Epigrame (din domeniul Limbii si literaturii române)
EPIGRAME (din domeniul Limbii si literaturii române)
Autorlâc
Zici, văzând ce des apare,
Încercând gazetăria:
Când să mai învete, oare,
Stilul si ortografia?
Învătământ la distantă
Individ scolit la pas,
La distantă (mare!) ,
De cultură a rămas
Tot la depărtare.
Unei veleitare
Insii care i-a-ntâlnit,
Gramatica care-a-nvătat,
Asa de mult i-au folosit,
Că cazul ei e consacrat.
Împărteală
Ar vrea să scrie-o carte,
Se confesează tie,
Dar cine îi împarte
Putină-ortografie?
Semidoctii spun „doamna profesor,
subinginer, judecător”, în loc de
„doamna profesoară...”
Când prostia coarne are,
Te-a lăsat perplex,
Nu de gen făcând schimbare,
Ci de-acord si sex!
Ticuri verbale
„Vizavi de”, „deci” îngână,
Fără rost, fără măsură,
Luând usor limba română,
Sau ceva „talas” în gură
Scrib
Ascuns între creatori,
Cu artã fabricã oricui:
Omisiuni pentru valori,
Hiperbole pentru ai lui.
Mircea Cãrtãrescu – „Levantul”
Lectura când a-ncheiat,
Se întreabã omuleanu
Cât sã fi evoluat
De la Ioan Budai Deleanu?
Autor de antologii
Sã citesc ceva de tine?
Situatia-i hazlie:
Multora cartea apartine,
Semnãtura – numai tie.
Apreciere
In litere cunoscãtoare,
Multe somitãti locale,
Din epigrame, ca valoare,
Preferã... madrigale!
Pretentie
N-a privit scoala cu stimã,
Ci maidanul sau vreun chef,
Prin urmare se exprimã
Cum cã-i tocmai bun de sef.
Selectie
In van crezusem cu tãrie
Cã scriitorul n-o sã moarã,
Pânã ce-a ta antologie
L-a omorât a doua oarã!
|
Corneliu Vasile 3/16/2008 |
Contact: |
|
|
