PRIN TACERE IL TRADAM PE DUMNEZEU !
In primele zile ale lui August , mai multe decizii ale unei parti a bisericii Episcopale Americane au bulversat complet viata Bisericii Anglicane printr-o hotarire necanonica si imorala ce anula tot ceea ce biserica lui Hristos aparase si respectase timp de 2 milenii.
Un prelat bine pozitionat in ierarhia bisericii Episcopale Americane (o ramura a Bisericii Anglicane), care cu citeva saptamani inainte isi dezvaluise public practicile homosexuale pe care le intretinea de 13 ani cu un individ, motiv pentru care si divortase , are impertrinenta colosala de a-si depune candidatura la alegerile de episcop (bishop) ale statului New Hampshire. Si ca uluiala lumii crestine sa ajunga la paroxism, in trei sesiuni consecutive, Conventiile bisericii Episcopale Americane il aleg episcop, punind un mare semn de intrebare asupra moralitatii acestei Biserici Episcopale. In fond anomalia vine de la o extrem de deformata interpretare a Canoanelor Bisericii Crestine si a Sfintei Scripturi , determinata de aplicarea fara discernamint a « drepturilor omului » in domenii care tin in primul rind de moralitate si mai putin de drepturile individului sub raport uman si social.
Prelatul nostru - pe nume Gene Robinson - isi mai depusese candidatura in ultimii ani la conventii acestei biserici (ii folosesc inca denumirea oficiala de biserica, din respect pentru acea parte de cca 40% din membrii care s-au opus acestei alegeri aberante, altfel ar trebui numita sucursala din New Hampshire a organizatiei americane a homosexualilor), insa pastrind anonimatul asupra practicilor sale anormale si incompatibile cu calitatea de slujitor al altarului. Atunci respectivul reverend nu a fost gasit atit de merituos si s-a clasat de fiecare data pe locul doi , intr-o concurenta (2 concurenti la fiecare din conventii, incluzindu-l si pe GR) care spune mult despre calitatile falsului prelat.
Dece fals prelat ? Pentru ca acest reverend , divortat fiind (din cauza noii sale “orientari/optiuni sexuale”) nu mai putea ramane slujitor in biserica. O cer Canoanele Bisericii intocmite de Sfintii Parinti si declarate de catre Sfintele Sinoade ca legea morala a Bisericii lui Hristos.
In al doilea rind, actul sexual practicat in afara casatoriei este considerat de Biserica drept pacat al curviei (sau preacurviei). In conditiile in care un crestin se face vinovat de aceste pacate, duhovnicul il opreste de la impartasirea cu Trupul si Singele lui Hristos (Sfinta Euharistie). Falsul nostru prelat cunoaste aceste legi de conduita morala ale Bisericii. Intrebarea este : cum a indraznit a se apropie timp de 13 ani cu nevrednicie de Sfintele Taine ?? Cu ce rezultate duhovnicesti a putut pastorii acest prelat turma ce i-a fost incredintata ?
In urma cu 11 ani, tot in America, intr-un caz similar, un alt prelat dovedit ca homosexual isi anunta retragerea din functia de slujitor al Bisericii, sub presiunea opiniei publice si a posibilei excomunicari . Mai exista la acea vreme putina decenta in lume iar deviatii de la normalitate nu bateau cu pumnul in masa pentru modificarea legislatiilor.
Astazi , dupa 11 ani de ‘evolutie’ (a se intelege involutie) si aplicare viciata a drepturilor omului, un prelat divortat, homosexual isi depune, impotriva Canoanelor Bisericii, candidatura la episcopat, si, in urma unei parodii electorale (competitie de alegeri cu un singur candidat ) un electorat in majoritate total necunoscator al Sfintei Scripturi si Canoanelor Bisericii ratifica aceasta anomalie a mileniului, impotriva atentionarii primita din partea Bisericii-mama Anglicane , motivind alegerea printr-o alta ineptie: « nu a existat un candidat mai bun » !!!
