Saturday, Jul 12, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


cu Theodor Cristian Popescu

Raluca Bãlan: Înainte de a veni la interviu am aruncat o privire peste CV-ul tãu si am descoperit douã spectacole Shakespeare, un spectacol Tennesse Williams si unul Eugen Ionescu; în rest, spectacole cu piese din dramaturgia contemporanã. Shakespeare, Williams si Ionescu au modificat cursul teatrului. Plecând de la aceastã "descoperire", as vrea sã-mi spui ce cautã regizorul Theodor Cristian Popescu la un text de teatru atunci când se gândeste sã-l monteze si, mai ales, ce anume trebuie sã aibã acel text pentru a fi transformat într-un spectacol?
Theodor Cristian Popescu: De cele mai multe ori procesul nu este atât de constient. Ce caut pur si simplu la un text de teatru e un fel de incizie în complexitatea lumii. De fapt, la un moment dat, printr-un text se pare cã ajungi cumva la vibratia lumii, ca într-o sectiune geologicã: ai sansa sã vezi straturile umanitãtii, obiceiurile umane, familiale, psihologice, de toate naturile. Probabil cã întâlnirea dintre un regizor si un text se produce pe coordonatele unei vibratii comune: unde sunt la un moment dat în evolutia mea personalã, umanã si ce anume vãd eu printr-un fel de lupã care mi s-a pus în mânã, si care-mi revelã ceva din lume printr-un text de teatru. Lucrurile sunt oarecum inconstiente. Pe de altã parte, eu stiu cum a pornit drumul ãsta, din când în când meditez la ceea ce fac, dar încã nu pot sã trag niste concluzii cu valoare teoreticã. Stiu cã atunci când am pornit pe acest drum (pe mine m-a prins schimbarea din '89 fiind student în anul I), atunci când eu începeam sã investighez ceea ce e teatrul si cum poate fi el folosit în întelegerea a ceea ce suntem noi, s-a produs brusc o schimbare colosalã în jurul meu, si-atunci a trebuit, firesc, sã mã întreb cu ce instrumente noi abordez acum realitatea care se schimba atât de repede. Si m-am orientat direct pe dramaturgia nouã, în principal cea britanicã si americanã, dramaturgia unui tip de societate care si-a impus într-un fel marca foarte puternic asupra lumii contemporane; mi se pare cã suntem toti un pic anglofoni prin cultura americanã si pãrintele ei, cultura britanicã. Am început un drum deschis de aceastã dramaturgie în speranta cã gãsesc un tip de teatralitate care sã mã facã sã înteleg cum anume lucrez eu ca regizor; nu neapãrat în scriitura propriu-zisã, dar cã lucrând un tip de scriiturã care propune un anume tip de viziune a lumii, mai dur si mai transparent si mai contemporan pentru mine, nu voi exersa la infinit, ca într-o orchestrã filarmonicã, aceleasi bucãti de repertoriu clasic, ci voi încerca sã aud sunetul lumii contemporane. Si de aici încolo, evolutia mea a parcurs tot felul de meandre.

R.B.: De fiecare datã când te uiti peste CV-ul unui regizor care are 13-14 ani de regie în spate, cum e cazul tãu, gãsesti aproape de fiecare datã un Cehov, Ibsen - autori de acest gen. Drumul tãu ca si regizor s-a nãscut odatã cu noua "formã" de a face teatru la noi în tarã.
T.C.P.: Când am ales sã plec si sã cãlãtoresc si sã vãd lumea si sã mã stabilesc în altã parte si sã mã echilibrez, mi s-a pãrut cã îmi gãsesc un punct de sprijin permanent în dramaturgia nouã, nu mi-a venit niciodatã sã ies din ea. Si desi din când în când am mai avut contact cu dramaturgia clasicã, dar textele pe care le-am ales în acest caz sunt putin altfel: Ucigas fãrã simbrie al lui Ionescu e un text aproape uitat, Mãsurã pentru mãsurã si Coriolan sunt texte mai ciudate ale lui Shakespeare, socotite cumva de rangul doi - dar în care se întretaie tot felul de procedee si teme pe care mã interesa sã le explorez, Auto-Da-Fe a lui Tennessee Williams e o piesã foarte scurtã, care a dat un spectacol de 25 de minute - foarte contemporan si foarte interesant ca text.

R.B.: Ai vorbit de dramaturgia contemporanã. Acum faci un spectacol George F. Walker (Geniul crimei), autor care îsi monteazã mai toate piesele. Legat de acest fapt el spunea: "Vreau sã mã asigur cã spectacolele mele au viatã. Nu-mi doresc o apropiere intelectualã fatã de piesele mele, apropiere atât de apreciatã în teatrul canadian de astãzi". Cum vezi aceastã afirmatie a lui, mai ales partea referitoare la "apropierea intelectualã"?
T.C.P.: Sunt absolut de acord cu el. Nici eu nu mã apropii intelectual de textul lui, mã apropii tot visceral. E un tip de scriiturã foarte aproape de un anume univers cinematografic si literar nord-american, de o componentã a acestui univers, care ascunde metafora, spre deosebire de teatrul nou european care îti explodeazã metafora în fatã. Eu cred cã multã lume va iesi de la spectacol si va spune "ce bine m-am amuzat!" si asta pentru cã nivelurile lui secundare - care sunt si cele mai interesante - sunt atât de bine topite într-un mecanism comic negru aproape perfect, încât nici nu stii dacã meritã sã faci întotdeauna eforturi pentru a te duce la ele. Însã pãrerea mea e cã un tip de piesã ca a lui poate sã genereze imense satisfactii în receptori, dincolo de primul plan afisat.

R.B.: Într-adevãr, un spectacol George F. Walker poate fi perceput pe mai multe niveluri.
T.C.P.: Pãrerea mea e cã va fi perceput pe mai multe niveluri de unii oameni, dar, ca un bun nord-american, George F. Walker încearcã sã punã un nivel întâi foarte solid, un nivel întâi în care dacã nu ai chef sã te gândesti la altceva decât la ceea ce se întâmplã, vei petrece o orã si douãzeci de minute excelente. Apoi, dacã vrei sã te gândesti la ce vezi si la ce auzi, ai mai multe niveluri care încep sã-ti vorbeascã despre propria ta viatã. Mie mi s-a pãrut interesant, dacã vin în România dupã atâtia ani, sã vin cu un astfel de tip de text, care nu e usor de lucrat aici pentru cã pare foarte simplu ca mecanism comic, dar care are un univers foarte aparte, pe care sper sã reusim sã-l descoperim si sã-l aducem la suprafatã.

R.B.: În România George F. Walker e foarte putin cunoscut.
T.C.P.: Este un foarte mare autor canadian si va fi descoperit si va deveni un clasic si aici, asa cum este deja un clasic în repertoriul nord-american.

R.B.: Atunci când se vorbeste despre piesele lui George F. Walker se vorbeste despre comedii negre. Autorul si le intituleazã "comedii serioase".
T.C.P.: Un autor ezitã sã-si eticheteze propria operã, pentru cã el stie cã operele lui reflectã lumea asa cum o vede el.

R.B.: Vorbeai putin mai devreme de nivelurile de receptare ale piesei. Interesant e modul în care a fost construitã piesa - pe o structurã ce se aseamãnã cu cea a tragediei grecesti. Tragedia greacã, ca modalitate de a scrie teatru, s-a stins, ceea ce se pãstreazã însã azi e sentimentul tragicului. Tragedia a apãrut în antichitate, apoi la Shakespeare - pe un fundal istoric si social aparte. Cum ar arãta o tragedie a mileniului III, având în vedere cã fundalul pe care e proiectatã societatea de azi are toate datele necesare aparitiei unor noi forme ale tragediei?
T.C.P.: E o discutie în care oamenii de teatru se lanseazã frecvent, întrebându-se unde e tragicul si care sunt formele pe care acesta le ia azi. E cert cã tragicul îmbracã astãzi forme mult mai subterane, mult mai greu detectabile decât în Antichitate, în Renastere sau în Clasicismul francez unde autorul îsi anunta piesa ca fiind o tragedie în cinci acte si stiai cã acolo vei avea de-a face cu un erou care încearcã sã-si învingã destinul si esueazã. Acum e mult mai subteranã constructia, dar pãrerea mea e cã tragedia nu a dispãrut, iar la George F. Walker e foarte prezentã; ceea ce identificãm si ne uneste imediat e acel sentiment de revoltã neputincioasã împotriva a ceva ce nu controlãm, care e în spetã moartea, înscrisã direct în codul nostru genetic; si odatã ce murim, si nu noi decidem asta, tipul nostru de revoltã prin care încercãm sã schimbãm ceva e finalmente tragic.

