ROMÂNIA – ŞOCUL VIITORULUI (STUDIU POLITIC SI GEO - STRATEGIC)
Pornind de la imaginea actuală a României vom cerceta viitorul ce ne este pregătit de marile puteri, fiind astfel posibil sa extragem câteva linii directoare pentru politica noastră externă cea mai viabila, mai eficientă în prezervarea, chiar întărirea rolului ţării noastre pe eşichierul internaţional din ce în ce mai agresiv, mai revanşard şi imperialist.
Nu mai trebuie să repet toate amănuntele, destul de cunoscute, ale unei adevărate campanii de defăimare a – să nu uităm că o parte din vină aparţine chiar guvernului şi populaţei - ţării, ce se desfăşoară din ce în ce mai “organizat”, cu o din ce în ce mai mare violenţă şi mistificare (*) a realităţii.
Pentru început trebuie decantate doua fenomene separate, care au, însă, o strânsă legătură genetică/”genezică”: aspectul neintenţionat şi cel concertat-intenţionat. Nu trebuie uitat că pe plan internaţional, în ciuda impactului negativ a dictaturii ceauşiste, România şi românii se bucurau pe plan politic (în anii 60-70 şi economic!) de un foarte bun renume. Exilul românesc gusta pe merit acelaşi ecou: marea majoritate a celor veniţi în Occident erau bine şi foarte bine pregătiţi în orice domeniu – de la strungar la profesori universitari - la nivel mondial, fiind de asemenea cunoscuţi ca harnici, de încredere, etc. în tot Occidentul: din Austria până pe Coasta de Vest a USA!
Demontarea acestei imagini pozitive a început şi s-a cristalizat lent după Revoluţia din Decembrie, durând până prin 1995-96, predominând primul aspect, cel neintenţionat, hrănit de “foamea” de ştiri superficial-senzaţionale ale mass-mediei din Vest. La aceasta a contribuit fundamental valul imens de români plecat peste graniţe si care, cu excepţia unei minorităţi ce emigra din disperare, cu gândul de a se stabili într-adevăr aici, majoritatea era formata din “aventurieri” de ultima speţă, inclusiv un mare puhoi de ţigani, ce prin furturi, jafuri şi alte infracţiuni au invadat şi terorizat întreg Vestul Europei, până în cele mai mici sate!! Astfel, s-a distrus în numai câţiva ani un bun renume pe care românii şi l-au câştigat pe merit de-a lungul ultimului secol cu multă muncă şi inteligenţă!
Dacă până la sfârşitul acestei epoci are loc, în paralel, o informare neutral-obiectivă a publicului occidental, începând cu această dată se observă, deja, o radicală modificare de ton, mijloace şi selecţie: anti-românismul, intenţionata defăimare prin alegerea exclusivă a aspectelor negative, prin mistificarea realităţii, chiar prin minciuna, ş.a.m.d. (O cercetare ştiinţifică a acestui fenomen într-un articol din numărul următor. Autorul), au devenit activităţi la ordinea zilei.
Se poate menţiona ca moment “de răscruce” în atitudinea oficială faţă de România – valabila mai ales pentru spaţiul german-ungar – Conferinţa inaugurală de constituire a “Alianţei Ţărilor Riverane la Dunăre”, ţinută la Viena în anul 1996, la care au participat (spre surprinderea mea) numai Ungaria, Austria şi Landurile germane Bavaria cu Baden-Württemberg (ultimul poate avea cel mult nişte bărcuţe pe râuleţul „Donau”!).
Unde sunt Iugoslavia şi mai ales Bulgaria cu România, unde se află jumătatea cea mai importantă a marelui fluviu!? De la început mi-am dat seama că această ciudată “Danubiadă”
*(a se vedea “fenomenele”: Soul Bellow- defăimarea lui Eliade în romanul ultim, “Ravelstein”; Enciclopedia Petit Robert- la România o fotografie cu ţigani; A. Lavigne-Lavastine – defăimarea oneroasă a triadei Eliade, Ionescu si Cioran; ZDF(programul TV Naţional 2 german) cu o campanie de defăimare şi denigrare/în special mass-media din Landurile Baden-Württemberg si Bavaria/Siebenbürgen Zeitung+Zeitschrift für Siebenbür-gische Landeskunde (ziar + revistă ale saşilor români din Germania); mass-media maghiară, Expoziţia “Anul 1000” de sub egida Preşedinţilor Ungariei şi Germanici, etc.)
are un scop politic exclusiv şi revanşard, altfel ar fi fost normal ca să participe toate statele implicate într-o Europă (în viitor complet) unită.
