Poezii pentru concursul STARPRESS
DRAGOSTE DE MELEAG
Mi-i drag si scump meleagul meu,
Cu holdele-i de pâine coapte,
Sã fiu la orice depãrtare, zãu,
Mã voi întoarce-acasã, chiar si dupã moarte.
.
Mã cheamã si pãdurea cea bãtrânã,
Cu floricelele ei toate,
La melodia frunzelor ce-o-ngânã,
Mã voi întoarce-acasã, chiar si dupã moarte.
Frumoase-s tufele cu poamã,
Livezile de roadã încãrcate,
Si unde-oi fi ,acest farmec de toamnã,
Mã va întoarce-acasã, chiar si dupã moarte .
Din lume, mi-i mai scumpã apa de izvor,
Si stelele din satul meu în noapte,
Iar dorul de meleag si-n zbor,
Mã va întoarce-acasã, chiar si dupã moarte.
MÂNDRIE
Visez acele lanuri de spicoase,
Combinele ce treierau în vale
Boabe de aur pline si frumoase,
Tractoarele ,arând mi-apar în cale.
Eu simt mirosul tãrânii
Si roua spicului în noapte.
Mã-mbatã gustul dulce-al pâinii,
Si ale câmpului plãcute soapte.
Mereu mã încãlzeste zãu,
Aceastã pîine coaptã din tãrâna,
Si mã mândresc cu tatãl meu,
Cã mirosea a motorinã.
MÂNDRIE DE NEAM
La noi se nasc copii frumosi,
Cum nu-s în altã tarã
Români la chip si curajosi,
Cu voce de vioarã.
Viteji, la muncã lãcomosi,
În câmp, livezi si pe la stâni,
Cu hãrnicia-s înfrãtiti din mosi - strãmosi,
Ai nostri moldoveni-români.
MÃMICA
Mãmica noastrã-i frumoasã,
Pentru noi e-mpãrãteasã.
Cele mai frumoase flori,
Sunt cum a ei obrãjori.
O sãrut eu pe guritã,
Cã sunt o mândrã fetitã.
O sãrut pe obrãjori,
Pentru micii ei feciori.
INFLORESTE SPERANTA
În suflet înfloreste iar speranta,
Ce ani de zile m-a cãlãuzit,
Si-am înteles, cã Tara este viata,
Si-o voi iubi la nesfârsit.
E greu simtindu-mã orfan în tarã,
Ce-n patru bucãtele-i împãrtitã,
C-asa-i , dacã n-ai mamã, viata e amarã,
Si cu sãrãcia este înfrãtitã.
Dar, am în suflet o sperantã:
Sã mã audã Cel de Sus,
S-aparã soare-n orice casã
Unindu-ne cu Tarile de-Apus.
ÎNDRUMARE
Ai crescut ca-ntr-o poveste
Si-ai avut de toate gata,
Altã fericire nu mai este,
Decât lângã mama si tata.
Îi doresc mare sa cresti,
Veselã sub mândru soare,
Zi de zi sã înfloresti,
Ca o preafrumoasã floare.
Si alãturi de colegi
Foarte bine sã înveti.
Fapte bune sã culegi,
Pe arena-ntregii vieti.
Ai pãsit azi pragul scolii,
Te-nsoteascã muzele.
Sã te bucuri de victorii,
Dupã cum ti-i numele.
FIICUTEI
Azi e sarbatoare, fulgii de nea zboarã,
La noi cine bate la usã-n cãmarã?
Poate-n ospetie vine fiica...- Oare?
Ne-am uita la dânsa, ca la sãrbãtoare.
Dar e numai vântul, vântul blestemat,
Si e numai visul si un greu oftat,
Fiica noastrã scumpã, dorul nostru mare,
Vino si ne - aduce-acasã mândrul soare.
Dar, tu esti plecatã peste oceane,
Si nu stii cît plânge - n amurg dorul mamei.
De micã copilã, tu ai fost si esti
Sufletul, mândria casei pãrintesti.
Stim noi, cã acasã astãzi nu mai vii,
Cã e lunga calea, c-ai si tu copii.
Te urãm de bine, multã sãnãtate,
Si-o desagã plinã cu flori minunate.
PLÂNGE CUPTORUL
Astãzi plânge si cuptorul
Dupã voi, copiii mei.
Lãcrimeazã chiar si hornul,
Si leagãnul de sub tei.
Trei copii si trei noroace
Am crescut, dar au plecat.
Tot astept poate se-ntoarce,
Mãcar unul azi în sat.
Trei s-au dus, rãmas-a dorul
Si dragostea pentru ei.
Astãzi, plânge si cuptorul
Dupã voi, copiii mei…
FECIORASII
Feciorasii tatii ,dragii mei feciori.
Tata vã asteaptã cu drag si cu dor.
A sosit si timpul sã veniti la noi,
Feciorasii tatii, cã ni-i dor de voi.
Se usucã iarba verde prin zãvoi,
Hai, veniti la mama, nuntile-s în toi.
Ati plecat in lume voi de mici copii,
Si-am rãmas cu dorul, fãr-de bucurii.
Veniti mami-acasã si mai zãboviti,
Sub nucul din poartã sã vã odihniti.
Ori în poienitã, sub mândru stejar
Sã gustãm din vorbã, sã uitãm de-amar.
Astãzi suntem singuri, singuri între flori,
Numai lor ne plângem, scumpii mei feciori.
V-asteptãm noi seara, seara spre chindii
Sa veniti acasã, doar cu bucurii.
Noi vã asteptãm dimineata-n zori
Lângã pragul casei, bravii mei feciori.
Nu ne plângem astãzi de zile bãtrâne,
Dar…Dumnezeu stie, de-om ajunge mâine.
Voi veniti acuma, când noi vã dorim ,
Ca apoi în pace sã ne odihnim.
V-asteptãm tot timpul, cãutând în zare,
Poate, mãcar unul se-aratã pe cãrare.
IA-MÃ, DRAGOSTE...
La prins dragostea cea mare
Si pe fiul meu.
Lumineazã ca un soare,
Cânta, cum cântam si eu:
Ia-mã, dragoste mã du
Pe aripile tale,
Si mã urcã-n stele tu
Pe-a viselor cale.
Azi în norul de cuvinte,
Fiu-i fericit,
Si de mine-au fost soptite,
Când eram îndrãgostit:
Ia-mã, dragoste, mã du
Pe-aripile tale,
Si mã urcã-n stele tu
Pe-a viselor cale.
Sã-l tinã în mreaja ei,
Dragostea o viatã,
Si norocul dat de zei
Sã-i cânte din fata:
Ia-l dragoste si mi-l du
Pe-aripile tale,
Si mi-l urca-n stele tu
Pe-a viselor cale.
DORUL DE SCOALÃ
Scoala mea, floare pe ram,
Plinã de întelepciune,
Tu-nfloresti din an in an,
Semãnând carte in lume.
Te voi pãstra în suflet cu mândrie,
Visându-te adeseori,
Cum îi visez cu mare bucurie
Pe dragii, scumpii profesori.
Las amintirile sã mã- nsoteascã,
Spre scoala scumpã de pe mal,
Spre cea de-a doua casã pãrinteascã,
Din sânul satului natal.
Mã vad ca azi, cum alergam,
Elev fiind, prin scoala veche.
Nãzbâtios, c-asa eram,
La toate le fãceam pereche.
Aici am scris eu prima poezie,
Si prima oarã-am sãrutat.
Adio, scumpa mea copilãrie,
Cu primul vals din scoalã ai plecat…
PAMANTULE STRABUN,
ÎNDURERAT
În Tara noastrã noi suntem stãpâni,
Si nimãnui nu vom ceda
Pãmântul bunilor-strãbuni,
Nici dupã ce vom deceda!
Ne este Tara ca o casã micã,
În care-avem si bucurie si nevoi,
Avem livezi si vii, avem pâinicã,
Cãci de la muncã n-am dat înapoi.
Asa ni-i neamul de-o vecie,
Cã si strãinul sã-l primim,
De n-a venit cu rãu în musaferie,
La masã-l asezãm si îl cinstim.
Sãlbatici multi sãrmana glie ne-au cãlcat,
Si s-au hrãnit, storcându-i seva din belsug,
Mintindu-ne mereu cã ne-au eliberat,
Ei ne-au condus fortat, dar noi am tras în jug.
Moldova pentru ei e-o colonie,
Cremlinul vrea pãmântul sã ni-l ia,
Fãcând aici republicã “ autonomie “
Uitând, cã fiecare-si are vatra sa.
Aveti pe masã plin cu vin paharul,
Pâinicã de pe-acest pãmânt,
Dar ,dac-o faceti pe tâlharul,
Aici vã veti gãsi mormânt.
În Tara noastrã noi suntem stãpâni,
Si nimãnui nu vom ceda
Pãmântul bunilor-strãbuni,
Nici dupã ce vom deceda.
DOR
În zbor ca pasãrea, usor,
De-asupra norilor, a lumii,
Eu la copiii mei cu mare dor,
Unde n-au visat nici bunii,
Am ajuns în zbor.
M-au întâlnit ca pe un tatã,
Ca pe un oaspete prea scump.
Of, si-am fãcut privirea roatã,
Chiuind în AIR PORT ca un nebun,
De bucurie, pentru viata toatã.
Nepotica mâine anul are,
Eu, prima datã astãzi o vãzui.
Si-i frumusicã, ca o floare,
Toatã America ca dânsa nu-i:
E-o razã gingasã de soare.
Iar cei haiduci- doi nepotei
În patru limbi curat vorbesc,
Cã sunt destepti si frumusei,
Si-atât de mult îi mai iubesc
Si mã mândresc cu ei…
În zbor, ca pasãrea, usor
De-asupra norilor, a lumii,
Eu la copiii mei cu mare dor,
Unde n-au cãlcat nici bunii,
Am sosit în zbor.