R.B.: În tragedia anticã eroii erau zei; la Shakespeare eroii erau regi; astãzi, eroii sunt reprezentati de "scursurile" societãtii.
T.C.P.: În trecut circula ideea cã formele cele mai înalte ale umanului se regãsesc într-un destin nobil, astãzi, din ce în ce mai mult, trecând prin Arthur Miller - care a propus un tip de erou obisnuit, dar care era totusi în clasa mijlocie - se exploreazã viata celor aflati în straturile cele mai de jos ale societãtii - lupta insectelor de pe fundul mâlului pentru supravietuire nu e mai putin nobilã; aceastã viziune care spune cã destinul e la fel de tragic si pentru musculite precum si pentru tigru e absolut valabilã. Atunci când propui ca personaj principal perdantul, looser-ul, într-un fel pierderea e scrisã în el însusi, în codul lui genetic, din primele replici îti dai seama cã acest personaj nu are nici o sansã si-atunci mecanismul dramatic se concentreazã pe felul cum reuseste el sã supravietuiascã la încã o încercare si nu sã convingã zeii, ci sã mai trãiascã cinci minute; e un tip mult mai comic, mult mai ironic, mai negru, dar, în fond, e vorba tot despre noi.

R.B.: De ce ai ales sã faci acest spectacol, Geniul crimei, la Teatru 74?
T.C.P.: Pentru cã mi se pare cã un tip de spatiu ca al vostru, care e complet nou si care încearcã sã anime un turn dintr-o cetate care, în perioada în care lucram eu la Tîrgu-Mures, era complet mort, e locul în care trebuie sã intri si sã iei contact cu o dramaturgie nouã si cu un tip de expresie care merge în simplitate si în adevãr. Mi s-a pãrut cã acest text e pentru un spatiu ca al vostru - un text nou, care introduce pe piata româneascã un autor de care nu se va mai despãrti teatrul românesc. Doresc, într-adevãr, ca, dacã vom reusi sã ne apropiem cu spectacolul de ce cred eu acum, Geniul crimei sã fie ca o bazã a unui repertoriu pentru Teatru 74, un tip de spectacol care contine paliere multiple, dar care dã satisfactie în primul rând la primul nivel.

R.B.: Care ar fi fost reactia publicului român si cum ar fi primit el acest spectacol, dacã ar fi fost montat cu zece ani în urmã?
T.C.P.: Publicul românesc nu e unul care cauzeazã probleme, care se ridicã, trânteste usa sau huiduieste pentru cã un spectacol îi contrazice tipul de repere ale realitãtii. El, în general, dacã nu aderã la propunerea ce i se face, mãcar face efortul de a se gândi si dacã abandoneazã un spectacol o face cumva reflectând asupra a ceea ce i s-a întâmplat; nu e un public violent în reactii. Eu cred cã factorul cel mai pozitiv în schimbarea teatralã din România e publicul, care acceptã realmente cu bucurie lucrurile noi.

R.B.: Publicul cautã un teatru care sã fie foarte aproape de el, pe care sã-l înteleagã, care sã nu fie ermetic.
T.C.P.: Teama de public a unor oameni de teatru mi se pare de fapt teama de ei însisi, teama de a explora zone care îi pun pe ei într-o stare de disconfort. De câte ori s-au propus în teatrul românesc demersuri artistice care ies din anumite tipare si care cer un anume tip de investitie din partea spectatorului - de la spectacolele lui Hausvater (au pus cãtuse florilor...) si ale lui Andrei Serban (Trilogia anticã), apãrute imediat dupã '89, pânã la lucruri foarte contemporane din anii nostri fãcute de regizori foarte tineri care pun în discutie orice tine de uman - publicul a rãspuns întotdeauna. Nu stiu nici un caz, în teatrul românesc, de spectacol interesant omorât de public.

R.B.: Cât timp va trece pânã când dramaturgia româneascã va putea tine pasul cu ceea ce se întâmplã la nivelul inovatiei în ceea ce priveste spectacolul de teatru?
T.C.P.: Se va întâmpla mai repede decât credem noi. Semnele pe care le descopãr venind în tarã la intervale periodice de timp sunt din ce în ce mai bune. Eu nu m-am asteptat ca tineri actori sã ajungã sã-si scrie piese atât de repede, cum se întâmplã acum în România; mi se pãrea un fenomen tipic nord-american sau occidental.