Temerile mi-au fost adeverite prin modificarea evidentă atât în politica oficială a ţărilor (de exemplu, tratamentul crud şi inuman faţă de apatrizii români în Landului Bavaria, ale cărui metode nu se deosebesc mult de cele naziste, în timp ce musulmanii din Germania sunt curtaţi şi trataţi cu multă delicateţe, deşi se ştie ce scopuri au şi că mulţi sunt chiar ilegali!!) respective, cât şi în mass-media, în special cea oficială de stat: în Germania - ARD/TV NAT. 1, ZDF/TV NAT. 2, SWR(TV-Landul Baden-Württ.), STUTTGARTER ZEITUNG, STUTTGARTER NACHRICHTEN(Ziarele cele mai importante din Landul Baden-Württ.) etc.
Nu întâmplător, polul campaniei anti-româneşti îl constituie Landurile sudice – Bavaria si Baden-Württemberg - conduse de la sfârşitul războiului (aproape 50 de ani!) doar de un singur partid şi anume de CDU/CSU, urmaşii marilor iuncheri germani şi reprezentanţii celor actuali, cunoscuţi prin revanşismul şi agresivitatea politicii lor. La aceasta se adăugă puternicele atitudini anti-româneşti – a se vedea ziarele şi revistele lor: SIEBENBÜRGISCHER ZEITUNG şi ZEITSCHRIFT FÜR SIEBENB. LANDESKUNDE, de exemplu - pe care numeroasele minorităţi saşe şi şvabe, originare din România, stabilite aici nici nu fac efortul să le ascundă.
Ce scop şi de ce se întâmplă toate acestea!? Orice expert se întreabă care sunt interesele geo-strategice ce se ascund în spatele acestei politici, ştiut fiind că în acest domeniu nimic nu este întâmplător, în special la “neamurile germanice”, atât de calculate şi organizate până în cele mai infime manifestări ale existenţei!?
Lăsând deoparte motivele interne pentru care România nu este aptă la ora actuală să facă parte din comunitatea Europeană, surprindem anumite “linii de forţă” care influenţează şi conduc evoluţia ţării pe plan politic internaţional.
În primul rând se constată că Statele Unite au fost principalul factor de sprijin pentru primirea României nu numai in NATO, ci şi în Uniunea Europeană. Interesant de remarcat că Germania, motorul Comunităţii şi unul din principalii ei poli a fost totdeauna împotrivă, cedând doar la perspectiva pierderii – în cazul refuzului – influenţei în zonă în favoarea americanilor, ce oricum s-au pronunţat pentru “alianţe temporare” – mult mai adecvate intereselor lor - în viitoarea lor politica şi nu “fixarea” pe cele existente. Aceasta ar fi constituit o dinamitare gravă a unităţii europene, mai ales că flancul sud-estic a devenit foarte important prin expunerea sa vulnerabilă la presiunea propagandei şi intereselor musulmane, vizibile şi sensibilizate pe plan oficial internaţional abia după atacul terorist din 11 septembrie. USA au sesizat importanţa regiunii înaintea europenilor şi, indiferent de situaţia din ţară, au acordat tot spijinul pentru dezvoltarea ţării în direcţia dorită de ei.
Franta, care la început ne-a sprijinit, a devenit din ce în ce mai dezinteresată sub influenţa realităţilor politico-economice nedemocratice interne şi a imaginii internaţionale negative, cedând încet, dar sigur, “direcţiei teutonice”, suplimentar punitiva pentru îndrăzneala României.
Cele doua state şi-au dat seama ceva cam târziu că a fost cu totul fals pentru interesele unite ale Europei, iar fructele amare ale acestei imense greşeli strategic-politice s-au văzut de puţin timp prin semnarea de către opt state europene – cinci, doar candidate la Uniune – a unei declaraţii de sprijin a politicii americane, cu totul contrare intereselor franco-germane.
Aşa a fost posibil că ele au descoperit tardiv şi dintr-o data(!) “simpatia” şi necesitatea aderării României, chiar dacă regimul de acolo este o quasi-dictatură ce frânează şi dinamitează orice progres al liberalizării.
Ce argumente vehiculează nemţii împotriva României? Vom enumera câteva din cauzele
Principale, începând cu cea mai importantă: se constata că în Europa de Est România este singurul stat care încă nu se află sub influenţa, se poate zice, dominaţia lor! Motivele acestei situaţii nu constituie scopul actualului studiu, de aceea remarcăm doar faptul că încheierea acestei “ocupări economice” a Estului (inclusiv Rusia, parţial) Continentului s-a petrecut în 1998. Este şi anul în care politica germană devine din ce în ce mai activă, mai îndrăzneaţă pe plan mondial şi mai agresiva vis-ŕ-vis de români.
De aceea, este firesc pentru ei să se alieze cu statul/statele din zonă care au cele mai mari interese în denigrarea şi “demontarea” statului român, în primul rând Ungaria şi Austria. Vă puteţi imagina ce “vertijuri politice” cuprind aceste ţări când se uita pe hartă şi văd cât a rămas din marile lor imperii, iar România este acum – fără Basarabia! – mai mare decât ambele la un loc! Mai surprinde pe cineva atunci că în Ungaria se sărbătoreşte cu mare pompă 1000 de ani de la înfiinţarea statului maghiar sub Ştefan cel Sfânt şi organizează împreună cu nemţii o expoziţie itinerantă de mare anvergură prin toată Europa de Vest - sub înalta egidă a Consiliului UE, a Preşedinţilor Ungariei şi Germaniei! – în care este scris mare şi negru pe alb ca românii nu erau acolo când au venit ei!!
Cine a crezut şi sperat că în noua Uniune Europeană se va termina cu sentimentele şi politica revanşardă, trebuie să cedeze deziluzionat unei realităţii cinice. Pe lângă faptul că Ungaria şi Austria au pretenţiile teritoriale cunoscute, este, concomitent, în interesul lor şi al Germaniei (ce se simte datoare să recompenseze micul stat maghiar pentru fidelitate si marele ajutor acordat la unirea celor „doua Germanii” în 1989!) să se termine o data cu aceasta “independenţă” română. Ce să-i faci: unii nu pot gândi politic - nici acum! - decât în sfere clare de influenţă: acesta-i al meu, acela-i al tău şi cine nu e cu mine este împotriva mea – neutralitate nu există!! Cunoscutul sistem bolşevic ŕ la Occident…
De asemenea, după dezmembrarea Uniunii Iugoslave, România reprezintă cel mai mare stat din zonă, cu cel mai mare potenţial economic, politic şi strategic pe viitor, ceea ce ei nu acceptă şi văd cu ochi buni. În acest caz, ar pune în umbra influenţa şi dezvoltarea Austriei, Ungariei şi ar fi un vacuum permanent în zonă pentru puterea Germaniei.
Nu trebuie subestimat nici factorul etnic, care, dacă s-ar împlini în viitor acest potenţial economic-politic, ar deveni o puternică bază de atracţie pentru solidele minorităţi române – un milion în Iugoslavia şi Ungaria, sute de mii în Ucraina - din ţările învecinate, ceea ce le-ar slăbi şi mai mult. Daţi-vă seama ce imens „factor centripet” ar fi pentru toţi aceştia o Românie modernă, puternică şi unită! Cine are interes la aşa ceva!? Germania, Rusia, Ucraina, Ungaria ori Austria!? Nimeni, cu excepţia (vom vedea de ce...) USA.
Iată de ce una din cauzele denigrării concertate a României are ca scop izolarea ei pe plan mondial şi, astfel, blocarea unei asemenea eventualităţi pozitive la noi în ţară - ce stat ar mai face afaceri cu o ţară ce are o imagine internaţională dezastruoasă?! Aceasta este tactica lor! De aceea se minte şi se denigrează tot ce este posibil: de la realităţile din ţară pană la triada universală de aur a culturii române: Eliade, Cioran şi Ionescu! Cu o imagine trunchiată şi falsă - ce conţine doar mineri, copiii străzii, sărăcie lucie, orfelinate si aziluri scandaloase, corupţie si hoţie: totul la „nivel de maimuţe din Africa” - nu există nici o şansă de dezvoltare şi cooperare pe plan mondial.
