât se poate de pãgubos pentru spirit.

G. A. Vã rog sã-mi povestiti câteva momente ce v-au marcat copilãria în perioada sãrbãtorilor de iarnã?

V.B. Domnule, dumneavoastrã poate nici nu vã imaginati cu cât de putin ne multumeam noi când eram copii: Mã provocati sã vã povestesc întâmplãri care mi-au marcat copilãria în perioada sãrbãtorilor de iarnã. Oricât as încerca, nu pot sã vã povestesc mirosul pâinii si al colacilor pe care mama, Dumnezeu s-o odihneascã!, îi fãcea. Nu vã pot povesti tihna si pacea din casa pãrintilor mei. Nu vã pot povesti simplitatea atât de “complexã” cu care ne raportam si percepeam sãrbãtorile de iarnã, respective Crãciunul. Ca sã fii fericit, astfel de lucruri trebuie trãite. Eu le-am trãit si-am fost fericitã si, uite, îmi curge o lacrimã, nu de tristete, nu de pãrere de rãu pentru timpurile care au fost ci de bucurie pentru cã Dumnezeu mi-a rânduit sã trãiesc astfel de clipe.











Gabriel Argeseanu    12/28/2008


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian