Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Nopti cu lună si dimineti cu rouă la Udesti



Cu sigurantă că Bucovina rămâne, pentru vecie, locul unde trecutul (cu tot ce a avut el în bătaia timpului) este strâns legat de frumusețile naturale("codrul e frate cu românul"), începând cu linia de câmpie, până sus, în obcinile Bucovinei, acolo, unde, în tăcerea munților, se pot auzi, în bătăi de toacă și dangăt de clopot, rugăciunile călugărilor spuse pentru veșnica sănătate a pământului.
Udeștiul este un sat al ținuturilor deluroase din Bucovina, unde cel mai înalt punct va fi totdeauna Odeciul(academicianul și scriitorul Eusebiu Camilar, fiu al satului, considera dealul "Everestul" Udeștiului).
De pe acestă creastă, în negura timpului, bădița Andrei lansa în eter, prin trâmbița sa "fermecată", valuri de cântece de dor și jale. Se spune că "de lemn de ai fi fost" , tot ai fi simțit ceva furnicături în acea șiră, ce-i spunem a spinării, la auzul cântecelor .Tot aici, se întâlneau membrii societății culturale "Unirea de sub Oadeci", în vremuri când habsburgii se simțeau în zonă ca la ei acasă. Atunci aspectul cultural al societății era uitat, pentru că chestiunea zilei era "cum ne opunem" ocupanților.
In zilele noastre, cu câțiva ani în urmă, pe Oadeci, a poposit poetul basarabean Grigore Vieru, aflat la Udești în calitate de președinte a primei ediții a Festivalului-concurs (interjudețean) de literatură "Eusebiu Camilar-Magda Isanos". Purtat de valul inspirației, în acel amurg sângeriu
,"la piatra lui Crai", poetul răspunde întrebării primarului așezării ("Cum vă simțiți, maestre" ?) cu un vers spus de poet cu privirea ațintită către cer : "Sus, pe dealul din Udești, Doamne cât de-aproape ești"!
Creația încropită atunci, a pus bazele unui poem superb citit de poet, a doua zi, în sala arhiplină a Căminului Cultural.
Că nopțile cu lună și diminețile cu rouă sunt de neegalat la Udești, ne-a spus-o cu mâna pe inimă profesorul (fost director de școală) Emil Simion. Toate acestea aveau să le afle și personalitățile invitate, în calitate de membrii ai juriului Festivalului de la Udești(membrii ai Uniunii Scriitorilor, redactori șefi și directori de reviste literare din țară) și să le simtă pe propria lor piele, în timpul șederii pe aceste meleaguri.
Satul unde "ud poți să fii numai dacă ești", a dat țării, în desfășurarea timpului zece scriitori, între care au fost doi academicieni ( acum retrași către cele veșnice) : Eusebiu Camilar și Haralambie Mihăescu. Acesta din urmă, care poate fi oricând primul, a fost sărbătorit, recent, în Franța, fiind considerat drept un lingvist de talie cel puțin europeană.
Suntem în sâmbăta ce anunță o seară de agrement pe "Everestul" Udeștiului (la Festival). Locul cu pricina e plin de oameni, invitații privesc către sat. Imaginea obținută e vederea "ca-n palmă". Destoinicul primar Mihai Moraru face semn către instrumentiști (formația de alămuri).Pe dată voioșia își arată fața, în ritm de tobă și trompetă. Invitații au fost serviți cu cârlanul rumen la proțap, plăcintele bucovinene, țuica de prună, caș și urdă dulce.
Adoua zi, în cimitirul satului, la mormântul poetului Constantin Ștefuriuc(fiu al satului căruia marele Geo Bogza îi spunea "Ștefuriuc-pui de cuc"), la slujba lui de pomenire, preotul satului, Mihai Fădur, vedea în persoana celui comemorat un poet de talia lui Labiș. Apropierea dintre cei doi nu este deloc întâmplătoare. Titi Ștefuriuc are câteva versuri tulburătoare la adresa poetului din Mălini:
O nuia de sânger trupul lui,/ ochi deasupra munților, în zare,/ nu-l iubiți pe Labiș din statui,/ Labiș e plecat la vânătoare..." !
Și ca totul să se termine cu bine, Festivalul de la Udești premiază an de an cele mai bune creații, trimise din te miri ce colț de țară.
In fața casei memoriale "Eusebiu Camilar", concurenți din toată țara așteaptă cu sufletul la gură clipa de acordare a premiilor. După acele clipe de emoție, profesorul Vasile Julinschi, directorul școlii, prezintă grupul de elevi ce vor recita din creațiile poeților udeșteni.
In fiecare an, într-un sat din Bucovina, profesioniști în ale literaturii își dau întâlnire cu aspiranții, talentele în formare, scriitorii de mâine ai literaturii române.












Liviu Popescu    6/12/2003


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian