ELEGIA UNEI FRUNZE
Pe un caldarâm, sub ape,
lâng-o gurã de canal,
sade-o frunzã n’gânduratã ;
vestedã, timid, banal.
Si sub vânt, mãturã vreme,
ce o mâna înspre duzã,
îsi aduce ea aminte ;
- Stai, parsivã Cãlãuzã …
cu respect si demnitate
poartã-te de vrei cu mine !
De stejar, mi-s fiicã prima
si nu soi de fiste-cine.
Verde, mândrã si suavã,
eu am stat falnic pe ramuri
si privit-am bolta n’treagã
stãpânind surate neamuri.
Brizã asprã, zile ude
ba chiar si prin trãsnet mare,
eu trecuta-m toatã toamna
ca un sol ; biruitoare.
Astazi, Doamna de mã zvârle
printre pietrele plouate,
e semn cã destinul face
jocul firii blestemate !
De mã vei purta pe mine
rece, galbenã si tare,
demn si sfânt, precum Achile,
am sã mor n’pãcatã-n cale.
Asadar, Maritã …Uzã
cu respect si fãra grabã
poartã blând, însemnul vietii ;
ce n’plini o crudã soartã
si cu fruntea sus mã pierde,
în dans, clipocit de ploaie,
prin canale desfundate
drept, reginã de gunoaie.
- Vai de tine frunzã dragã
ce te tii “pãun de rasã”
care ieri, pe vremea asta,
.Neantului îi fui mireasã…
Fãrã surle, fãrã rugã,
ci seninã si sfioasã
Ea, pãsi pragul Vestirii,
suflet tânãr de Crãiasã !
Si iesi din casa vietii
cu-Get mândru si ferice
cãci si Dacã-i este firea
arc de munti, rumân îsi zice.
Tu ! din aminitiri, o mie
te visezi si azi reginã …
Hai, priveste umbra vietii
ce-a trecut în paraginã !
Este drept cã vara toatã
ai privit Cupola Vietii
din stejarul cel de tainã
rãsãdit în centrul pietei …
Vrei sã stii, ca luare aminte
unde tu, mugur pe ramuri
te nãscusi în primavarã
într-o curte, lângã geamuri ?
Aflã dar, aleasa sortii,
tu, pãstaie de artar
ce-ai zburat la ceas de varã
precum rodul, în zadar
pe o stradã pustiitã
de cãldurile lui iunii,
vânt rebel cu praf de stele
iti fãcusi culcusi Cununii
între doua frunze late
de stejar, bãtrân cât lumea
te-aciui la vreme caldã
sus pe Ram ! Înaltã-i culmea …!
Si ti-ai zis : fiicã de rege !
te-ai chemat : aleasa sortii,
ochii tãi privirã roatã
toatã piata Frumusetei …
Înaintea ta se duse
rând pe rând, frunzã de frunzã,
fãrã surle ori tambaluri,
precum strop de rouã-n buzã …
Nu fi tristã surioara,
lasã loc mãcar în moarte;
vesniciei, modestia
ce în viata n’avusi parte.
Tace riga prãbusitã,
amintirile-i sunt goale ;
De te vrei mãreatã frunzã
nu te crede fiste-care ….
|
2/3 Ianuarie, 2002.
Gheorge Bârdan Raine 7/22/2002 |
Contact: |
|
|