La acest capitol trebuie amintită şi situaţia specială a Basarabiei, pe care Rusia – şi-a schimbat numai denumirea, nici măcar „blana”! – nu încetează să viseze a o transforma din nou (unii politicieni ruşi o afirmă oficial!) în “gubernie”. Ajungem acum la un alt inamic al intereselor de independenţă şi unitate a românilor, ce nu este de loc încântat de un stat românesc puternic şi independent, care le îngreunează toate eforturile lor de a “recupera”, dacă ar fi posibil, cât mai mult din “teritoriile” pierdute.
Bineînţeles, că lor li se adaugă Ucraina ce “ţine” ocupate şi face toate eforturile să ucrainizeze cele trei judeţe basarabene din sud plus cele din nordul Basarabiei, primite cadou de la Imperiul (Bolşevic, pe atunci) Rus, pentru a cumpăra fidelitatea şi sprijinul în lupta contra integrităţii României.
Iată cum ne trezim din nou în plin Ev Mediu – Imperiul Austro-Ungar, cel Rus şi cel Otoman) şi capitalism timpuriu, luptând cu trei imperii (ce vor fiecare câte o bucata mai bună din trupul patriei) şi anume actualmente: “Spaţiul” Germano-ungar, Imperiul Rus şi Presiunea Musulmană!!
De aici, se pot trage concluzii foarte interesante ce pun într-o nouă lumină anumite fenomene şi acţiuni ce păreau ilogice sau cel puţin de neînţeles la prima vedere: spijinul german (in)oficial pe care-l primeşte politica rusă anti-română. Bineînţeles, că este şi interesul de a nu “supăra şi deranja” diplomatic o forţă care nu este, cel puţin în Estul Europei, de neglijat, de aceea nu surprinde că mass-media de aici este “trup şi suflet” pentru interesele ruseşti în Basarabia: a se vedea serialul “Marienhof” pe ARD – programul TV 1 Naţional – vizionat de milioane şi milioane în spaţiul german, unde primii români ce apar ca personaje într-un serial din Germania (o mama cu fiica) sunt – putea fi altfel!? – nişte quasi-cerşetori muritori de foame ce vorbesc “cea mai curată rusă”(dialogul a fost titrat) posibilă!! O “mică atenţie” oferita marelui “partener” din Est, ce vrea sa spună: “Noi vă sprijinim în pretenţiile voastre teritoriale iar voi, la rândul vostru, ne ajutaţi pe noi!!”
Aşa ajungem să retrăim aberaţiile reale ale Istoriei – ne întrebăm, pe drept, dacă Omul mai invaţă ceva din lecţiile Existenţei?! – şi observăm că Pactul Ribbentrop-Molotov nu numai că nu a fost abrogat oficial, ci că e valabil, aproape identic, şi în timpurile noastre!! Dovada o avem în pretenţiile şi condiţiile Comunităţii Europene ca România şi Europa Unita să-şi traseze graniţele pe linia Prutului şi nu a Nistrului, deşi e cunoscut că Basarabia este pământ românesc!! De când vinde şi împarte Uniunea Europeană un popor ştiut ca fiind de acelaşi sânge!? Dar, ce nu face ea (în speţă, Germania) pentru a-şi asigura expansiunea şi teritoriile controlate, pentru “a-i îmblânzi” pe ruşi şi a le satisface “foamea” lor de teritorii cu ceva ce, de fapt, nu le aparţine!! Ne întoarcem iar pe vremea colonializării, doar mult mai rafinat!?
Acum este timpul să revenim la Statele Unite... Deşi guvernul american face mari erori pe plan internaţional, prin puternicul sprijin necondiţionat acordat statelor din Estul Europei de a fi primite în NATO şi, de asemenea, în UE, ei au realizat o “mutare de şah” genială în avantajul lor, realizând în acelaşi timp torpedarea unităţii europene – să nu uităm cât de arogant s-au refuzat ambele posibilităţi de integrare majorităţii ţărilor din zonă! – nu de mult “culegând” din plin roadele, cum am menţionat la începutul excursului.
