Z E C E M A I - ziua independentei, ziua bravilor nostri eroi
Sta asezat in firea neamului romanesc prinosul de recunostinta fata de cel ce i-a intins o mana la nevoie, fata de cel ce l-a ridicat din saracie si umilinta la o viata omeneasca, la pretuire si demnitate intre alte neamuri. Ca zi a regilor, devenita sarabatoare nationala, Zece Mai a fost temeinicit pentru cinstirea primului nostru rege, Carol I, pentru incrustarea a trei rascruci calendaristice din viata sa, din istoria Romaniei : 10 mai 1866 - ziua in care printul german a primit scaunul tarii, rostind acele vorbe cordiale: "... punand piciorul pe acest pamant sacru, am devenit roman !" ; 10 mai 1877 - ziua in care Carol I a proclamat suveranitatea tarii, convins ca "Romania independenta va fi folositoare nu numai sie insasi dar si Europei intregi." ; 10 mai 1881 - ziua in care Romania a fost recunoscuta regat, iar Carol I, de-acum rege, ceremonial, simbolic, a purtat pe cap, nu o coroana de aur, ci una turnata din otelul unui tun turcesc capturat la Plevna. La primul act politic, independenta, prin acel prim-ministru de exemplara abnegatie si adanc patriotism, Mihail Kogalniceanu, si printr-o eroica jertfa de sange a ofiterilor si soldatilor de rand, tara a stat alaturi de domnitorul Carol I, inaltandu-se si inaltandu-l brav. Carol I, care isi umplea timpul de tihna incleind si lacuind mobile, i-a daruit lui Kogalniceanu, in semn de pretuire, un dulap si o masa din stejar, lucrate si sculptate de mana lui. Spre istoria tarii de adoptiune, pe care a scos-o dintr-o umilitoare vasalitate, ridicand-o pe noi temelii, de stat independent, de regat constitutional modern, a lasat in testamentul sau un alt semn de pretuire : "... rog generatiile viitoare sa-si aminteasca, din cand in cand, de acela care s-a inchinat cu tot sufletul iubitului sau popor !" Poporul nostru, dupa vicisitudinile unui gol istoric de aproape o jumatate de secol, il reaseaza pe marele rege, cu cea mai lunga domnie in scaunul tarii, 48 de ani ( 1866 - 1914 ), pe locul de glorie si cinstire meritat, intorcand din nou veneratie si slava peste mormantu-i de la manastirea Curtea de Arges, redand urmasilor sai castelul "Peles", construit prin grija si cheltuiala suveranului. Ca zi a eroilor, Zece Mai de dinaintea golului comunist, dupa Sfintele Pasti, era sarbatoarea primaverii, era sarbatoarea noastra mult asteptata, plina de simtire patriotica, asemenea ciresilor, merilor si perilor ce se incarcau de floare si mireasma in gradinile Romaniei. Deschisa de parada garzilor calari ale Palatului, de intampinarea calestilor regale de catre populatia entuziasta a Capitalei, din inima tarii pana in cel mai indepartat catun romanesc, ziua de Zece Mai glorifica prin cantece si poezii eroii cazuti la Grivita si Plevna, pentru neatarnarea neamului, eroii cazuti la Oituz, Marasti si Marasesti, pentru infrangerea invadatorilor primului razboi mondial, pentru intregirea pamantului stramosesc in hotarele Romaniei Mari, celalalt mare act politic, infatuit sub al doilea mare rege al nostru, Ferdinand I . Tricolorul romanesc inaltat la portile primariilor si scolilor, purtat pe strazile principale ale oraselor sau pe ulitele satelor, marsul " Vulturului din munte, ce-a venit cu drag la noi", coroane si buchete de flori depuse la monumentele inchinate eroilor cazuti pe campul de lupata - iata ce nu se poate sterge de pe retina acelor vremuri !... Un vers din cartile scolarilor de prin 1941 - 1944 indemna patetic : " Ridica-ti palaria copil cu par balai, / Caci trece tricolorul sfintit la Zece Mai ! " Atunci, ca si astazi, copiii romanilor au in majoritate par castaniu, dar si balai, ca arniciul. Indemnul acesta insa se indrepta cu osebire spre viitorul rege din dinastia intemeiata de Carol I, spre cel ce purta si poarta numele viteazului voda - prim unificator al provinciilor romanesti. Astazi, Majestatea sa regele Mihai I, trecand peste nedreptatea detronarii, impusa de dictatura sovietica, isi inchina anii batranetii aceluiasi tricolor, ridicat in glorie si demnitate de marii sai inaintasi, regii Carol I si Ferdinand I. Referindu-se la admiterea Romaniei in NATO si Uniunea Europeana, Majestatea sa afirma intr-un discurs tinut la Copenhaga, anul trecut : " Am hotarit sa fiu avocatul pozitiei Romaniei, pentru ca in aceasta privinta este dorinta unanima a romanilor... Preocuparea mea principala este intarirea securitatii si transformarilor democratice din tara mea... Raman deplin optimist , intrucat aliatii nostri Americani par sa fie de partea noastra !" Fie de bun augur pledoaria Majestatii sale Mihai I in fata lumii, in fata Europei, spre a ne umple gandul, inima si noua, romanilor de pretutindeni, de speranta si optimism in propasirea tarii noastre, in recastigarea prestigiului de pe vremea marilor nostri regi !
|
Stelian Ilie - Toronto 5/7/2003 |
Contact: |
|
|