Prin parcurile din Toronto
A vorbi despre un parc sau altul ar putea părea, pentru unii, un subiect destul de banal. Nu si în cazul Canadei, în spetă al metropolei în care trăim, Toronto, în care parcurile se înscriu ca un cadru definitoriu al existenței noastre diurne. Aici, ca si în alte zone reprezentative pentru tara frunzei de artar, administrațiile locale au stiut să folosească marea diversitate de relief si climat, creând, acolo unde condițiile naturale au permis, spații recreative de o deosebită frumusețe, mergând de la parcurile si grădinile din diferite asezări urbane,până la imensele si vestitele rezervatii si parcuri nationale ale Canadei, aflate sub egida UNESCO...
Cu un asemenea tonic sentiment am vizitat nu demult, în plină explozie a timpului frumos, unul dintre cele mai mari parcuri ale orasului Toronto, înnobilat cu un nume edificator - High Park. El este apreciat ca o replică locală la celebrele Central Park din New York si Hyde Park din Londra. Imensa suprafată de teren, cu câteva forme specifice de relief, a fost donată în 1873 orasului Toronto de către John Howard, un bogătas al timpului, a cărui casă este prezervată astăzi într-o latură a zonei, cu destinatia de muzeu. Aleile largi si potecile înguste te poartă printre grădinile, spatiile păduroase, ravinele si locurile de popas atât de îmbietoare, unde păsările de tot felul, veveritele si micutele chipmunks, bucuroase de oaspeti, vin si-ti ciugulesc din mână atențiile oferite, furisându-se cu ele prin tufisuri. Un mare teren de sport, un swimming pool, o mini-grădină zoologică, un râulet, un lac de pescuit si alte facilităti distractive completează în mod armonios zestrea acestui parc atât de frecventat de pestrița lume a orasului Toronto si de vizitatorii din alte zări canadiene...
Într-un alt weekend al acestei veri, am descins în Edwards Gardens, socotit drept un splendid loc de refugiu din copleitoarea agitatie citadină, situat în inima orasului, la întâlnirea dintre Lawrence Avenue si Leslie Street. Numele său vine de la Rupert Edwards, cel care a deținut din 1944 acest teren, pe care l-a modelat cu multă fantezie si bun gust. Poieni, arbusti si pîlcuri de copaci, situate de-o parte si de alta a văii unui pârâu (Wilket Creek) au fost unite printr-o rețea de poteci si poduri rustice, înlesnind accesul dintr-un loc în altul. În 1955, proprietarul a vândut municipalitătii suprafata deținută care, prin adăugiri si ameliorări succesive, a devenit atractivul parc public de astăzi cu o arie de 13,912 ha o veritabilă bijuterie a environmentului metropolitan.
O plimbare prin acest parc, într-o zi însorită de vară , reprezintă o adevărată desfătare, menită a te vindeca de toate grijile si apăsările vietii cotidiene. Încă de la intrarea principală, te întâmpină serele strălucind de toată cromatica florilor de sezon : panselute, lalele, maci, violete, albăstrele, lăcrimioare, anemone, primula, stânjenei etc. Acestea sunt destinate atât spațiilor florale ale parcului, cât și nenumăraților beneficiari care își procură de aici speciile preferate pentru utilitățile proprii. Aleile sunt flancate de arbuști de toate formele și culorile și de arbori mai tineri ori mai bătrâni, unii dintre ei de-a dreptul seculari. De-a lungul râului, sălciile plângătoare își resfiră pletele spre pământ, în timp ce arțarii și mestecenii albi își agită vârfurile la 30 m înălțime. Apa curge lină și clară în câteva cascade, printre stânci decorative, iar pe luciul spațiilor plane circulă în sus și-n jos micile flotile de rațe și gâște sălbatice. Undeva, în calea trecătorilor, o veche moară de apă macină fără întrerupere timpul, ca un pitoresc memento al unor epoci rezolute. Pe platouri, pajiștile își etalează verdele intens al ierbii, pigmentate de galbenul solar al păpădiilor în floare (dandelions). Din loc în loc mici insule de trandafiri, bujori și orchidee, pierdute prin rariștile de tei, liliac și magnolii roz-dalbe, totul într-o armonie care-ți încântă ochii și inima. Pe deasupra acestei caleidoscopice panorame, pescărușii și porumbeii se rotesc în cercuri concentrice, coborând adesea și răspândindu-se pe întinsul parcului, în depistarea posibilelor resturi de mâncare...
Un interesant loc de popas îl constituie Civic Garden Centre, dotat cu materiale informative asupra parcului, precum si cu un Gift Shop, alături de care functionează o librărie cuprinzând cărti din domeniul mai larg al grădinăritului. Pe holurile vecine este amenajată o galerie de artă care, în acest sezon, găzduieste expoziția de picturi semnate de Diana Collins. Admirând rând pe rând, uneori cu ochi critic, îndrăznețele abordări ale acestei artiste, evaluate la prețuri cam piperate, mi-am adus în chip firesc aminte de Herăstrăul bucurestean, care include printre deliciile sale si pavilionul de pictură, în care am poposit deseori, cu aceeasi fervoare a împătimitului de frumos. Asa cum, în conexiune directă cu parcurile din Toronto, mi-au reînviat în minte, alături de Herăstrău, bătrânul si inegalabilul Cismigiu, patriarhalul Parc Carol, luxurianta Grădină Botanică etc. Ceea ce m-a făcut să rostesc cu nedisimulată nostalgie: Avem si noi parcurile noastre!...
|
Ion SEGĂRCEANU 7/6/2003 |
Contact: |
|
|
