vremurile in canada
1. W e a t h e r, t h e w e a t h e r
Preocuparile despre vreme nu lipsesc nici un moment din
constiinta canadiana, si asta din motive temeinice, cum ati observat
cu siguranta si singuri de cand ati venit in Canada. Tara are o
clima rece, mai rece decat tarile europene la aceeasi latitudine,
dar uneori si cu surprinzatoare perioade de canicula in Iunie -
Iulie. De exemplu Toronto, care este la aceeasi latitudine cu
Bucurestiul, are o vreme mai rece, mai intunecata, cu ierni mai
lungi, mai vantoase si mai geroase, mai severe decat in Romania. In
iarna, care sper ca se incheie acum, au fost multe zile de "bitter
cold", care au reusit sa inghete complet (pentru prima oara din
1994) Marile Lacuri: Superior, Huron si Erie; iar Michigan si
Ontario au inghetat partial! Iar in final, in prima parte a lunii
Martie au fost inregistrate temperaturi nemaiintalnite din...1868.
A fost cel mai rece Martie in sudul Ontario de aproape un secol si
jumatate, surprinzator si neplacut chiar si pentru aceasta tara
nordica! Ca de obicei in ultimii ani, toate anomaliile sunt puse in
seama lui "El Ninio" sau a incalzirii neobisnuite a climei, "global
warming", consecinta a poluarii cu gaze de combustie: CO2, CO, NOx,
etc., si a efectului de sera pe care aceste gaze acumulate in
stratosfera il produc. Cu siguranta ca este "something in this",
dar eu cred ca trebuie sa mai fie si alte cauze pentru incalzirea
actuala, ca de exemplu faptul ca planeta Terra este intr-o perioada
interglaciara, pe ramura inca ascendenta, de incalzire, fenomen
obisnuit, care s-a mai intamplat de multe ori in trecut si care nu
ar trebui sa ne surprinda (ipoteza avansata de unii comentatori,
printre care si jurnalistul William Thorsell de la Globe&Mail, in
August trecut).
Am putea sa ne intrebam si noi, ca multi scriitori si jurnalisti
canadieni pana acum, ce efecte ar avea aceasta asprime a climei, cu
apasarile ei inevitabile pentru constiinta cotidiana, pentru
mentalitatea tipica a canadienilor, chiar si pentru sanatatea lor.
Eu inclin mai putin, sau chiar deloc, spre interpretari romantice,
de genul "efectului unificator" al climei reci asupra constiintei
canadiene (vezi si Observatorul din Februarie a.c.). Factorii
culturali, si mai putin cei de mediu au, cel mai adesea, un efect
unificator. Cred mai de graba ca toti canadienii, care desi se
simt ca acasa intr-o ambianta mai rece, tanjesc in secret dupa o
clima mai calda, mai umana. In orice caz, temperaturile foarte
scazute produc contractie si diminuare pe toata linia, inclusiv la
nivelul gandirii indivizilor si al creativitatii lor. Dar sa nu ne
lasam coplesiti, cel putin mental, de aceasta asprime a mediului.
Resursele noastre intelectuale ne vor fi de mult ajutor si aici.
Oricum, vara care vine, se spune ca va fi nu prea calda, iar
iarna viitoare, cam rece. Pana acum, pronosticurile bazate pe
metode traditionale de prezicere s-au aratat mai aproape de adevar.
Vom trai si vom vedea.
2. CanLit
Revin la unele preocupari literare. Recent, in Ianuarie
2003, Pierre Berton, un jurnalist si autor canadian de non-fiction,
si care este la o varsta venerabila (nascut in 1920), a publicat o
carte ce poate fi catalogata drept teorie literara, dar care este
interesanta si pentru mentalitatea canadiana pe care o ilustreaza
foarte bine: "The Joy of Writing: A Guide for Writers,
Disguised as a Literary Memoir". Cartea, care ofera "30 Rules for
Up-and-Coming Writers" este interesanta nu numai ca tematica si
tratare, dar si ca idei si poate fi citita de toata lumea, chiar
daca nu intentionati sa publicati nimic in viitorul apropiat (mai
exista si asemenea persoane). Iar daca totusi se intampla sa aveti
aceasta temerara intentie, de a publica ceva, atunci v-o recomand.
Pierre Berton, care a aratat si pana acum o inclinatie speciala
pentru literatura memorialistica a mai publicat, in 1995 o alta
carte, cu caracter autobiografic, fara sa fie neaparat o
autobiografie: "My Times - Living with History". Ca si in alte carti
ale lui, P.Berton ne ajuta sa intelegem mai bine ce inseamna sa fii
canadian, "... to have a sense of the country", cum spune Suanne
Kelman in Globe&Mail-ul din 8 Martie curent. Povesteste despre
traversarea lui prin secolul XX, "..this most extraordinary
century" si face o serie de analize care ne familiarizeaza mai bine
cu gandirea canadiana a secolului trecut. Spune ca: "This speeding
up of history has made my times unpredictible." In Epilogue ne face
o marturisire cu care multi dintre noi vor fi ferm de acord: "I am
irritated,..., by the new intolerance that goes under the vague
buzz-phrase 'political correctness',..., new bigots with a new kind
of myopia."
Pierre Berton este un autor care si-a gasit vocatia la varsta
maturitatii depline. A publicat dupa cincizeci de ani, adica
"mature books" si ne asigura ca "writers rarely retire".
Sunt de acord cu Pierre Berton, acest autor canadian care ne
ajuta sa ne apropiem mai mult de spiritul acestei tari care este
acum tara noastra de adoptiune, Canada. Pentru acest motiv va recomand
cu caldura cartile lui Pierre Berton si dumneavoastra.
