Eminescu la „Observatorul”
Cei ce se apleaca cu dragoste si respect asupra cuvantului, nu pot trece peste zilele insemnate din viata „celui mai mare poet pe care l-a ivit si si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc”, Mihai Eminescu, asa cum, pe drept cuvant, spunea cel mai mare critic al nostru, George Calinescu.
Ne-am intalnit ca sa-l comemoram pe „sfantul prea curat al ghersului romanesc” cum l-a numit Tudor Arghezi, in sala unde se tipareste ziarul „Observatorul”.
Prin usile larg deschise ale salii unde se fac tipariturile, ne-a intampinat muzica pe versuri de Mihai Eminescu. Calcam cu oarecare solemnitate si respectul cuvenit momentului respectiv, dar muzica ne-a dat fiorii trairii intense chiar de la inceput. Vocile Doinei si lui Ioan Aldea Teodorovici, trecuti si ei in eternitate, ne-au rascolit.
Pe baloturi, pe suluri uriase de hartie, peste tot unde ar fi fost posibil, erau reproduceri ale chipului poetului, aprecieri critice, reproduceri grafice executate de Alexandru Cucereanu la „Luceafarul”, ilustratii ale poeziilor, postere, reproduceri din opera poetului:
„Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in minte sa te am
Si-ncet sa te apropii...”
poezie ilustrata cu un frumos plop intr-un colt si in altul cu lacul in care luceste luna.
Pana sa incepem, am rasfoit editii mai vechi si mai noi ale operei poetului, am admirat reproducerea sculptorului Nicapetre, vadit emotionat si la intalnirea noastra , o statuie a poetului de la Campul Romanesc din Hamilton.
Erau pe mese diverse opere scrise despre Eminescu, reproduceri dupa fotografii, mici statuete, etc. Atmosfera era incarcata de spiritul eminescian. Puteai sa iti imaginezi ca printre gene ai si zarit umbra marelui poet printre masinile tipografiei. Nici ca se putea un mai bun loc pentru comemorarea lui.
Am iesit repede din timpul nostru afara si ne-am simtit in alta epoca, daca nu chiar cea a lui Eminescu, dar in cea interbelica, sigur, cand impotriva lui Eminescu nu se mai auzeau voci contestatare, asa cum ni se intampla in zilele noastre.
Aceste pregatiri le-a facut directorul „Observatorului”, Dumitru Puiu Popescu, secondat ca intotdeauna de sotia sa si ajutati si de colaboratori.
La aceasta atmosfera Domnul Puiu a adaugat un zambet cu care ne-a intampinat. Era zambetul care ascundea o nedisimulata modestie, zambetul care parca iti spunea ca el se simte indatorat fata de noi, zambetul care ascundea multe eforturi si pentru a scoate acest ziar, dar si pentru pregatirea intalnirilor noastre. Fiu de preot de la sat, asa cum ii descrie Octavian Goga, adevarati apostoli ai neamului, a primit zestrea apostolatului de la parinti si o poarta in sange. Si cu acelasi zambet ne-a transportat in timpul trecut, facandu-l mai viu pe Eminescu. Nu a uitat sa ne aminteasca ca in aceasta luna s-a nascut;
marele nostru istoric – Nicolae Iorga cel mai mare poligraf al neamului romanesc – (circa 1250 de volume publicate si 25 000 de articole ) bardul dela Mircesti - Vasile Alecsandri, marele povestitor Ion Creanga, sau George Calinescu, autorul monumentalei lucrari – Istoria literaturii romane.
Despre Eminescu si opera lui au vorbit documentat : Ilie Stelian, Viorel Neacsu, Daniel Chirulescu, Camelia Lazar.
Andaluza Nagy ne-a prezentat un Eminescu inedit, aducand si putin umor.
O frumoasa poezie dedicata lui Eminescu a citit-o Veronica Pavel.
Poetul Ion Segarceanu a citit din poeziile lui dedicate lui Eminescu. Frumoase si miscatoare versuri, din care se desprinde exercitiul poetic indelungat si harul poetic;
O, ce adinc si tainic ne- nfioara
Aprinsu-ti cînt al strunelor maiastre
Vibrînd prelung în inimile noastre
Ca sipotul izvoarelor în seara.
Caci ai cuprins în stihurile tale
Tu - vesnic însetatul de dreptate -
Durerile din veacurile toate
Trist talmacite-n buciumul de jale.
Purtata peste timp de generatii,
Strabate azi cîntarea ta divina
Ca un mesaj de vraja si lumina
Urcînd spre ale zarii si constelatii.
Si cînd adie vîntul noptii blînd,
Luceafarul ivit pe bolta tarii
Viu lumineaza-adîncurile marii
Spre inaltimea lui chemînd,chemînd...
Apoi, din poezia Eminescu (Fragment)
...Dar la poarta Poeziei bate-un sol, un peregrin,
Precum bate- n noaptea dura calatorul lînga prag
Si bataile de-afara tot mai aprige ne vin:
Stati usor... E Eminescu... Eminescu? Un pribeag!
Armonia lor te trimitea cu gandul la :
„Adormind de armonia
Codrului batut de ganduri,
Flori de tei deasupra noastra
O sa cada, randuri, randuri...”
Tea Niculescu, dar nu numai, bine documentata, a ridicat vocea imptriva denigratorilor lui Eminescu, aducand argumente cu o logica stransa. Era parca o ilustrare a celor spuse de Tudor Vianu „Fara Eminescu am fi fost altfel, nu stiu cum”.
In completare, Ovidiu Creanga, un octogenar cu suflet viu si minte limpede, ne-a citit una din epigramele sale pe care le va publica in volum in toamna:
„Tot felul de jigodii patentate
Lovesc in Romania pe la spate
Si-n Eminescu-arunca cu laturi,
Ca-n fond si ei sunt tot niste scursuri.”
Poetul Stelian Mitadinu a dedicat lui Eminescu frumoasele versuri;
Moldavul rege-al poeziei, veselul Alecsandri,
Senin, spre harul tau, si-a petrecut coroana :
La rasaritu-ti falnic, zis-a el,
Al meu apus se-apleaca si se-nchina !
Coroana-avea sa straluceasca-nalt,
Pe cerul miilor de ani, intre luceferi,
Dar buciumele tale, o, bard fara pereche,
Sunau pe deal cu jale, insingurate, triste.
Fereastra bucuriei ti-a fost mereu departe,
Iar soaptele de dor, aprinse in zadar ;
Mereu la masa veche, cu ochiul frant pe toc,
Uitand de clipa seaca, lipsita de noroc !
La Iesi si-n Capitala, te-au adunat postum,
Pe socluri de statui si in lumina lumii,
Dar in sarmana-ti viata, din iambicele chingi,
Scapai arar pe strada, sub tei si-n bojdeuci...
La aceasta intalnitre am avut si invitati.
A participat doamna profesoara Vali Vucovan, din Timisoara, venita in vizita la copii. Dumneaei este redactor al revistei scolare pentru copii „Ghiozdanul de iubire”. A vorbit despre pasiunea multor profesori de limba romana pentru a cultiva in sufletele copiilor dragostea pentru marele poet si ne-a citit o poezie dedicata lui Eminescu, a unei tinere poete din Timisoara.
A mai onorat intalnirea noastra cu prezenta si cu frumoase cuvinte si Adrian Munteanu, scriitorul si actorul brasovean, redactor la radioteleviziunea romana. Este autorul unui recital alcatuit din 11 basme autentice care fac parte din colectia de 365 de basme care s-au numit „BASMELE ANULUI.” Acestea au fost difuzate la radio, in interpretarea proprie a autorului, in fiecare seara, timp de un an intreg.
Ca de fiecare data, discutiile au continuat in grupuri mici gustand din bunatatile intinse pe mese. Si ca de fiecare data am simtit regretul despartirii de atmosfera atat de romaneasca si atat de eminesciana. Departe fiind de locurile pe unde au umblat pasii poetului, poate ca in noi, dorul de Eminescu sa fie mai viu.
O umbra a trecut peste sufletul nostru, cand am citit cateva ziare romanesti pe internet si nu am gasit nimic amintind de Eminescu.
Cu toate incercarile de a-i reduce valoarea, uneori chiar denigrat, cu toate ca uneori cade cate un val de umbra asupra numelui lui, Eminescu ramane de-a pururi „Luceafarul poeziei romanesti” si ii dam dreptate lui George Calinescu si murmuram si noi:
„Ape vor seca in albie, si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.”
|
Elena Buica - Pickering 6/16/2003 |
Contact: |
|
|