Statele Unite arată, în condiţiile date, un interes mult mai special României, încât să credem că acestea ar fi toate motivele! Observăm cu pertinenţă, că turnura vizibilă - până la completarea celor 180° - s-a desăvârşit mai ales după 11 septembrie 2000. Americanii au înţeles atunci, înaintea europenilor, ce importantă – aş zice primordială - are aceasta zonă şi pentru apărarea “Redutei Europa” împotriva “Coloanei a 5-a” musulmane (şi chinezeşti), ce nu mai pot fi ignorate! Iar ca zonă geo-strategică, România este mult mai importantă pentru Europa şi USA decât Ungaria şi alte ţări, având iî vedere “pactul european(german)-rus”. Acesta, oricum, nu mai are o valoare în sine, ruşii fiind preocupaţi acum ei înşişi cu noua problemă a expansiunii musulmane şi chinezeşti, care sperăm să nu se unească.
Si totuşi, dacă studiem totul cu atenţie, nu ajunge nici aşa justificarea interesului special acordat României. Să fi descoperit sateliţii americani şi la noi rezerve imense de petrol ca în Irak!? Oricum, sunt reperate sigur rezerve uriaşe de gaze naturale!
Dar, să lăsam supoziţiile şi să revenim la fenomenul denigrării, studiat în deschiderea articolului. Ceea ce ne atrage în mod deosebit atenţia în acest cor propagandistic anti-romanesc, este existenţa izolată a unor puternici “solişti-tenori”, ce nu se încadrează de loc în logica cunoscută şi demonstrată a situaţiei de–facto.
Este vorba de Soul Bellow, Elie Wiesel si alte câteva persoane – nu multe la număr – care atacă vehement indirect şi direct România, Istoria şi reprezentanţii ei de seamă, ceea ce nu corespunde nici pe departe bunelor relaţii în care se află popoarele român şi evreu, pe care le cultivăm atât la nivel de state, cât şi la cel de persoane particulare, cu cei (numeroşi) care au plecat din ţară în ultimele decenii, stabilindu-se în Izrael.
În acest context prolific şi pacifist surprinde în mod deosebit neobiectivitatea în sine, ca şi
inadvertenţa în comparaţie cu infinit mai marile distrugeri pe care le-au cauzat acestui neam alte ţări – cum ar fi Rusia, Italia, Spania, ca să nu amintim atrocităţile benevole şi entuziaste la nivelul maselor din Ungaria lui Horthy, despre care nu se spune aproape nimic!! – şi, de asemenea, faptul că, în ciuda unor greşeli şi traume reciproce – ce, să fie clar, nu ar fi avut loc dacă nu ar fi fost Germania nazistă! - evreii au fost cel mai bine primiţi de romani şi au convieţuit cel mai bine, faţă de orice altă „simbioză” cunoscută!
Se observă că “punctul centrifugal” al acestei politici se află tot în America şi atunci ne întrebăm justificat – ştiind că la acest nivel nimic nu este întâmplător – ce politică, ce intenţii se ascund în spatele acestor atacuri şi ce caută aceste dizarmonice “instrumente transatlantice” în “unisonul concert” de sorginte (germano-ungaro) europeană!?
La Casa Albă acerba strategie americană se divizează pe termeni de durată scurtă, medie şi lungă şi fiind în bune contacte cu eminenţele lor cenuşii, sunt investit să luminez puţin sentimentul nostru de permeabilitate logică a acestui fenomen curios... Conform consensului unanim al oamenilor de ştiinţă, lumea se află în faţa unor sensibile mutaţii la scară planetară, prognosticându-se chiar, mari mişcări de populaţii ca în epoca popoarelor migratoare! În 50 de ani, resursele de apă şi hrană ale omenirii vor fi mult mai reduse şi se vor concentra în continuare în ţările bogate, Europa şi America. În legătură cu aceasta se aşteaptă framântări politico-religioase şi nu se ştie cât sau dacă va rezista Europa presiunii musulmane şi chineze!
Oricum, aceste fenomene vor veni şi, chiar dacă “reduta europeană” va învinge, şansele păstrării teritoriilor, comunităţilor creştine şi evreieşti din Asia este aproape nulă, ceea ce înseamnă o ameninţare reală, de neglijat, pentru statul izraelian. Nimeni în Europa ori America nu-şi doreşte aşa ceva, însă trebuie luate măsurile necesare de precauţie.
