A DOMNULUI POVESTE
Cînd streaşina ne picura
Plăpîndul colţ de iarbă,
Iar baba Dochia lepăda
Cojoacele în grabă,
Cum aşteptam nerăbdători
Ca mama să ne cheme
Iar cu condeie şi culori
În freamatul de sărbători
Uitam de somn şi vreme.
Pe vechea masă de stejar
În strachini smălţuite
Acoperite cu-n ştergar
Stau ouăle vopsite
Le-ncondeiam cu atita har
Cu flori meşteşugite,
Măestre păsări din poveşti
Sau intocmiri copilăreşti
Din basme zugrăvite
Iar mama sta, cu gindul dus
Si-apoi cu glasu-i dulce,
Spunea de blindul Domn Isus
Surghinuit pe cruce
Si cit de mult el ne-a iubit,
Murind în cuie răstignit
Iar ingerii l-au luat pe sus,
La ceruri ca să-l urce
Lipiţi de plita caldă, stam
Tacuţi, în nemişcare
Şi vorba mamei ascultam
Înfioraţi de jale…
Trecut-au ani pe-al vieţii drum
Şi mama nu mai este
E rindul meu să spun acum
A Domnului poveste.
Şi uneori, cu gindul dus,
Aud iar vocea-i dulce
Spunînd de blîndul Domn Isus
Surghinuit pe cruce.
|
Dana Zanfir - Toronto 4/11/2003 |
Contact: |
|
|