Biserica Episcopala Americana, numarind cca 2,3 milioane enoriasi, este jurisdictionata canonic de Biserica Anglicana mama (care numara cca 77 milioane de credinciosi in toata lumea. Aceasta din urma i-a avertizat pe capii Biserici Episcopale si Conventiile de la New Hampshire de incompatibilitatea Sfintei Scripturi cu practica, insistind asupra necanonicitatii acestei candidaturi . Episcopul de Liverpool Peter Tasker afirma : « Asistam cu grava retinere la indepartarea Bisericii Unite Episcopale de la invatatura Sfintei Scripturi si Sfintei Traditie morale a Bisericii Crestine. » iar Arhiepiscopul Akinola , capul Bisericii Anglicane Nigeriene (a doua ca marime in cadrul Bisericii Anglicane, numarind peste 17 milioane membrii), a etichetat aceasta nominalizare drept “un satanic atac impotriva Bisericii lui Dumnezeu”
Cu o luna inainte de cele trei Conventii de la New Hampshire, un grup de 27 de episcopi din opt tari intruniti in Virginia (USA) au semnat o declaratie care atentioneaza ca « daca G.Robinson va fi confirmat ca episcop, aceasta actiune va separa biserica Episcopala de milenara invatatura si credinta Crestina si o va instraina de respectabilitatea si prestigiul marii Famili Anglicane »
Sa ne aducem aminte de proorocirile Apocalipsei Sfintului Apostol si Evanghelist Ioan, care spune ca antihrist este printre noi, ca va propavadui in numele lui Hristos si ca va apare public sub forma unei inalte personalitati bisericesti. Iata a venit vremea sa-l vedem pe antihrist aparind in New Hampshire !!
Felul cum este inteleasa astazi in mass-media problema drepturilor omului depaseste imaginatia unui om normal si integru, crescut intr-un climat de curatenie morala si intelectuala. Prin definitie, drepurile omului se refera la accesul oricarui individ, indiferent de rasa, sex, religie, culoare , la educatie, la asistenta medicala si sociala, la participarea la viata politica si sociala a comunitatii al carei membru este, dreptul de a accede, prin concurs sau vot, la orice pozitie in ierarhia societatii, in conditiile in care demonstreaza calitatile si pregatirea reclamata de postul respectiv. Societatea civila se dovedeste cu atit mai evoluata moral si social, cu cit se constituie intr-un garant sigur al acestor drepturi elementare, inscrise de altfel si in Charta Drepturilor Omului.
Am avut anul trecut o discutie cu un prieten canadian, referitoare la scandaloasa aparitie pe prima pagina a unui ziar de mare tiraj , a unei fotografii de la casatoria religioasa a doua cupluri – unul de homosexuali, al doilea de lesbiene . Ziarul a avut grija sa nu mentioneze apartenenta religioasa a actorilor acestei promiscuitati . Amicul meu, un tinar cu o viata de familie exemplara (casatorit, doi copii), m-a blocat prin « intelegerea » pe care o arata fata de acesti indivizi, pe care personal ii consider handicapati psihic, justificindu-si « intelegerea » prin « dreptul fiecarui individ de a avea optiunea sexuala, prin dreptul fiecarui individ de a fi stapin pe corpul lui !!! ».
I-am explicat ca lucrurile nu stau chiar asa, dindu-i citeva exemple.
1.) Daca un individ isi cumpara un obiect de folosinta comuna (o carte, o haina, un aliment), el este stapinul absolut al acestui obiect, avind dreptul la optiunea de al folosi cum vrea, respectiv cum a fost invatat/educat. Nimeni nu-i poate imputa ca instraineaza sau distruge respectivul obiect, pentruca nu prejudiciaza cu nimic ambianta mediului in care individul nostru isi duce existenta.
2.) Daca individul isi cumpara o masina, el are dreptul (optiunea ) de a o folosi personal, de a o vinde sau de a o face cadou unei persoane apropiate, sau de a-l distruge. Cit timp aceste moduri de folosinta a dreptului de proprietate nu au un impact social negativ, ele sint posibile si neingradite de legile sociale. Optiunea de folosinta a unui astfel de obiect este insa limitata de legi pe care societatea le-a stabilit spre a fi urmate de toti membrii sai posesori ai unor obiecte similare, si anume : obligativitatea de a avea permis de conducere, de a respecta legile de circulatie, de a circula si/sau stationa numai in locurile permise. Nerespectarea acestor legi este pedepsita de lege, functie de gravitatea faptei. Iata deci ca dreptul individului in folosinta acestui obiect personal, este limitat de o legislatie sociala care are menirea sa creeze un climat de siguranta si confort pentru toti membrii societatii.
3.) Daca individul isi cumpara o arma, sa zicem de vinatoare, filtrul conditiilor de procurare si folosinta al obiectului se inaspreste. Proprietarul armei trebuie sa aiba permis de port-arma si sa se angajeze printr-o declaratie scrisa in fata legiuitorului a folosi respectiva arma strict in activitatile de vinatoare conform regulamentelor vinatoresti. Individul nostru posesor de arma nu are dreptul de a schimba optiunea de folosire a armei, cum ar fi incheierea unei rafuieli cu un alt individ. Schibarea optiunii initiale de folosinta a obiectului este interzisa de legea civila si in consecinta individul suporta consecintele prevazute de lege in cazul unei folosiri improprii a armei. Iata deci ca, desi individul este proprietarul absolut al obiectului (arma), folosinta acestuia este ingradita de legea civila si penala, nelasindu-i-se proprietarului « optiunea de folosinta »
4.) Referitor la « dreptul de optiune sexuala si dreptul de proprietate al individului asupra propriului corpi»
Marile religii ale lumii, budismul, islamismul, iudaismul, crestinismul admit creatia omului de catre un Creator Suprem, Dumnezeu (numit Buddha la budisti, Allah la islamici). Actul initial al creatiei se refera la crearea perechii originale, care in crestinism este Adam si Eva (atentie, nu doi Adami sau doua Eve !!!). Lor li s-a adresat Dumnezeu in gradina Edenului cu « Cresteti si va inmultiti si umpleti pamintul ».
Prin actul procreatiei (act dumnezeiesc in sinea lui), Adam si Eva si urmasii lor au populat pamintul, asa cum si la nivelul regnului animal s-a realizat aceeasi populare a planetei, printr-un act de procreare similar, avind la baza acelasi tip de parteneriat : barbat-femeie.
Iata dece actul inversarii sexuale , determinat de placeri perverse, a fost considerat la toate religiile sus mentionate drept imoral si pacat in fata Creatorului. Din acest motiv, conducatorii religiosi ai comunitatilor vegheau asupra sanatatii morale a credinciosilor, care la rindul lor aveau grija sa-si aleaga conducatori spirituali cu o deosebita viata morala.
De atunci societatea umana a conservat acest principiu moral al casatoriei barbat-femeie, incriminind orice deviere de la normalitate, si punindu-le uneori pe acestea din urma chiar sub incidenta legii. Majoritatea statelor americane , urmind traditia religioasa a primilor colonizatori, pastreaza si astazi legislatii vechi (unele de peste un secol ) care statuteaza casatoria ca o unire dinte un barbat si o femeie, avind ca scop crearea unei familii si actul procreatiei. Raspindirea acestei cangrene morale a inversiunii sexuale este rezultatul ofensivei organizatiilor de homosexualii si lesbienele, avind ca scop modificarea legislatiilor pentru a le fi recunoscute « drepturile de casatorie unisex ». Actiunea lor se loveste insa de opozitia marii majoritati a unei populatii sanatoasa moral, care incepe sa inteleaga ca s-a mers prea departe in interpretarea viciata a drepturilor omului , situind aceste discutii in afara cadrului moral al societatii civile.
In procesul de procreere, Dumnezeu da suflare de viata viitorului fat chiar din primele clipe ale acestui act. Copilul care se naste are deci trupul primit din partea parintilor iar sufletul (viata) de la Dumnezeu. Deci individul , adult fiind, nu poate reclama niciodata ca este stapin pe trupul si viata sa, pentru simplul fapt ca nu si le-a procurat singur , ci i-au fost daruite de Creatorul intregului Univers, spre a le folosi asa cum spune Sfinta Traditie. Cei care incalca aceste norme morale de folosire si educare a trupului si sufletului, cad automat sub incidenta legilor moral-religioase ale societatii civile, si vor da cumplita socoteala la infricosatoarea judecata a lui Hristos, la Parusia Domnului.
Din acest motiv sinucigasii (cei care-si pun capat zilelor) nu pot beneficia mult timp de riturile de inmormintare de care beneficiaza cei decedati natural din partea Bisericii Crestine. Acelasi lucru este valabil si la felul cum folosim trupul nostru, pe care nu ni l-am procurat singuri, spre a-l putea declara proprietate absoluta si a-i putea eventual schimba folosinta, « prin dreptul de optiune » atit de mult fluturat astazi cu ostentatie. Folosirea trupului, sfintit prin taina sfintului Botez, pentru placeri perverse este un act imoral, iar cei ce-l folosesc pentru aceste scopuri perverse se dovedesc a fi handicapati psihic. Toti cei care practica aceste inversiuni sexuale ar necesitai mai repede internarea in clinici de psihiatrie, unde sa li se aplice procedee terapeutice pentru revenirea la o viata normala.
Anormalitatea zilelor noastre consta tocmai in aceea ca acesti indivizi, care s-au departat de normalitate prin practicarea unor acte impotriva firii, numai pentru a-si procura placeri perverse, au ajuns atit de departe incit au pus sub un mare semn de intrebare (si exemplul din New Hampshire este elocvent) in legatura cu moralitatea unei institutii care este Biserica Crestina.