ÎN ZBOR
De-asupra Tãrii am planat,
Privind muntii de sus.
Eu niciodatã n-am visat,
Sã zbor cândva spre - Apus.
De Praga cu plãcere-am fost primiti,
Si-n “AEROBUS” ne-au cazat:
Pliante, video, super serviti,
Parcã-n hotel cu stele am intrat.
Douãspe tone s-au ridicat spre nor,
Cu-aripile scãldate–n glicerinã.
Vãzut-am Franta, Anglia in zbor,
Atlanticul trecuta-l cu luminã.
Peste noua ore observãm în zare
Tãrmul, Montrealul...si Toronto iatã-l?!
Pãduri, Ontario e cât o mare,
Canada nu-i Moldova, e bogatã...
* * * * *
Trecui Carpatii: e zãpadã,cer noros…
Aici e soare si câmpiile-n verdeatã.
Aterizãm. Hello, America! Vai, ce frumos…
Asa ceva se vede-o datã-n viata!
PRIN STRÃINI, STRÃIN…
Aici de toate sunt.
Bunurile lumii toate,
Dar, mi-i dor de-al meu pãmânt,
Cu-ale Rãutului soapte…
Aici apa parcã-i apã
Gingasã si cristalinã,
E dulce si e bogatã,
Însã, totusi e strãinã.
Cum e Codrul îi pãdurea:
Fel de fel de pãsãrele.
Frumusete - cât privirea,
Dar, nu-s pãsãrile mele.
Si legume, fructe multe
Ca la noi în tarã cresc,
Dar, îmi pare, cã sunt mute,
Cu-ale mele eu vorbesc…
Totu-i bine, lumea-i bunã,
Zâmbete si flori – cât vrea…
Chiar la noi de este urã,
Mi-i mai dragã, cã-i a mea.
Dupã ore toti lucreazã,
Dupã ore sunt plãtiti:
Cât la noi pe-o lunã breazã,
Ei pe-o zi sunt multumiti.
Ce bine aratã omul,
Care este fericit,
Dacã Tara-i e ca pomul,
Plinã cu ce ai dorit.
Dar, cât mi-i acum de bine,
Soarele nu - asa rãsare…
Nu e ca in sat la mine,
Parcã nu-i acelasi soare.
Iarãsi dorul mã cuprinde:
Fie-n Tara mea mai rãu,
Si-n strãini fie mai bine
Tot mai drag mi-i satul meu
ROMÃNCUTA
Ca-n Moldova mândre fete ,
Nu gãsesti toatã Canada.
Nepotica noastrã Betti,
La un an joacã “ Lambada”.
Cântã pre în limba sa
Ca o pãsãricã micã,
Si-ntelege numai Ea,
Ciripind cu-a ei mãmicã.
Ochii ei - raze de soare,
Si îi iute – vârcolici,
Cosânzeanã ca o floare,
Cum mai rare pe aici.
E a noastrã româncutã,
Chiar nãscutã în Canada.
Frumusica si mândrutã,
Ia priviti! Joacã “ Lambada”
IACOB CAZACU-ISTRATI
s-a nãscut în Republica Moldova, jud. Orhei, com. Sãrãtenii-Vechi în 1954.
Si-a fãcut studiile la Colegiul de medicinã din
orasul Tiraspol absolvindu-l în 1974. Lucreazã la
Spitalul de Sector Cãzãnesti , jud. Orhei. Mai
târziu absolveste facultatea de istorie a
Universitãtii de Stat din Moldova, dupã care îsi
Continuã activitatea în calitate de profesor de istorie
în scoala medie Cãzãnesti.
Este membru al Consiliului Asociatiei Istoricilor
din Republica Moldova. Participant activ al
întrunirilor republicane cît si internationale ale
istoricilor. În ultimii doi ani a luat parte la lucrãrile
conferintelor Scolii de varã ,, Provocãrile istoriei ca
stiintã si disciplinã de învãtãmânt la începutul
mileniumului trei”, organizate de Institutul Cultural
Român la Arad si Alba – Iulia la care au participat
istorici din mai multe tãri .
Este unul din initiatorii
miscãrii împotriva întroducerii în institutiile de
învãtãmânt a cursului de istorie integratã prin care
în continuturi se substitue adevãrul istoric cu falsuri
si lucruri controversate, fiind o comandã a actualei
guvernãri comuniste.
Scrie încã de pe bãncile scolii , publicând în
ziarul raional cât si cele republicane. În anul 2003
a editat culegerea de versuri ,, Destãinuiri ”.La
editurã se aflã în aparitie culegerea de versuri ,, File
de zbucium”. Sunt în curs de aparitie versurile
pentru copii. adunate în culegerea ,,Sã fim un vis ”
si ,, Cearta”.
|
de Iacob Cazacu - Istrati 3/6/2008 |
Contact: |
|
|
