CONTRAPUNCT ÎN COTIDIAN - TIMPUL IZBAVITOR
Traim timpuri înnegurate. Traim istorie. Zilele trecute îi scriam unui prieten din România cât ma afecteaza razboiul la care asistam. Iar el se mira foarte tare de acolo, din România, ca ma întristez pentru niste oameni care se bat în alta parte a lumii decât sunt eu, sustinând ca nimic din confortul meu (fizic) nu este deranjat de razboi. Dupa ce i-am citit raspunsul am cazut pe gânduri. Sa fie oare acest prieten al meu insensibil la durerea altora? Sa creada el ca cei care suntem în Canada si beneficiem de confort material uitam ca mai exista si confortul psihologic? Sa nu fi înteles el, de acolo, din România, ca gândul meu nu se opreste numai la mine si ca însasi ideea de cearta, de conflict între oameni este de ajuns ca sa-mi dea nu numai o nesiguranta, dar si o profunda durere sufleteasca? Am recurs din nou, ca de fiecare data când am tristeti sau îndoieli, la compania cartilor. Herodot avea ideea ca: “Nimeni nu este atât de nebun ca sa prefere razboiul pacii: când e pace, fiii isi înmormânteaza tatii; când e razboi, tatii îsi îngroapa fiii”. Iar un proverb german spune: “Un razboi lasa într-o tara trei armate: o armata de infirmi, o armata de femei care plâng si o armata de hoti”. Oare nu este asa? Oare nu este razboiul cea mai trista forma a dialogului umanitatii? Nu vreau sa îmi impun nici un punct de vedere. Stiu ca oamenii au pareri diferite în privinta justetii actualului razboi si nu sta în intentia mea nici sa le schimb ideile si nici sa le influentez. Spun doar cât de greu mi-e sufletul din cauza ca omenirea n-a gasit la ora actuala o alta modalitate de a rezolva problemele. Nu pretind ca felul meu de a gândi e universal valabil, dar as dori sa împartasesc cu cititorii Observatorului, iubitori si ei ca si mine de carti, câteva din parerile unor oameni celebri, fie de litere, fie oameni politici, fie chiar generali de armata, despre razboi. Victor Hugo a scris, în “Chanson des rues et des bois” (traducere de V. P.): “De sase mii de ani razboiul Placea popoarelor de luptatori Iar Domnul pierde vremea ca sa faca Doar stele, pentru noi, si flori.” Si tot Victor Hugo a declarat: “Viciile reunite ale tuturor epocilor si ale tutoror locurilor nu vor egala niciodata nenorocirile produse de un singur razboi.” Iata si “profetiile” tulburator de adevarate ale lui Coluche: “Razboiul din 14-18 a omorât un civil la 10 militari. Razboiul din 39-40 , un civil la un militar. Vietnamul a omorât 100 de civili la un militar. Pentru viitorul razboi, militarii vor fi singurii supravietuitori. Benjamin Franklin a spus: “Nu exista nici razboaie bune, nici paci rele”, iar generalul De Gaulle a declarat: “La razboi e ca la vânatoare, doar ca la razboi trage si iepurele”. Poetul A. S. Puskin ne lasa urmatoarele rânduri:”Este imposibil ca oamenii sa nu conceapa, cu timpul, atrocitatea ridicola a razboiului, asa cum au conceput sclavia, regalitatea, etc. Ei vor vedea ca suntem destinati sa mâncam, sa bem si sa fim liberi.” Desigur, în privinta libertatii exista ideea ca fiecare popor este (sau ar trebui sa fie) liber sa-si conduca singur treburile în interiorul tarii sale. Cu o conditie însa si anume ca prin aceasta sa nu deranjeze specia omeneasca de pe planeta. Ideea nu este noua, ea dateaza din timpul romanilor de pe vremea lui Traian si am citit-o într-o carte de istorie. Ne putem deci întreba: oare toate razboaiele istoriei s-au datorat gresitei întelegeri a “libertatii”? Iata ce scrie unul din autorii mei preferati, Antoine de Saint Exupery, în cartea “Pilot de razboi”: “Razboiul nu este o aventura. Razboiul este o boala. Ca tifosul.” Interesanta mi se pare afirmatia lui Alexandre Arnoux: “Razboiul este, cum stie toata lumea, forma colectiva si violenta a conversatiei.” Personal aveam impresia ca dimpotriva, în razboi se pierde orice fel de dialog. Dar Carl von Clasewitz specifica: “Razboiul este o simpla continuare a politicii prin alte mijloace.” M-a pus pe gânduri afirmatia lui Rudyard Kipling: “Prima victima a unui razboi este adevarul.” Si, chiar daca nu exista un adevar absolut, mi se pare ca afirmatia de mai sus reprezinta adevarul multora dintre noi în ziua de azi. Un citat de care m-am atasat si care poate ca rezuma ideea mea despre razboi este cel al lui Victor Margueritte: “Toate relele pe care razboiul pretinde ca le vindeca sunt mai putin îngrozitoare decât razboiul însusi.” Ca sa închei pe un ton realist, iata si un citat din Jean-Paul, extrem de valabil zilelor noastre, cu transmisiuni televizate de pe front: “Este suficient ca într-o tara sa fie razboi pentru ca de îndata sa capatam cele mai bune informatii geografice despre acea tara.” Traim timpuri grele. Traim istorie. Si cum timpul izbaveste istoria, nu avem altceva de facut decât sa speram si sa asteptam timpul aducator de pace.
Bibliografie
1. Claude Gagnčre: Le Bouquin des Citations, Robert Lafont 1997. (Traducerile apartin autoarei V.P.) 2. Tudor Vianu: Dictionar de Maxime Comentat, Editura Stiintifica, 1962
|
Veronica Pavel Lerner 4/5/2003 |
Contact: |
|
|