Astfel, ansamblul începe sa devină logic: aşadar, anumite izolate arii barbare anti-româneşti vor să inducă un sentiment de culpabilitate poporului roman, deşi, în realitate, de la începuturile venirii evreilor şi până la Germania nazistă, România este singurul loc unde nu au fost pogromuri si prigoane împotriva lor! Cu ce scop, este destul de simplu şi clar acum: unde s-ar simţi ei mai bine pe glob, decât printre români, în cazul că mersul Istoriei nu poate fi oprit !? De aceea, interesul suplimentar neobişnuit de intens al americanilor pentru România...
Eu sper ca fiecare popor să rămână acolo unde este, să fie pace, o lume frumoasă şi binecuvântată, dar Istoria ne-a învăţat prea multe lucruri mai triste, pentru a nu ne pregăti!
În funcţie de aceste premize politice, se poate spune că guvernul actual a dus, la acest capitol al relaţiilor externe, o politică realistă şi eficientă. Succesul pe viitor trebuie asigurat prin optimizarea relaţiilor cu cele trei forţe – Rusia(cu Ucraina), Uniunea Europeană (mai ales Germania&Austria&Ungaria) şi pericolul (perspectivă mai îndepărtată) musulman - ce ameninţa suveranitatea statului român, iar aceasta nu este posibil decât prin “ţinerea în şah” a uneia împotriva celorlalte: UE este interesată să contracareze presiunea Rusiei şi a zonei musulmane, Rusia, Franţa şi alte ţări europene, mai ales Marea Britanie sunt doritoare să reducă din influenţa germană în Estul Europei, iar pentru Rusia şi zona musulmana/ chine-zească prin oferta unui rol de “mijlocire” cu UE.
Cel mai important punct al acestei strategii este cultivarea celor mai bune relaţii cu Statele Unite – ceea ce guvernul actual realizează cu multă iscusinţa - absoluta putere militar-politică ce ne poate sprijini (având propriile interese, deja, menţionate) ca – repet – axa USA-România să le asigure celor dintâi supremaţia geo-politică în flancul sud-est european şi siguranţa per-manentă a unui necesar „cap de pod” în exercitarea de presiuni, în plan temporal mediu-lung, asupra lumii musulmane în cazul „căderii” Turciei în cealaltă zona de influenţă!
Aş mai adăuga un important factor etnic, ce ar fi foarte benefic atât pentru dezvoltarea României, cât şi în relaţiile optimale cu unele lobby-uri de mare influenţă pe plan european şi internaţional: necesitatea atragerii şi co-interesării unei cât mai mari părţi a fostelor emigraţii săseşti şi evreieşti de a reveni în România, de a le crea condiţii atractive pentru a se relansa aici economic şi social! Nu trebuie uitat aportul deosebit al acestor minorităţi la succesul în plan economic, politic şi cultural al Marii Românii...
Atât Germania, dar mai ales Izraelul suferă de pe urma unei recesiuni de durată iar specialiştii acordă tocmai Estului Europei mari şanse de creştere economică. Se observă, pentru prima dată de la înfiinţarea statului izraelit, o puternică tendinţă de re-emigrare - în special spre USA – ce are şi cauze politico-istorice: cetăţenii părăsesc ţara şi din cauza pericolului viitor cu privire ameninţarea lumii musulmane, a cărei populaţie creşte în mod razant. Atenţia politicii române ar trebui, deci, concentrată şi asupra acestei noi fluctuaţii de re-emigrare printr-o ofertă concertată de reintegrare într-un stat stabil, dinamic şi modern, ce va face parte din UE, cu mari şanse de dezvoltare şi propăşire economico-financiară.
Multe din datele studiului de faţă aparţin mai mult dosarelor (ultra)secrete ale anumitor ţări, dar iată că a sosit momentul ca ele sa ajungă în conştiinţa/cunoştinţa cititorilor!
În concluzie, în puzzle-ul internaţional actual, mult mai labil - a se vedea câte graniţe s-au schimbat, din 1990, numai în Europa de Est! - decât pe vremea când erau cele doua mari blocuri ideologice, acestea sunt singurele şanse ale României de a rezista şi chiar progresa ca stat naţional unitar şi suveran, iar atunci provocările Istoriei nu vor mai constitui pentru noi un Şoc al Viitorului!
|
Eugen Cojocaru 4/2/2003 |
Contact: |
|
|
