Din nou despre relatiile diaspora-tara
Organizatiile societatii civile nu se pot substitui guvernului tarii, adica nu pot prelua rolul de administrator al teritoriului Romania.
Dar cum guvernul Romaniei nu se implica in problemele natiunii romane, adica in realizarea unitatii si solidaritatii, sau folosind un eufemism, guvernul este prea timid in sustinerea eforturilor pentru pastrarea identitatii nationale, cineva trebuie sa preia aceasta sarcina complementara. Si acest cineva este societatea civila.
Analizand faptele, observam ca societatea civila romaneasca dupa pozitia fata de granitele Romaniei are doua atitudini diferite. Societatea din tara se manifesta - sporadic organizat si mai mult protestatar - strict la nivelul socialului, in timp ce societatea romaneasca din afara granitelor actioneaza mai pregnant in directia nationalului.
Preocuparile diferite stabilesc relatii de tip donor - receptor intre cele doua segmente. Receptorul, societatea din Romania asteapta ajutorul, aproape exclusiv de ordin material al societatii romanesti din afara.
Si la fel ca societatea romaneasca "interna", si guvernele romanesti refuzand cu ostentatie orice sugestii organizatorice, morale, spirituale sau alte cunostiinte acumulate in societatile democratice in care traieste diaspora, vad in aceasta o "vaca de muls" considerand doar o singura directie a datoriilor morale, in nici-un caz ale statului fata de natiune si cu atat mai mult fata de conationalii locuind in afara ariei administrative.
Aceeasi atitudine de ignorare a personalitatilor din diaspora se poate vedea si in cazul presei romanesti din tara.
Am vazut editoriale in paginile ziarelor din Romania, cu subiecte, desigur importante, dar aproape de loc editoriale ale ziaristilor din diaspora sau altor personalitati. Acestia publica exclusiv in presa romaneasca din afara Romaniei. Oare in diaspora nu exista idei, solutii, subiecte de interes pentru romanii din tara care sa apara pe prima pagina a marilor cotidiene? Oare prin aceasta atitudine tocmai presa care ar trebui sa informeze publicul, nu greseseste fundamental mentinand valul coborat? Cum poate sa existe o natiune omogena, daca un intreg segment al societatii romanesti nu este cunoscut in tara?
Intr-adevar diaspora este "mulsa". Dupa cum arata statisticile Bancii Nationale, banii proveniti de la romanii din strainatate, au depasit anul trecut totalul investitiilor straine: 1,35 miliarde versus 1, 2 miliarde. Si este vorba doar de banii intrati oficial in banci. Mai exista sume de ordinul sutelor de milioane care intra direct. Anul acesta in primele 6 luni au intrat in banci, peste 500 milioane de euro de la romanii din afara, inclusiv de la cei care muncesc ilegal si pentru care, evident, statul roman nu contribuie cu nimic.
Se poate spune ca si sub aceasta forma diaspora crediteaza guvernul, care in schimb este inert fata de conationalii sai.
Daca politicul din Romania, fie ca-i vorba de Putere, fie de Opozitie respinge dialogul cu diaspora nu poate exista cooperare bazata pe incredere, si pe termen lung asemenea atitudine este falimentara pentru tara.
O aparenta deschidere a Bucurestiului spre societatea din afara are loc doar in perioadele care preced campaniile electorale. Adica odata la 4 ani. Asa s-a intamplat in toamna 1999, inainte de anul electoral 2000, cand s-a lansat "Forumul Ziaristilor Romani de Pretutindeni" si s-a creat proiectul nefinalizat al "Consiliului Consultativ al Romanilor de Pretutindeni".
Si iata ca exact la 4 ani, in 2003 se reediteaza scenariul: "Vino in vacante acasa!" la Mangalia si foarte curand va fi relansat planul "Consiliului Romanilor de Pretutindeni" (probabil cu o denumire schimbata).
Atat "Forumul ziaristilor", cat si "Veniti acasa" sunt bine-venite si salutare, dar din pacate sunt fenomene singulare, episodice.
Cat despre formulele de organizare ale diasporei, daca primul "Consiliu" era prevazut sa lucreze pe langa Parlament, deci fara o conotatie politica, membrii individuali fiind alesi prin vot din comunitati, acest nou "Consiliu" este prevazut sa lucreze pe langa guvern, deci ca element al Puterii, fiind constituit din diverse organizatii. Cu alte cuvinte un fel de Consiliu Mondial Roman ... guvernamental.
Societatea civila, grupata intr-un "Consiliul guvernamental" in loc sa devina partener al Guvernului si complementara in actiuni de interes national, va ajunge sa fie subordonata Puterii, indiferent care va fi aceasta, si va fi obligata sa-si restranga activitatile doar la acele actiuni care sunt in concordanta si nu deranjeaza linia oficiala.
Dar daca se depaseste linia, stiindu-se ca o asemenea organizatie lucreaza sub palaria guvernului, actiunile sale oare nu se vor rasfrange asupra autoritatilor?
Din punct de vedere oficial, exista Republica Moldova si Romania, doua state distincte. Din punctul de vedere national si al societatii civile exista Romania si Basarabia, o provincie romaneasca supusa deznationalizarii.
Daca guvernul Romaniei nu se poate implica oficial in problemele Basarabiei, sau Bucovinei, sau altor zone locuite de romani, fiind legat de maini si de picioare din cauza unor conjuncturi politice si diplomatice, atunci rolul in actiunea de salvare a identitatii romanilor aflati in aceste zone revine de drept societatii romanesti.
Dar daca societatea civila va fi grupata intr-o organizatie subordonata Guvernului, cum va mai putea sa desfasoare activitati cu caracter national, fara sa se abata de la pozitia oficiala?
Si iata cum apare primejdia reala ca noul "Consiliu" sa fie redus la un organism condus de Bucuresti in scopuri de sprijin economic si de lobby pentru Guvern.
|
Mircea Popescu - Los Angeles 8/27/2003 |
Contact: |
|
|