3. R a t i u n i P o l i t i c e
Omul, acest " zoon politicon" cum spuneau grecii, adica acest
'animal politic' este o fiinta interesata in mod natural de
fenomenele politice, de mediul social si politic in care traieste.
Sau asa ar trebui sa fie, mai ales acum, in 2003, cand vom avea
aici in Toronto o viata politica mai bogata decat de obicei.
Anul politic canadian a debutat in Februarie cu alegerea
liderului federal NDP, chiar aici in Toronto si continua cu
alegerile provinciale din Quebec, pe 14 Aprilie. Va urma in Iunie,
tot in Toronto, conventia nationala a partidului Progressive-
Conservative, care va alege un nou lider national.
In toamna s-ar putea sa fie alegeri provinciale in Ontario, desi
guvernul actual, Tory, nu este obligat legal sa tina alegeri pana
la anul, in Iunie 2004, cand se implinesc cinci ani de la ultimele
alegeri. Iar la inceputul lui Noiembrie vor fi in mod sigur
alegeri civice, adica municipale, un eveniment foarte important,
deoarece se va alege un nou primar in Toronto pentru postul care
devine vacant. Iar in 15 Noiembrie se va alege, in sfarsit, dupa o
lunga si foarte anevoioasa ratacire, un nou lider pentru partidul
liberal federal, de fapt pentru un nou prim ministru federal. Si
aceasta conventie liberala va fi tot aici, in Toronto.
In aceasta ambianta de mare densitate politica este foarte
important ca si noi, canadienii de origine romana, sa fim mai
implicati, mai vizibili. Ar fi bine daca ar exista si cativa
candidati de origina romana la diverse nivele, dar si fara ar
trebui sa fim prezenti in dezbaterile publice, si mai ales sa votam.
Atrag atentia asupra acestui aspect, deoarece multi romani, apasati
de grijile lor cotidiene afisaza o apatie politica periculoasa si
un dezinteres general pentru viata publica, atitudini in mare parte
mostenite inca din Romania, de la realitatile politice trecute si
prezente din tara. Pentru conditiile canadiene, "o comunitate de
comunitati", aceasta apatie este o atitudine principial gresita si
practic neproductiva.
Evenimentele politice din acest an sunt ocazii care nu trebuie sa
ne scape. Nu va anulati singuri votul! Informati-va mai intai cat
mai bine despre aspectele politice relevante si despre candidatii
in competitie, si votati cu cine credeti dumneavoastra, dar votati,
si faceti sa se stie de catre toate partidele politice interesate
ca aveti interese economice si sociale, si ca votati in consecinta.
In lunile urmatoare voi reveni cu amanunte despre evenimentele
politice la zi, si cu unele considerente despre constiinta politica,
ca o conditie a maturitatii oamenilor si a natiunilor (si chiar si
a comunitatilor romanesti in diaspora).
4. P u t i n a i s t o r i e
Cred ca putina istorie nu strica niciodata; nici chiar mai multa.
Cu doua sute de ani in urma, Imparatul Napoleon I a spus despre
francezi:
"Francezii aplauda revolutia cand aceasta trece pe starda."
Adica sa nu-i intre in casa revolutia. Deci erau cam
conservatori francezii pe vremea aceea, cu toata revolutia (la care
marea majoritate a populatiei tarii nu lua parte)! Si putem sa-l
credem pe Napolean Bonaparte, deoarece era foarte atasat de Franta,
iar pe francezi ii cunostea bine.
In 1869, Imparatul Napoleon al III-lea i-a spus unui
colaborator, Cobden:
"Este foarte dificil de facut reforme in Franta; noi facem
revolutii in Franta, nu reforme." (dupa "The Impressionists" de
Steven Adams, New Jersey, 1989).
Cu alte cuvinte francezii erau tot atat de conservatori ca si
in trecut. Si, orice parere ati avea despre Napoleon al III-lea,
trebuie sa-i recunoastem competenta, deoarece ii cunostea foarte
bine pe compatriotii lui. Imparatul francez, care printre altele
putem sa amintim ca a fost foarte favorabil romanilor, si a ajutat
mult la realizarea Unirii Principatelor din 1859 si care, deci, avea
o viziune politica paneuropeana s-a lovit de acea veche traditie
a tarii, "gauloise", de a privi cu suspiciune si a respinge toate
initiativele venite de sus. Frondeuri, recalcitranti, inclinati
spre contrazicere si destul de conservatori, francezii ajung mai
repede la revolutii decat la reforme. Ca de altfel si alt mare
popor din estul Europei, rusii, mult diferiti de francezi, dar care
sunt tot atat de conservatori si predispusi mai de graba spre
revolutii si anarhie decat spre reforme.
Aceste marturii repetate despre traditia conservatoare franceza
a unor personalitati competente din trecut sunt interesante, si
chiar relevante si pentru prezent, cand lumea incearca sa faca sens
din multe comportamente si atitudini politice surprinzatoare si
destul de inexplicabile.
Este interesat de remarcat ca natiunile cu o traditie liberala
au avut si au o mult mai clara inclinatie spre reforme si progres
prin evolutia institutiilor si a societatii, decat spre revolutii
si rasturnari bruste, destructive. Franta, care este foare liberala
din punct de vedere al moravurilor si al principiilor este insa
politic foarte conservatoare, ceva cam xenophoba si destul de
mandra de defectele ei, si se cunoaste.
A la prochaine,
|
Mihai Semedrea 4/4/2003 |
Contact: |
|
|