Insa problema nu este asa noua si aparuta asa de brusc in sinul Bisericii. Intr-un articol publicat in Kansas City Star in anul 2000, sub semnatura lui Judy L.Thomas (care relua o serie de relatari aparute in « Associated Press Report » ) se cita raportul unor experti care semnalizau SIDA drept cauza mortii citorva sute (ati citit bine !) de preoti catolici, intr-o perioada de timp incepind din mijlocul anilor ‘80. Stirea este socanta, cu atit mai mult cu cit Vaticanul fusese informat in legatura cu aceasta cutremuratoare stare de lucruri cu mult timp inaintyea raportului datat 2000.. Multi factori de decizie din interiorul Bisericii Catolice au luat pozitie si au cerut masuri exemplare in cazurile de preoti autodeclarati sau deconspirati ca homosexuali. Insa Vaticanul n-a actionat in conformitate cu Statutul moral al Bisericii , facind ca se uita « votul de celibat » pe care catolicul il depune la hirotonirea ca preot.
In acest contaxt nu mai apare atit de aberant raspunsul « Sint catolic dar sint si Prim Ministru » dat de premierul Jean Chretien referitor la incompatibilitatea morala/religioasa a acceptarii casatoriilor unisex in Canada. Raspunsul insa este incriminator, pentruca un Prim Ministru catolic, cu un minim de cultura religioasa , ar fi trebuit sa stie ca « la Canaa Galileii, Iisus Hristos a binecuvintat nunta (unui barbat cu o femeie, si nici decum a doi barbati sau doua femei !!!) si nasterea de fii ». Lucru pe care l-au uitat cu desavirsire atit catolicul nostru Primul Ministru, cit si toti acei politicieni care au legalizat casatoriile de acelasi sex in Canada, aruncind-o pe un nedorit loc 3 in clasamentul imoral al natiunilor care au adoptat legislatii similare !! Problema tinea de competenta institutiei morale –care e Biserica- si nici decum de competenta puterii politice, care-i Parlamentul Canadei. Iata de ce ar fi fost firesc sa se efectueze o consultare (referendum) la nivel national a tuturor confesiunilor religioase care traiesc in Canada. Raspunsul « Sint catolic dar sint si Prim Ministru » are evident conotatii politice si vizeaza doar imaginea politica si cistigul electoral.
Un comentator-critic religios Pat Robinson (a nu se confunda cu mai sus pomennitul fals preot Gene Robinson) afirma pe buna dreptate ca toante natiunile antichitatii care au acceptat (si oficializat) homosexualitatea si lesbianismul, desi se prezentau ca state puternice cu civilizatii dezvoltate, au disparut din istorie.
Din toate cele relatate mai sus, rezulta imensa responsabilitate a Arhipastorilor Bisericii (indiferent ca este Anglicana, Catolica sau Ortodoxa) de a mentine un climat moral in cadrul comunitatilor pe care le arhipastoresc, de a realiza asanarea morala a acestor comunitati pornind de la virful piramidei, adica de la cei care primind harul preotiei au capatat spre indrumare duhovniceasca turma de crestini care cauta drumul spre mantuire. Pentruca in Biserica crestina comportamentul preotului trebuie sa se situeze la un inalt standard moral si profesional, exemplul sau personal (in familie si societate) si pregatirea sa teologica fiind determinante in relatia sa duhovniceasca cu enoriasii sai.
Iata de ce Sfintele Canoane ale Bisericii Crestine opresc de la hirotonire pe cei ce nu corespund standardului moral si profesional pe care trebuie sa-l aiba un pastor de suflete, pe cei certati sau condamnati de legea civila, penala sau morala. Clericul care a savirsit pacate opritoare de cele sfinte, macar de la Sfinta Liturghie sa sa opreasca, daca nu si de la celelalte Sfinte Taine. Caci, asa cum spunea Sfantul Ioan Gura de Aur : « Mai bine sa stea Biserica lui Dumnezeu fara slujba, adica inchisa, decit sa slujeasca in ea un preot nevrednic »
Personal, ca simplu crestin, am scris aceste rinduri spre a trage un semnal de alarma in comunitatea crestina a romanilor din diaspora canadiana asupra pericolului pe care-l prezinta , in general, lipsa de intransigenta a Arhipastorilor Bisericii fata de abaterile de la conduita morala impusa de Sfintele Canoane, a slujitorilor Sfintelor Altare. Pentru ca, asa cum spunea un alt stilp al Bisericii, Sfantul Grigore Teologul, « Prin tacere il tradam pe Dumnezeu » !
|
Marius-D.Peiulescu - Toronto 8/21/2003 |
Contact: |
|
|