R.B.: Sã ne întoarcem un pic la George F. Walker si la spectacolul Geniul crimei. Nu pot sã încerc sã "descos" acest spectacol, întrucât produsul finit încã nu a fost scos pe piatã. Însã as vrea sã stiu ce astepti tu de la spectacolul acesta?
T.C.P.: Astept un tip de impact foarte direct, foarte liber cu publicul si care sã dea mai mult decât pare la prima receptare. Asa voi încerca sã construiesc spectacolul, pe un prim plan foarte solid si foarte simplu, aproape transparent de simplu si planurile secundar, tertiar etc. puse acolo în foite transparente care pot fi detectate. Chiar dacã cineva preferã sau vrea sau poate sã rãmânã numai la primul plan eu încerc sã-l servesc cu tot ce sunt eu capabil sã dau la momentul ãsta din viata mea si din evolutia mea. Scopul meu e ca toatã lumea sã se bucure în egalã mãsurã, indiferent de nivelurile pe care le poate percepe. E un tip de teatru nou si pentru mine, ca directete si e foarte greu sã fii simplu si nu mi-e usor sã-l construiesc atât de brutal de simplu, dar încerc si sper sã ne apropiem de ce e în mintea mea la ora asta, asa ca tip de spectacol si, dacã reusim, poate rãmâne aici un obiect artistic interesant.


Communiqué
Compagnie Theodor Cristian Popescu

Chères spectactices et chers spectateurs assidus du théâtre Prospero

Nous vous offrons, en pré-vente, le tarif préférentiel de 22$ pour le spectacle La Femme d’avant valide pour la semaine du 12 au 16 février. Vous avez jusqu’au 9 février pour vous prévaloir de ce tarif en téléphonant à la billetterie du théâtre Prospero au 514 526-6582.


La Compagnie Théodor Cristian Popescu présente
LA FEMME D’AVANT de Roland Schimmelpfennig
Du 12 février au 1 mars 2008, du mardi au samedi à 20 h


LA FEMME D’AVANT D e Roland Schimmelpfennig
Mise en scène Theodor Cristian Popescu
Traduction Bernard Chartreux et Eberh ard Spreng
Avec Sach a Samar, Chantal Dumoulin, Cristina Toma,
H ubert Lemire, Livia Sassoli
Concepteurs Jonas Veroff-Bouch ard , Lányi Fruzsina,
Nicolas Descôteaux

Première médiatique le 14 février 20 0 8 à 20 h
Grand e salle du Théâtre Prospero
1371, Ontario Est
D u 12 février au 1 mars 20 0 8
D u mard i au samed i à 20 h
Relations d e presse: Linda Soucy
(514) 524-70 66
lscom@ vid eotron.ca
" Je jure que je t'aimerai toujours "
Ces paroles, Frank les a prononcées voici une vingtaine d ’années, au cours
d 'un été. D epuis, elles n'ont cessé d e résonner dans l'esprit d e Romy
Vogtländ er. Aujourd 'h ui, au nom d e cette promesse adolescente, elle vient
réclamer son dû, s'immisçant avec d étermination dans la vie d e cet h omme
marié et père d e famille. Pour lui, ces mots du passé n'évoquent qu'un vague
souvenir; pour elle, ils ont valeur d e contrat.
Moment d 'affrontement où les réalités s'entrech oquent et les logiques
s'affrontent au point d e faire éclater le temps et vaciller la raison.
L'Allemand Roland Sch immelpfennig est, à 39 ans, une figure
incontournable d e la scène contemporaine. Ses pièces arborescentes
expriment par la forme et le fond le caractère aléatoire d e nos existences
peuplées d e rêves d 'ord re, d 'ach èvement et d e paix, quand tout n'est que
d ésord re créateur et ch aos. Avec pour seul vecteur, les passions h umaines.
En créant La femme d ’avant, le metteur en scène Th eodor Cristian Popescu
clôt le cycle Sch immelpfennig entamé avec Push up, réalisé avec les
finissants d e l’École Supérieure d e Th éâtre d e l’UQAM en 20 0 5 et présenté
au Festival International d e Th éâtre d e Sibiu en 20 0 6, et continué avec
Une nuit arabe, présenté en coproduction avec le Th éâtre d e Quat’Sous en
janvier- février 20 0 7.


nota observator:
interviul preluat dupa : http://teatru74.ro/?id=64





Raluca Bãlan    2/1/2008


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian