O r i z o n t u r i C o n t e m p o r a n e
"The present is already passe, and the future is already
with us."
Contemporan
Este bine cunoscut acum faptul ca perioada de tranzitie de la secolul
XX la secolul XXI, perioada pe care inca o parcurgem este
caracterizata si printr-o generala regrupare in studiul istoriei
moderne si contemporane. Este o reconsiderare si o noua percepere
a evenimentelor pe care o gasesc mai aproape de realitatea
istorica si de necesitatile oamenilor de azi si de maine.
In ultima vreme am inceput sa numim perioada de dupa Renasterea
Europeana, adica intre aproximtiv 1582 si 1730, ca "Revolutia
Stiintifica" (vezi si Stephen Jay Gould: The Hedgehog, the Fox, and
the Magister Pox, NY, 2003). Aici este cuprins secolul al XVI-lea,
Le Grand Siecle al clasicismului, in care au trait marii ganditori
si oameni de stiinta Francis Bacon, Galileo Galiei, Rene Descartes,
Pierre de Fermat, Blaise Pascal, Robert Boyle, Isaac Newton si
Gottfried Leibniz. In aceasta perioada societatea europeana face un
mare salt intelectual inainte; si in special din punct de vedere
stiintific, mai amplu si mai consistent decat in timpul Renasterii.
Putem considera ca aceasta autentica revolutie in gandirea
oamenilor incepe cam de la introducerea actualului calendar
gregorian, de catre Papa Grigore al XIII-lea, in Octombrie 1582,
act de mare indrazneala intelectuala si de multa autoritate, o
adevarata victorie a stiintei moderne contra inertiei medievale. A
fost perioada in care stiintele, care pana atunci gravitasera
undeva la periferia domeniilor de interes intelectual intra
definitiv in viata societatii, in sfera de interes a oamenilor
educati, si chiar si a celor obisnuiti. Stiintele matematice incep
sa fie predate sistematic in universitatile din Anglia (la
insistentele lui Isaac Newton). Descatres scrie "Discours de la
Methode" (1637) in limba franceza si nu in latina ca pana atunci,
"..pour que tout le monde comprenne, depuis les plus subtils
jusqu'aux femmes." (Dupa Henriette Walter in "Honni soit qui mal y
pense.", Paris, 2001.) Oamenii incep sa comunice cu ceva mai mult
curaj intre ei si in societate in general, si frontierele
cunoasterii sunt de acum in permanenta miscare.
Cam din 1730 (cititorul intelege ca aici nu sunt granite, nici
ferme si nici fixe) incepe o noua perioada care a fost numita
"Revolutia Industriala". Oamenii incep acum sa aplice cuceririle
stiintifice in practica, sa foloseasca stiinta pentru dezvoltarea
tehnicii si a tehnologiilor noi. Este perioada masinii cu aburi si
a tuturor aplicatiilor ei: in industrie, in transporturile pe apa
si pe uscat. Carbunele si fierul sunt elementele de baza
ale progresului. Apar razboaie de tesut semiautomate si munca se
muta din atelierul familial in fabrici. Apare diviziunea muncii si
productivitatea muncii creste spectaculos. Se produce o rapida
urbanizare si apar tot mai clar noi "paradigme", adica "new ways of
doing things." Stiintele stimulate de toate dezvoltarile
tehnologice, ca si de posibilitatile tot mai bune de comunicare
dintre oameni, iau un nou start in toate directiile. Stiintele
matematice, fizica si chimia progreseaza in salturi mari, alaturi
de stiintele naturale: Leonhard Euler, Carl Frederick Gauss, James
Watt, Adam Smith, Antoine Lavoisier, Michael Faraday, Alexander
Humbold, Louis de Lagrange, Pierre Laplace, Sadi Carnot, George
Cuvier. Friderick Engels ar fi fost primul care a folosit denumirea
de Revolutie Industriala in 1844.
