Monday, Jul 07, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Note personale : Aplauze vã rog!





In vĩltoarea care ne saltã, ne coboarã, se loveste de maluri si ne carã la vale (spre tãrĩmul lui Er cum ĩl numea Platon), adicã ĩn viata de toate zilele, plãcerile sunt din ce ĩn ce mai putine. Una dintre cele rãmase ar fi sã apãsãm pe butonul televizorului si sã cãscãm gura la ce mai zic sau mai fac „ãia”. Noi emigrantii, din fericire sau din nefericire, nu stiu din care, avem douã optiuni: televiziunea canadianã si televiziunea românã. Cea canadianã ca si multe altele, este anostã si scumpã. Ca sã ĩnghiti ore ĩn sir de publicitate, ore de vorbit „discutii”, filme stupide sau violente, trebuie sã cotizezi cu cel putin 40-50 de dolari pe lunã. Dacã nu plãtesti, pentru cã ĩncã nu e obligatoriu, rãmĩi cu douã-trei canale ca sã afli despre cine va deveni presedinte sau prim-ministru si dacã plouã sau nu mĩine. Multora dintre noi cei care am trãit 15-20 de ani cu un program si jumãtate, alb-negru, nu ne-ar fi ceva chiar imposibil. Dar ce te faci cu copiii, cu musafirii, cu vecinii? Cum sã te justifici? Televiziunea românã, via satelit, este mai vioaie, mai surprinzãtoare, dar si mai deocheatã. De la plãcerea de a urmãri o emisiune minunatã cum este Profesionistii, treci de foarte multe ori la neplãcerea de a urmãri o alta ĩn care protagonistii parcã ar uita cã ei trebuie sã serveascã publicul si nu invers. Parcã si-ar zice cã ne-au oferit destul deja dacã s-au oprit din ale lor si s-au obosit sã vinã si sã ni se arate. Dacã ne place cum aratã si cum se rãzgĩie bine, dacã nu, iarãsi bine. E ca si cĩnd toti acesti „artisti”, majoritatea din lumea „distractiei” chiar de la cei mai mici,ĩncã mucosi si pĩnã la vedetele adulte, au cĩstigat ieri douã-trei Oscar-uri si un Palme d’Or. Din motive destul de greu de priceput, nimeni nu le spune cã dezinvoltura prost ĩnteleasã, exageratã este mĩrlãnie curatã oriunde si cu atĩt mai mult atunci cĩnd e ĩmprãstiatã prin mii si mii de ecrane. Imi amintesc si acum cu o oarecare stĩnjenealã cĩt de socati, cĩt de intrigati am fost, studenti fiind, cĩnd pe unul din trotoarele Brasovului, Jean Paul Belmondo, acel mare actor francez care fascina publicul, a tras un pĩrt cĩt se poate de serios. Pĩnã la urmã am acceptat cã asa ceva n-o fi la Paris o nenorocire atĩt de mare cĩt era la Brasov, cã ĩntĩmplarea s-a desfãsurat ĩn stradã, ĩn aer liber si cã Belmondo e Belmondo. Ce te faci ĩnsã cu Mariana sau Victorita, care ĩsi zice Mary sau Vicky, care abia ajunsã de la capul lui paispe, vopsitã blondã si intratã ĩn platou pentru cã e sexy, rãspunde ca de pe prispã unei telespectatoare care tocmai sunã din Italia: „Vai dragã, sã nu te mai recunosc! Serios! Bonjuricã! Si ea e si finuta mea, si uite, sã n-o mai cunosc. ...Poate vii la varã aici ĩn studiou, cã altundeva unde sã ne mai vedem si noi?” Colac peste pupãzã, moderatorii unor asemenea evenimente, fãrã exceptie, cer fãrã ĩncetare, din 5 ĩn 10 minute, aplauzele spectatorilor: „Aplauze vã rog!” Toatã lumea cred cã a aflat cã la un astfel de spectacol, publicului din studioul respectiv i se plãteste ca sã facã atmosferã, sã aplaude, sã fie entuziast. Dacã e asa, de ce mai e nevoie de acel ĩndemn care e atĩt de folosit? Nu ne-am sãturat de aplauze false, de aplauze obligatorii ĩn vremea lui nea Nicu? Orice om normal aflat ĩn fata unui spectacol bun, impresionat, aplaudã. Aplaudã chiar si ĩn fata televizorului. Aplaudatul e o formã fireascã de manifestare a bucuriei, a plãcerii, a admiratiei. „Aplauze vã rog!” e o formulã impertinentã care desconsiderã opinia spectatorului, dreptul lui (cumpãrat cu bani) de a se comporta asa cum crede de cuviintã. Dreptul lui de a nu-i plãcea spectacolul sau interpretul.
Si ĩn sfĩrsit, colac peste colac peste pupãzã, am asistat si la momentul ĩn care ĩnsãsi interpretul si-a cerut aplauze. Mãi sã fie! Mi-am zis si am apãsat a doua oarã butonul televizorului. Mult nu va mai dura pĩnã cĩnd ĩndemnul se va transforma ĩn: „Aplauze!”
As vrea sã cred totusi cã bunul-simt si marele talent care se gãseste ĩncã din belsug ĩn televiziunea românã, nu va lãsa ca prostul-gust, obrãznicia si lipsa de valoare sã se ĩntindã si sã se permanentizeze. Altfel tot efortul de educatie din familie si din scoli va fi subminat pentru cã, din nefericire sau din fericire, nici acum nu stiu din care, televiziunea are un impact inimaginabil de mare mai ales ĩn viata celor tineri.
Acum pentru cã mi-am spus oful, nu vã spun: Aplauzei vã rog! ci doar Bonjuricã!


Viorel Neacsu / Toronto





Viorel Neacsu    3/12/2008


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian