Orase si ocuri spirituale din Romania ; Alexandria - Mânăstirea Bogdana
ALEXANDRIA
Municipiul Alexandria, reședința județului Teleorman, este situat în partea de S a României, în Câmpia Română, la 4l m altitudine, pe râul Vedea, la 88 km SV de capitala țării. La 1 iulie 2001, Alexandria avea 57 131 locuitori, din care 28 177 de sex masculin și 28 954 de sex feminin. Dacă facem raportul între suprafața totală a orașului (95,63 kmp) și populația acestuia, rezultă o densitate de 597 locuitori/kmp. Municipiul Alexandria este un important nod rutier din marea zonă cerealieră a țării și dispune de o gară feroviară, inaugurată la 2 decembrie 1895. Întreprinderile industriale ale municipiului, dezvoltate cu precădere în a doua jumătate a secolului 20, produc rulmenți, panouri și tablouri electrice, panouri radiante, filtre mecanice, baterii, angrenaje și organe mecanice de transmisie, prefabricate din beton, cărămizi, fire din bumbac, conserve de legume și fructe, preparate din carne și lapte, biscuiți, bere ș.a. Târg anual de mașini și utilaje agricole (în luna august). Muzeu județean cu circa 50 000 de exponate, grupate în colecții de arheologie, istorie, numismatică și etnografie. Biblioteca județeană Marin Preda (fundată în 1949) posedă circa 120 000 de volume. Din noiembrie 1968, la Alexandria se desfășoară, anual, Festivalul folcloric național, iar din septembrie 1996 se află sediul Episcopiei Alexandriei și Teleormanului.
Istoric. Cele mai vechi urme de locuire identificate în arealul municipiului Alexandria datează din Paleolitic (așchii de silex). În punctul numit La Vii, aflat la 2 km N de oraș, au fost descoperite (1957-1958) urmele unei așezări geto-dace, datând din secolul 5-4 î.Hr., în care s-au găsit vase ceramice (străchini, cupe cu două toarte ș.a.) lucrate cu mâna sau la roată, trei fibule din bronz ș.a., iar în punctul La Hectare (2 km SE de oraș) au fost scoase la iveală (1957) vestigiile unei așezări din secolul 4 d.Hr., cu bordeie de formă dreptunghiulară (2,80 x 4,50 m), din care s-au recuperat vase de ceramică din pastă cenușie sau cărămizie, lucrate la roată, cu decor de linii incizate. Pe malul stâng al Vedei au fost descoperite urmele unei vechi așezări românești, datând din secolele 8-11. În secolele 15-18, activitățile meșteșugărești, agricole și comerciale au căpătat o dezvoltare înfloritoare, exemplificate prin descoperirea unor unelte agricole, a unor instrumente pentru marcat vitele, precum și a mai multor obiecte ceramice și vase pline cu cereale. Pe vatra străvechilor așezări a fost întemeiată (în 1834) localitatea Alexandria de către domnul Alexandru Ghica, al cărui nume îl poartă orașul actual. În 1837, mica așezare a fost distrusă în mare parte
de un violent incendiu, dar a fost refăcută ulterior și declarată oraș în 1840 printr-un hrisov domnesc (hrisov care se păstrează la Muzeul județean). În a doua jumătate a secolului 19 și începutul secolului 20 a existat o intensă activitate comercială cu caracter agricol (cereale și animale) care a atras după sine apariția și dezvoltarea unor vestite târguri anuale, cunoscute sub numele de Bâlciul Mavrodinului. La 17 februarie 1968, orașul Alexandria a devenit reședința județului nou înființat Teleorman, iar la 27 iulie 1979 a fost declarat municipiu. Acesta a suferit mari pagube materiale în urma cutremurului din seara zilei de vineri, 4 martie 1977.
Monumente: catedrala Sfântul Alexandru, construită în anii 1869-1898, în stil bizantino-romanic, cu picturi murale interioare executate în 1898 de Ștefan Luchian și Constantin Artachino. În această catedrală se află mormântul domnului Alexandru Ghica; bisericile cu hramurile Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1842-1846, restaurată în anii 1902-1904), Sfântul Nicolae (1848-1850), Sfinții Împărați Constantin și Elena (1852), Adormirea Maicii Domnului (1858-1860) și Izvorul Tămăduirii(1859-1861); Monumentele ridicate în amintirea țăranilor uciși în timpul Răscoalei din 1907 și a eroilor căzuți pe câmpurile de luptă în timpul primului război mondial; Busturile domnilor Alexandru Ghica și Alexandru Ioan Cuza (operă din 1914 a sculptorului I. Iordănescu).
Mânăstirea Bogdana
Aflată în centrul municipiului Rădăuți din județul Suceava, mânăstirea Bogdana a fost reînființată la 7 decembrie 1992, când aici a fost instalat ca stareț arhimandritul Teodor Pavla. Din 1993 a început construcția chiliilor, a zidului de incintă, a unui paraclis, a unei săli de muzeu ș.a. Biserica mânăstirii Bogdana, cu hramul Sfântul Nicolae, ctitorie din a doua jumătate a secolului 14 a domnului Bogdan I, este cea mai veche clădire bisericească de zid din Moldova. Construită din piatră brută și cioplită, pe locul unei vechi biserici din lemn, biserica Sfântul Nicolae are o înfățișare simplă, fără turle, cu acoperiș țuguiat, din șindrilă, cu pante accentuate și o streașină largă care ferește pereții de ploi și zăpezi. Pereții exteriori sunt întăriți cu 10 contraforturi. Biserica actuală păstrează forma inițială (cu excepția pridvorului adăugat de domnul Alexandru Lăpușneanu în 1559), amintind de simplitatea, sobrietatea și armonia arhitecturii caselor țărănești bucovinene. Interiorul bisericii are aspect de edificiu romanic, cu o navă centrală și două laterale, despărțite de șase stâlpi masivi. Pronaosul este separat de naos printr-un perete prevăzut cu o ușă la mijloc. Picturile murale interioare au fost executate în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (după cum reiese dintr-un document din 1415), refăcute în întregime în vremea lui Ștefan cel Mare și recondiționate în 1880 de pictorul Epaminonda Bucevski. În altar se evidențiază patru compoziții: Cina cea de Taină, Împărtășirea Sfinților Apostoli cu vin, Împărtășirea Sfinților Apostoli cu pâine și Spălarea picioarelor. Biserica Sfântul Nicolae, numită și Bogdana în amintirea ctitorului acesteia, respectiv, domnul Bogdan I, a fost transformată în necropolă domnească în 1479 de către Ștefan cel Mare, care a pus lespezi sculptate pe mormintele domnilor Bogdan I, Lațcu, Roman I, Ștefan I, Bogdan II. Tot aici, în naos se mai află mormintele lui Bogdan (fratele lui Alexandru cel Bun), al Anastasiei (fiica voievodului Lațcu și, totodată, soacra lui Alexandru cel Bun), decedată în 1420, al Doamnei Stana (mama lui Ștefăniță) și a lui Ioanichie (fost episcop de Rădăuți). Clopotnița bisericii datează din 1721.
N.R. Dan Ghinea autor al impresionantei lucrari, " Dictionarul enciclopedic geografic al Romaniei " va prezenta in ordine alfabetica locuri spirituale si orase din Romania
|
Dan Ghinea - Toronto 6/12/2003 |
Contact: |
|
|