Cam de la mijlocul secolului al XIX-lea se trece la o noua
perioada care a fost numita mai tarziu "Era Tehnologica". Si apare
la lumina si o noua profesiune: engineering; inginerii sunt
oamenii cu educatie stiintifica si tehnica si cu un training
special, care conduc acum din toate unghiurile acesta lume noua a
tehnologiilor. Inginerul este un personaj calitativ nou, este omul
prin excelenta pozitiv, care "face lucrurile sa mearga" si care,
alaturi de maistrii si muncitorii de inalta calificare, este la
originea progresului continuu al socitatii pe caile tehnologice.
La inceput constructiile mecanice si constructiile civile au un
avans spectaculos, si sunt atinse nivele de sofisticare si de
perfectiune care aproape ca transforma obiectele industriale in
opere de arta. Locomotivele cu abur, nave propulsate de abur,
podurile si diverse alte constructii metalice, diverse masini
unelte, automobilele si la un moment dat si avionul, toate
sunt realizari uluitoare, care cu numai cativa ani in urma ar fi
parut de domeniul fanteziei. Aceste noutati tehnologice schimba in
bine viata oamenilor si introduc noi orizonturi ale cunoasterii,
noi moduri de viata si noi mentalitati. Oamenii sunt constienti de
acest curs ascendent al vietii si cred in progres. Dar
stiinta si tehnica progreseza in ritmuri mai rapide decat este
societatea capabila sa asimileze, si de aici o anumita
"alienare" a celor ramasi in urma (in marea lor majoritate, nu din
vina lor). Acolo unde este progres, nu este si nu poate sa fie
egalitate; nu are cum. Cel mult echitate, si asta nu usor. Cele doua
categorii, egalitatea si progresul, se exclud reciproc. Egalitate
deplina nu exista decat in saracie si in stagnare. Fenomenul
devenise evident inca din timpul Revolutiei Industriale si atinsese
momente de criza, in secolul XIX-lea, mai ales in Angila si Statele
Unite, societati cu ritmuri inalte in progresul stiintific si
tehnologic. Si va ramane ca o permanenta in preocuparile sociale
pana in zilele noastre, ca si in tot viitorul previzibil.
In secolul XX progresele spectaculoase se extind si in domeniul
electric: electrotehnica, energetica, electronica, radioul si
televiziunea, tehnologiile de "instant mass communication" si in
cele din urma si tehnologiile de calcul, hardware si software,
intra in viata oamenilor, a aproape tuturora, cum nu s-a mai
intamplat niciodata in trecut. Noi categorii sociale sunt in atentia
generala in aceasta era tehnologica: businessmen-ii si managerii,
clasa tehnocratilor cum a mai fost numita uneori. La care se adauga
si clasa profesionistior, a oamenilor de stiinta si a inginerilor.
Era Tehnologica, mai mult decat cele precedente este
caracterizata si prin noi si neasteptate sinteze si comunicatii
interdisciplinare. Progresele calitative din unele domenii
determina salturi neasteptate in altele, uneori la mare distanta
unele de altele. De exemplu, progresele mari ale electronicii si
chimiei de laborator in ultima parte a secolului XX au permis
progrese nebanuite in diverse domenii ale stiintelor medicale, atat
ca posibilitati de investigatie, cat si ca tratamente chimice sau
chirurgicale.
Spre sfarsitul secolului, progresele spectaculoase in domeniul
comunicatiilor si al tehnologiilor de calcul, aceasta adevarata
Revolutie Informatica, au un impact nebanuit si in alte domenii.
In primul rand reteaua internationala de comunicatii in masa ajuta
in mod decisiv la deblocarea situatiei politice din Europa si la
terminarea razboiului rece, prin caderea zidului la Berlin in 1989
si a comunismului european de tip bolsevik curand dupa aceea. Mai
multe si mai bune cai de comunicatii intre oameni au insemnat
totdeauna elemente decisive de progres, cu ample consecinte
pozitive, si asa s-a intamplat si acum.
In al doilea rand, noile tehnologii de comunicatii si de calcul
determina trecerea la o noua era, Era Informatica si a
Comunicatiilor. Era Tehnologica, in care am fost educati si am
trait majoritatea dintre noi este deja in urma, a intrat in istorie.
Dar noua era este, cred eu, numai una de tranzitie de la un secol
la altul, pana se va putea "intra in linie dreapta" cum se spune,
in "Noua Era Tehnologica" a secolului XXI, cel mai probabil dupa
2010. De fapt, asa cum s-a mai intamplat si pana acum, Noua Era
Tehnologica (este numai o denumire provizorie, care a inceput sa
circule, iar istoricii viitorului o vor numi probabil altfel) este deja
prezenta cu multe elemente noi, si inca de pe acum putem sa inceracm
sa deslusim unele caracteristici ale viitorului apropiat, pe termen
mediu si poate si a celui in perspectiva, in domeniile stiintific
si tehnologic:
* O buna parte a tehnologiilor vechi si inca actuale va regresa
ca urmare a scaderii in consumul mondial de otel, de metale, de
hartie, de combustibili si de carburanti, de ambalaje si de multe
altele, care acum consuma multa materie prima si energie (produse
energo-intensive).
* Cererea de noi tenhnologii de calcul si pentru software-ul
aferent se va mentine ridicata, dar nu cred ca va creste prea mult
in viitorul apropiat; este o anumita plafonare aici, cel putin
pentru o buna bucata de vreme. Si pot sa apara si retrageri
temporare si regrupari de forte neasteptate.
* O cerere constanta se va mentine si la un nivel ridicat pentru
tot felul de servicii ce necesita calificari tot mai sofisticate.
De exemplu, va garantez ca cererea de sefi bucatari si de
specialisti in arta culinara si in alimentatie in general, se va
mentine si chiar va creste, avand in vedere si cresterea sigura in
viitorul apropiat a gradului de constientizare a societatii, si in
perspectiva a interesului oamenilor pentru o alimentatie nu numai
rationala si sanatoasa, dar si buna, de calitate.
* De asemenea, se va mentine la un nivel ridicat pentru tot
viitorul previzibil cererea de servicii medicale si pentru
educatie la toate nivelele. Oamenii si societatea vor aloca tot mai
multe resurse pentru sanatatea lor. Si tot mai multa lume devine
constienta ca dupa sanatate, ce ii trebuie cel mai mult omului este
educatie. Cred ca educatia este ceva ce oamenii nu au niciodata
destul (indiferent de stadiul de educatie atins de unii). Deci sunt
de asteptat cresteri constante si sigure in ambele domenii pentru
tot viitorul previzibil.
* Cererea de energie electrica se va mentine ridicata, ca
principala forma de utilizare a energiei, desi se asteapta multe
progrese in utilizarea mai eficienta a energiei disponibile.
Energia nucleara va ramane sursa principala de energie electrica in
lume in viitorul previzibil si pe termen lung, in tot secolul XXI,
alaturi de sursele hidraulice si din recuperari (biomase, poate si
altele) si alaturi de ceva surse clasice (gaze naturale, pacura).
Obtinerea directa de energie electrica sau termica din surse
exotice, ca energia solara, cea geotermala, sau altele de acest
fel, in cantitati industriale si in conditii economice care sa aiba
sens va fi poate posibila prin cu totul alte tehnologii decat cele
actuale, adica intr-o alta lume, undeva dupa 2050, sau poate chiar
catre sfarsitul secolului XXI.(Tehnologii care sa imite fotosinteza
din frunzele plantelor! Va imaginati asa ceva acum?)
* Se va mentine ridicata si va creste destul de mult, chiar pe
termen scurt nevoia de comunicare o oamenilor moderni; toate
mediile si tehnologiile de comunicatii vor fi la mare cautare si nu
este pericol de somaj aici, cel putin in principiu. Limbile
naturale si in special actuala lingua franca, Standard English, (cu
cele doua variante: British si American) se vor mentine ca
princilpale mijloace de comunicare in societate si vor evolua in
continuare. Pot sa apara insa si alte mijoace de comunicare in masa,
ca limbaje artificiale sofisticate si evoluate, etc.; aici este un
domeniu in plina dezvoltare, cu multe surprize posibile.
