alde Chivu
"Birds of feather flock together" zice o vorbå pe care am prins-o aici în Canada, care vorbå transportatå pe malurile Dunårii ar fi:"cine se aseamånå se adunå". Tânår fiind, la Bråila, nu am auzit de existen†a familiei Chivu, el doctor veterinar în Insula Mare a Bråilei, ea designer la Fabrica de mobilå din Bråila. Pe vremea aceea erau ßi ei tineri ßi nici nu se cunoßteau încå. "Du-te vreme, vino vreme!" "Alo! Må ierta†i Domnul Nica, eu sunt o bråileancå în vizitå prin America ßi aß vrea så vizitez ßi Canada, må pute†i gåzdui vreo såptåmânå, ßti†i cum cålåtorim noi românii… cum ne ajutå al†i români din diaspora… am citit într-un dic†ionar de artå cå sunte†i bråilean, cine se aseamånå se adunå!" "…iar va trebui sa fac o tura pe la cascada, nu se poate så må viziteze român din România fårå så-mi cearå så-l duc la cascadå". Cecilia soseste la Union Station in Toronto, cum ar fi Gara de Nord din Bucuresti ßi… desigur, am fåcut încå o excursie la falls oprindu-ne ßi la bustul Eminescu de la Câmpul Românesc din Hamilton. Iarna, Niagara Falls este un vis. Pulberea de apa rezultata din caderea enormului suvoi pravalit in prapastie se ridica in vazduh este purtata de vant si depusa pe maluri si obiectele intilnite ingiata si creiaza astfel forme si volume nemaiantalnite altundeva. Cecilia si nu mai putin eu suntem incantati. “Vai maestre, ma iertati, dar Niagara este un sculptor mai mare decat dumneavoastra!” “Mama natura Cecilia, mama natura!” Dupå vizitå, Cecilia ia în bagajul ei manuscrisul "Bråili†a-DownTown via UAP" care zåcea de vreo patru ani pe un raft în atelierul de desen, il prezintå spre lecturå directorului Muzeului Bråilei si astfel în '94 cartea apare la editura Istros. “Maestre, ati scris o carte despre Braila si despre noi brailenii, cartea trebuie sa apara la Braila!” conclude Cecilia. “Aferim!” Când ajung ßi eu la Bråila locuiesc în casa familiei Chivu în cartierul Marna. Horia abia cå aßteaptå så aibå un "ascultåtor", pentruca dupa un mic dialog de rutina: cum ar fi: ce mai faci mai Petrem cum o duci cu sanatatea, cum ai calatorit? Horia porneste monologul. Horia vorbeßte, vorbeßte tot timpul, ßtie tot ßi mai ales despre to†i, este un fißier viu, o enciclopedie groaså ßi scriså mårunt, cred cå ßi-a greßit cariera, ar fi fost un nemaipomenit arhivar dar se pare cå ßi ca doctor veterinar în Marea Insulå a Bråilei s-a descurcat cu succes ßi tact în perioada de confuzie ßi dezastru economic prin care a trecut România. Cecilia tare ar spune ßi ea ceva dar în prezen†a lui Horia nici o ßanså. “Asa-i el!” Amândoi sunt la anii pensiei ßi deci pe lângå caså ßi cu prietenii, are mul†i, dacå nu-i putem numi chiar pe to†i prieteni cu sigeran†å ßi fårå greß îi putem repartiza la fißa cunoßtin†e din dic†ionarul Chivu. Familia locuieste modest in schimb cu noua masina fac excursii peste granita , viziteaza muzee, fregventeaza spectacolele la teatrul “Maria Filotti‘ si sustine Asociatia Mihai Eminescu si Societatea Muzicala din localitate. Apropo de muzica; in tinerete Horia a cintat in corul operetei “Pericola” care s-a jucat cu succes pe scena teatrului de stat din Braila prin anii de inceput ai socialismului in tara noastra. Familia îngrijeßte "cu bucurie" o pereche de gugußtiuci care se giugiulesc pe o cracå de mår în fa†a ferestrei din bucåtårie. Ajung repede la statutul de prieten al familiei Chivu. Må apreciazå ca artist, este mândrå cu prietenia mea ßi såritoare fårå rezervå la tot ce vreau så întreprind. Nu cred cå sculptura mea este idealul de artå al familiei Chivu dar Perpessicius instalat în curtea casei memoriale a acestuia pe strada Cetå†ii în Bråila ßi Eminescu din Hamilton Canada sunt ßi vor råmâne permanent mari opere dragi inimii lor. "Maestre noi te iubim ßi ne mândrim cå un bråilean de-al nostru a ajuns så ne reprezinte pe meridianele lumii!" "Horia, Cecilia dragå, ne aude lumea ßi o så ßi creadå cå aßa-i!" Când mi s-a-nfiripat în minte ideea så-mi adun de pe unde au fost împråßtiate pietrele råmase în urma mea în Intrarea Mieilor nr.10 din Bucureßti, så le aduc la Bråila så le adåpostesc în curtea Casei Colec†iilor de Artå, Horia ßi Cecilia s-au luptat ca leii så gåsim cåile prin care så realizåm gândul. Într-o situa†ie ca asta "fißele" din memoria lui Chivu au lucrat perfect. Telefoane, scrisori, båtut la ußi, audien†e colo-dincolo, dat afarå pe uße intrat pe fereastrå, vizite ßi discu†ii, lungi discu†ii de låmurire cå ce vrem noi så facem la Bråila. În toate aceste ac†iuni Cecilia s-a dovedit neobositå ßi mânatå de un optimism total ießit din comun. Încercarea cu aducerea la Bråila a "sculpturilor recuperate" a reußit, s-a reußit ßi expozi†ia cu desene aduse din Canada în toate sålile disponibile din Casa Colec†iilor de Artå la data de 6 decembrie 2001. Cecilia îßi ia în serios rolul de "ghid" ßi cu dibåcie îndrumå pe vizitatori în curtea Colec†iei pentru a le vorbi despre "sculpturile recuperate", despre ce artist este Nicåpetre, ce înseamnå Nicåpetre pentru Bråila, ce "salbå de perle are acum Bråila datoritå bråileanului Nicåpetre". Horia este total în elementul såu, ßi o sus†ine cu putere pe Cecilia repetând încå ßi încå tot ce con†ine fißele lui informative. Epuizat, dar fericit" închee:" "Ce mare eßti måi Petre!" "Dar ceilal†i sculptori ce zic?" "Då-i dom'le-n scârba lor, ascultå ce spun io aici ßi ce spune Bråila!" Acum, iatå, pe zidul casei din strada Belvedere nr, 1 stå scris cu litere de bronz "Centrul Cultural Nicåpetre" care adåposteßte deja desene ßi sculpturi în piatrå ßi lemn create între anii 1964-2002 în România ßi Canada. Cecilia ßi Horia ma roagå så "imortalizåm" momentul într-o pozå color ce va face înconjurul Bråilei ßi al României aråtatå tuturor cu orice ocazie". “Mai pot spune ceva?” Dar famlia Chivu din Braila.are inca alte preocupari “de suflet” de care se ocupa“ cu “bragoste si iubire” vorba Ceciliei. In Marea Insula a Brailei ascunsa de ochii lumii, cam pe unde se afla un pietroi iesit asa, cand nu te astepti, din orizontul neted al fostei balti se poate intilni o ramasita de lac amenajat in stil natural Blasova. Aici la Blasova, cu cativa ani buni in urma, un alt doctor, coleg si prieten cu Horia si-a ridicat din chirpici si trestie o bojdeuca drept casa de vacanta. Potrivita printre ceva salcii scorburoase, cu fata spre lac si Muntii Macinului ceva mai incolo doctorul Finescu si-a petrecut ultimii ani aici ca un amagiu adus Brailei si frumusetii acestor locuri. Cand a sosit vremea, prietenii lui l-au depus aici si i-au scris numele pe crucea ridicata la capatai. Cecilia si Horia viziteaza adesea acest loc de liniste si nu scapa ocazia sa invite lumea sa petreaca sfirsitul de saptamana aici. “O saramura, o plimbare cu baca pe lac, o gura de aer, nu strica maestre!” Este o cherhana prin partea locului si cativa pescari ca o amintire a faimosului Filipoiu si a bogatiilor Marii Balti a Brailei. Se trage speranta ca poate vom fi atat de destepti incat sa nu lasam prea mult timp parloaga aceasta mare bucata de tara. La Maxineni, in lunca Siretului Cecilia si Horia au pus si aici umarul de s-a ridicat in peajma ruinelor ctitoriei lui Basarab un modest acaret unde clopotul de bronz, turnat pe cheltuiala lor, a trezit din amorteala pe cei ce pot decide sa se ridice din nou faimoasa manastire de acum trei sute de ani. Sunt promisiuni din partea puternicilor zilei ca “da” dar sa nu uitam zicala: “Promi se noble, tenir... sa vedem!” “Avem datoria ca cetateni a acestei vechi asezari de pe malurile Dunarii sa nu motaim la umbra si sa asteptam ca altii sa ne traga spre lumina...!” zic la unison Cecilia si Horia.
|
Nicapetre 7/11/2003 |
Contact: |
|
|
