Cum si cînd
Primăvară unde esti? mă întreb, privind pe geam în contra razelor de soare, tinînd în mînă o minusculă editie de lux a poeziilor lui Topîrceanu. Nu-mi ajunge să le citesc, ci le-as citi si altora. Dar cui?
Pe lîngă garduri s-a zvîntat pămîntul
Si ies gîndacii-domnului pe zid.
Cine mai stie care e gîndacul domnului? Mă uit în jur si văd nerăbdare, insatisfacție si multă superficialitate. Nu-i vorbă că nici cînd privesc în oglindă nu văd altceva. Imi amintesc însă cît de viu pătrundea primăvara în viața noastră, a copiilor de odinioară, crescuti odată cu puii de găină, cu mieii, cu iarba si cu vlăstarele de salcie. Mă întreb adeseori dacă mai sînt copii care să stie cum se face un fluier din coajă primăvăratică de salcie, cum se face o moriscă din gîndaci de mai, cum miroase calul, cum să prindă o cîrtită, care lemn e bun pentru arc, cum se prind racii cu broaste, cum se face o totoroscă care pocneste bine, care buruiană e bună la rate, cum se doarme în fîn, cum să faci să deschizi ariciul, cum se prind pestii cu furculita, cum se călăreste pe tap,
.
Nu sînt astea îndeletniciri normale, pentru orice copil normal? De unde broaste si de unde tap? Stiu, e adevărat. Dar ar trebui să facem totusi ceva. Ar trebui să oprim sau măcar să încetinim ritmul infernal în care normalul înlocuieste anormalul, în care natura e redusă la valoarea de materie primă, în care mintea nu mai are loc de computere si trupul de masini. Ar trebui să protestăm, să trîntim cu căciulile sau cu pălăriile de pămînt, să nu mai privim la televizor, să nu mai folosim calculatoarele, să socotim pe degete în public, să cîntăm din frunzele din parc, să umblăm pe jos, să ne batem copiii cînd nu sînt cuminți, să facem mămăligă și s-o tăiem cu ața, să bem bragă în loc de cola,
Stiu cît de mulți au uitat de fluieratul mierlei și de behăitul mieilor și au făcut pasiune pentru soft sau pentru network. Lor le urez o viață lungă, atît de lungă, încît să apuce vremea cînd vor fi animale doar la grădinile zoologice, iar copiii se vor juca cu cîini și pisici artificiale. Cînd vor fi păduri doar în filmele pay per view, cînd se vor plăti taxe și pe apa adunată de la ploaie, cînd găinile nu vor mai avea aripi și pene, porcii slănină și peștii cap, cînd în marile orașe se vor purta filtre inserate în nas. Cînd din alge se va face: pîine, lapte, brînză, carne, ouă, cacao, orez, banane, iar din nisip: bumbac, lînă, cînepă, cauciuc, dero și șampon. Cînd deserturile se vor face din hidrogen lichid și azot solid. Femeile nu vor mai naște, căci fiecare om se va înmulți de unul singur în baza unui program programat. Dragostea va dispărea ca lipsită de sens. Cînd Africa va fi toată deșert, Europa jumătate uscată-jumătate ciment, America un cîmp de radiații, iar Asia un cîmp de măcel. Sau invers.
De aceea strig și eu acum ca Ivan Ivanovici, cel mai bătrîn bătrîn din gubernie, care la primul interviu din istoria cătunului său n-a scos decît un singur cuvînt: Help!
|
Viorel Neacsu - Toronto 4/12/2003 |
Contact: |
|
|