* Se vor contura tot mai multe cai noi de combinare a
progreselor in curs pentru a produce noi sinergii, adica pentru
obtinerea unor rezultate calitativ superioare resurselor angajate,
si pentru a determina progrese pe cai originale, si noi paradigme pe
care azi nu avem cum sa le banuim. Ca un exemplu, in domeniul
capacitatilor de prelucrare a datelor, si in combinatie cu diverse
strategii si progrese manageriale se pot produce salturi calitative
de proportii, care sa deschida noi orizonturi si sfere de interes in
peisajul de pe acum nou si neasteptat al secolului XXI.
* O cerere mare pe piata va exista si va ramane, pentru tot viitorul
previzibil, pentru managementul la toate nivelele si specialitatile
si pentru stiintele administrative. Asa cum s-a demonstrat deja in
modul cel mai convingator pana acum, un management bun (nu neaparat
formidabil) si o administratie sanatoasa a resurselor (adica
competenta si cinstita) este si va ramane o principala sursa de
valori, de bunastare si de progres si in Noua Era Tehnologica.
Aici exista si va ramane si in viitor o cauza principala care
diferentiaza in istorie tarile si natiunile din punct de vedere al
succesului pe plan economic si pe cel social, adica al dezvoltarii
in general.
* Va amintiti ca, cu numai douazeci de ani in urma, nimeni nu
prevedea personal computers, Internet si e-mail si nimic din
Revolutia Informatica ce a urmat (nici macar cu cativa ani inainte
de apritia lor)? Si totusi acum suntem in stare sa prezicem cu
oarecare certitudine cel putin ca va fi vremea dezvoltarilor
intelectuale, calitative in primul rand si a noilor sinteze, intra
si inter-disciplinare in domeniile de avantgarda, ca: tehnologiile
nucleare, cele informatice, stiintele biologice, stiintele
manageriale si administrative, si poate si altele.
*
* *
S.J. Goluld, un fost profesor de geologie si paleontologie de la
Harvard, pe care eu l-am citat des in ultima vreme, spunea intr-un
interviu din 1998:
"Nobody knows where the computers and the biological revolutions
are taking us."
Da, exista mai multe "biological revolutions taking place right
now". DNA-urile sunt o cucerire de data relativ recenta, din 1953,
si intelegerea lor este inca un proces in curs. Oricum, stiintele
biologice (este in plina evolutie un proces de diversificare acum),
stiintele despre viata sunt in avantgarda progresului societatii,
si aproape sigur ca asa va ramane si in perspectiva pe termen lung.
Aspectele revazute in fuga mai sus au o importanta majora pentru
noi, cei de aici din Toronto si in general din Ontario. Toronto,
inclusiv zona inconjuratoare, este o metropola foarte bine
plasata, atat pe frontul de avantgarda al cercetarilor de varf, in
comunicatii, biologie, software, etc., cat si pe cel al stiintelor
manageriale si administartive. Si suntem foarte aproape si
geografic si mental de multe alte centre stiintifice si de decizie
de importanta mondiala, "south of the border", un avantaj
formidabil care va deveni si mai important in anii ce urmeaza.
Se spune de pe acum ca secolul al XXI-lea va fi un "Nou Secol
al Americii" si este foarte posibil sa fie asa; si oricum, eu sunt
convins ca va fi si un "Mare Secol Canadian". (In paranteza fie
zis, noi speram ca va fi si un "Secol al Renasterii Romane", cam
cum a fost perioada 1848-1938. De ce nu? Sa fim optimisti si sa
avem incredere, deoarece aceasta este baza progresului.)
Deci ar trebui ca toti compatriotii nostri, canadieni de
origine romana, care au timpul de partea lor, educatia si resursele
intelectuale necesare, sa capitalizeze pe aceste circumstante mai
mult decat favorabile, de-a dreptul miraculoase, pe aceasta sansa
istorica in Lumea Noua.
Mult succes!
Pe data viitoare,
|
Mihai Semedrea Toronto 9/11/2003 |
Contact: |
|
|
