CARPE DIEM - De la un muzeu la altul
Profitând de zilele frumoase și îmbietoare ale acestei primăveri canadiene, am poposit, recent, în centrul orașului Toronto, pentru a doua oară după vizita de acum câțiva ani, la Royal Ontario Museum (ROM). Acesta este unul dintre puținele complexe muzeale ale lumii care îmbină atât de măiestru arta cu știința și arheologia. El cuprinde 5 etaje, urcarea și coborârea de la un nivel la altul realizându-se cu ajutorul scărilor rulante. Ți-ar trebui zile întregi, dacă nu chiar săptămâni , ca să poți stărui mai îndelung prin secțiile acestui relevant și instructiv labirint de galerii, compartimentate într-o succesiune logică, pentru a putea contura un tablou evolutiv cât mai elocvent. De la sala uriașelor schelete de dinozauri și ale altor animale preistorice, la civilizația și cultura chineză antică, la relicvele strălucitorului Egipt al faraonilor, ale cetăților grecești și etrusce, ale Imperiului Roman și Bizanțului, al spațiului iudic și islamic etc., până la vestigiile populației indiene băștinașe și la diversele mărturii privind dezvoltarea vieții social-economice pe teritoriul Canadei de azi - iată lungul și inepuizabilul drum al cunoașterii globale pe care acest fabulos muzeu îl oferă fluxului continuu de vizitatori de pretutindeni.
În acest cadru de "minuni ale lumii", am întârziat cu predilecție, în fața tablourilor din bogata Galerie de artă, în care sunt grupate, tematic și ilustrate diferite stiluri, curente și mode ale creației plastice. Sunt prezenți aici reprezentanți de marcă ai clasicismului, naturalismului, modernismului, neoclasicismululi, post-modernismului, cubismului, suprarealismului, ai manierelor rococo, baroc, deco ( arte decorative) etc. Purtându-mi pașii prin acest "templu" al marii arte, mi-am amintit de câteva din celebrele lăcașuri europene ale maeștrilor penelului, în care avusesem prilejul de a poposi până atunci, cu aceeași nedezmințită sete de cunoaștere și înnobilare spirituală. Eram nespus de bucuros că, la zestrea cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor, puteam adăuga, prin conectare la noi surse de informare, noi date, impresii și aprecieri asupra unora dintre comorile aparținând acelui peren și inepuizabil tezaur al omenirii, care este arta plastică universală...
Cu același viu interes, am poposit, într-o altă zi, la The Gardiner Museum of Ceramic Art, din Queen' s Park, 111. Întemeiat în 1984 de către George R.Gardiner și soția sa Helen, acest "florilegiu" de forme și culori este apreciat ca unicul muzeu din spațiul nord-american dedicat artei ceramice. Frumos etalate în vitrine, pe etajere și rafturi, cele peste 2600 de remarcabile lucrări în ceramică provin din zone diferite, ca : Mexic, America Centrală și de Sud, Italia, Franța, Anglia, Austria, China, Rusia etc. Între exponatele muzeului se includ și aproximativ 300 de creații ale străvechilor amerindieni, ca o expresie a gustului pentru artă a populațiilor băștinașe. Toate aceste ingenioase îmbinări de forme, desene și cromatici, de mărimi impresionante, medii ori miniaturale, grăiesc despre simțul artistic al unor realizatori din zone și epoci diferite. Cu fantezia lor prodigioasă ei împletesc armonios utilul cu frumosul, ajungând uneori la surprinzătoare realizări "de dragul artei", evidente mai ales, în acele obiecte destinate exclusiv scopului decorativ, pentru crearea unui cadru ambiant cât mai plăcut și mai confortabil.
În cuprinsul acestui muzeu funcționează în prezent și expoziția "The Artful Teapot", care conține peste 250 de ceainice din cele mai vestite colecții particulare din lume, realizate de renumiți artiști din toate timpurile, care și-au gravat numele pe aceste lucrări. Între fantasticele ceainice, combinând porțelanul cu metalul, lemnul și diverse alte materiale, se remarcă cel semnat de N.Volkov (1999), care pe o parte o reprrezintă pe celebra Mona Lisa, iar pe cealaltă, pe Van Gogh, cu urechea sa mutilată. În aceeași măsură reține atenția ceainicul în formă de lebădă, aparținând lui Michael Sherrill (1997), dominat de culoarea roșie. Pe componentele altor ceainice întâlnim chipurile unor vestiți cântăreți și protagoniști ai ecranului, ca Elvis, Shirley Temple, Marilyn Monroe ș.a. De undeva, dintr-o vitrină unică, realizat în "clay ars", ne surâde Isus din Împărăția Tatălui, ca un memento al sufletului nostru în veșnică însetare de bine și un simbol al armoniei acestui pământ.
În sfârșit, un ultim popas în lumea artelor l-am făcut în Scugog, localitate aparținând de Port Perry, situată la o sută și ceva de kilometri de Toronto. Aici trăiește Don Chase, un cunoscut pictor, născut în 1938, din părinți trăitori în rezervația indienilor din această zonă, denumiți astăzi cu un termen consacrat de "First Nation". El însuși se autointitulează "a native artist", așa cum , de altfel, este cunoscut printre colegii de breaslă și criticii de specialitate. Don Chase a studiat la Colegiul de Artă din Ontario și a expus la diferite galerii de artă, între care faimoasa Colecție McMichael din Kleinburg. Lucrări ce-i poartă semnătura au fost achiziționate de colecționari din Canada, SUA, Europa și Australia. Picturile sale în ulei, ori sculpturile în bronz și ghips sunt inspirate din legendele și tradițiile indienilor canadieni. De aici, specificul, stranietatea motivelor și a coloristicii predilecte.
Casa sa din Scugog, deschisă oricărui vizitator, adăpostește la subsol o adevărată galerie de tablouri, iar într-o latură se află atelierul pictorului, în care își așteaptă finisarea noi și noi plăsmuiri. Din multitudinea lucrărilor oferite ca o carte deschisă, îmi rețin atenția câteva "conturări" deosebit de expresive. Una dintre ele este "Earth touches sky" (Pământul atinge cerul), într-o tonalitate de verde, violet și roșu, care, prin compoziția sa, îmi amintește , într-un fel, de "Luceafărul" lui Eminescu, motiv regăsit și în recent citita carte "Indian legends of Canada", în care am întâlnit acea minunată povestire "The lover star", în care, ca în poemul eminescian, o tânără indiancă din tribul chipewyan se îndrăgostește de enigamticul astru al nopții...
Alte picturi sunt grăitoare prin fantezia și poezia titlurilor lor : "Sun is life" ( o figură tipică de indiancă pe un fond violet, reliefată de o flacără crescând din abisul imaginiii), "Let there be light" (un chip de om abia conturat, cu sufletul inundat de o lumină biblică), "Sun God" (soarele, ca un cap de indian, împodobit cu pene colorate ca niște raze strălucitoare), "Native Christian" (Sfânta Fecioară cu pruncul, într-o ilustrare de roșu închis pe un fundal de verde intens), "Before awakening", "Bird fish" , "Flowers" etc.etc..
Când am ieșit din atelierul pictorului Don Chase, un nor se proiecta pe cerul învâlvorat de soarele puternic al primăverii, învăluindu-i casa într-un joc de umbră și lumini, ca în misterioarsele sale tablouri...
|
ION SEGĂRCEANU - Toronto 5/4/2003 |
Contact: |
|
|
