De ce am plecat de acasa ?
Multumim Bunului Dumnezeu ca existati si reusiti, cu intelepciunea ce va caracterizeaza, sa dati nastere unor intrebari atat de serioase si pertinente cum este si ultima provocare din ziarul Dumneavoastra: DE CE AM PLECAT DE ACASA?
Groaznica intrebare, greu raspuns. Noroc ca aici nu ti-o poti aminti decat noaptea, inaintea somnului. Ritmul de viata canadian ne face sa uitam de tot ceea ce a fost frumos in viata noastra inainte de a ajunge peste Ocean. Incercam sa raspundem la aceasta intrebare, de cele mai multe ori fara a fi sinceri si fara a lua in calcul intamplarile fericite din viata noastra petrecute in Romania. O Doamne, cat de frumos suna ROMANIA! Este oare tara noastra vinovata de ceea ce ni se intampla noua ? Este tara noastra mai prejos decat alte tari? Nu, domnule Director.
Totul este imagine. Problema suntem noi oameni care oriunde am fi ne simtim frustrati, de cele mai multe ori fara simtul adevarului.
Pentru a reusi sa devin mai convingatoare am sa relatez doua intamplari reale-prima petrecuta in Romania, secunda petrecuta pe data de 27 februarie 2003 in plin centru al orasului Toronto. Prima intamplare s-a petrecut la Facultatea de Drept din Bucuresti. Una dintre colege care se pregatea si a ajuns jurist practicant, intr-un moment de totala insatisfactie ne-a relatat cu convingere ca decat sa ajunga jurist in Romania este dispusa sa spele toalete in strainatate. Personajele celei de a doua intamplari sunt doua tinere canadiene nemultumite de viata din Toronto, care criticau cu mult aplomb in fata unor emigranti ceea ce li se intampla in Canada.
Groaznice exemple, dar reale. Dupa cum vedem toata lumea are frustari.In viata este esential sa reusim sa luam in calcul in majoritatea cazurilor intamplarile pozitive.
O viata in singuratate si departe de cei dragi este cu atat mai grea. Zilele acestea ma intreb cum arata primavara acasa, cum infloresc ghiocei, cum miros florile, cum arata rasaritul si apusul de soare in tara noastra.
De ce in Romania totul se arata intr-o imagine negativa? Citim presa romaneasca pe Internet si vedem numai articole care te fac sa crezi ca este foarte bine ca ai plecat din tara. Este oare adevarat sau este o politica organizata de dezradacinare a romanilor ca ei sa ajunga servitori peste hotare? Va propun o analiza: ce suna mai frumos? Sunt roman sau Sunt emigrant ? Pana si aceste cuvinte contin tonuri diferite.
Plecam din tara pentru o viata mai buna, pentru acces mai facil la informatie si, nu in ultimul rand, pentru bani. Acesta este adevarul.
Deseori, ne pacalim singuri. Cand vedem ca traim mai greu ca in tara ne autosugestionam ca am plecat sa asiguram viitorul copiilor. Cand nici acest lucru nu se intrezareste a fi realizabil ne spunem ca trebuie sa avem rabdare si incepem sa ne uitam la alti emigranti dandu-ne raspunsul ca, oricum, suntem mai bine situati. Totul este imagine.
Haideti sa avem curaj sa fim sinceri. Locuim in case de zeci de mii de dolari, avem mobila scumpa, masina moderna. Este oare totul? Si mai punem la socoteala datoriile la banci si munca de dimineata pana seara cu sabia concedierii deasupra capului.
Saptamanal, citim in ziarele de limba romana din Canada apeluri disperate ale romanilor care nu reusesc sa se adapteze, raman singuri si nu au unde sa se mai intoarca de teama de a fi aratati cu degetul. Foarte des intalnim cazuri de persoane in varsta aduse de copii in strainatate care se simt stinghere, intra in conflict cu proprii lor copii si doresc cat mai repede sa plece acasa.
S-a intrebat cineva vreodata daca inaintasii nostri fie ei strabunici, bunici sau parinti au trait mai bine? A fost mai usor sa traiesti in timpul conflagratiilor mondiale? Si totusi, acesti oameni au ramas in tara si in timpul regimului socialist au suferit din nou-generatie de sacrificiu-cum le place unora sa spuna. In toti acesti ani au muncit in conditii grele pentru a reusi sa asigure un viitor copiilor lor, copii care astazi servesc alte tari. Este mai greu azi in Romania decat inainte de caderea cortinei de fier? Atunci nu a fost bine, acum nu este bine, este oare mai bine sa fii la patron strain pe taramuri straine?
Ce intelegem de aici? As ruga pe cititorii Dumneavoastra sa raspunda. Daca toti tinerii valorosi (sa nu uitam ca un emigrant este mult mai valoros decat unul care sta in tara si isi plange soarta) pleaca din tara, unde va ajunge Romania?
Crede cineva oare ca Romania are nevoie in mod deosebit de serviciile sale. Este o naivitate sa speri ca fara serviciile unuia dintre noi Romania nu-si va gasi locul binemeritat in familia tarilor moderne. Golurile lasate de cei care emigreaza sunt umplute imediat de romani sau chiar straini care vin sa lucreze in Romania. Toate firmele serioase din Romania au angajati din strainatate din tari precum SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, etc. Mai nou, gasim si la institutiile importante de stat consilieri si angajati-cetateni straini.
Ei, vedeti Dumneavoastra unde este adevarul. Noua ne ramane traiul nefericit, critica si blamul.Vedem numai partile rele din tara, parca am fi cetateni planetari.
Ubi bene ibi patriae-groaznica remarca. Pacat de munca si jertfele inaintasilor nostri. Pacat ca au crezut in unitatea si bunastarea generatiilor viitoare.
Alte tari nu au istoria si cultura noastra, dar au magazine ieftine. Acesta este adevarul.
Sa-i lasam pe mafioti din tara fie ei romani, rromi sau de alte nationalitati sa traiasca in pace si prosperitate, iar noi sa alegem drumul exilului. Se spune ca decat sa tai calea unui caine, mai bine te dai la o parte. Sa lasam caini sa devalizeze totul. Noi sa avem ce manca si bani pentru concedii la oferte mai ieftine. A fost de ajuns ca acesti caini sa puna mana pe presa din Romania si zilnic sa induca ideea de nefericire si lipsa de perspective. Sa nu mai aiba concurenta pe piata, sa devalizeze singuri bancile si avutia nationala.
O capitulare in fata acestor adevarati teroristi repezinta o fuga rusinoasa si nesanatoasa. Aceasta este lupta pe care actuala generatie de oameni tineri si capabili trebuie sa o duca si sa reuseasca sa-si indeplineasca menirea de buni romani. Ce usor este sa scrii in ziarele cuvinte critice la adresa reprezentantilor Romaniei. Ai vandut intregul tiraj al ziarului si la sfarsitul lunii esti fericit. Vrei sa ai bilant pozitiv? Te intereseaza numai sa adaptezi momeala pe gustul pestelui. Stii ca daca vei scrie pozitiv si cu prea multe laude la adresa tarii tale nu intereseaza pe nimeni. Este oare cea mai buna solutie? Nu domnilor, civilizatia si cultura sunt chestiuni care se fac in timp cu multa rabdare. Important este daca toti editori de ziare sunt dispusi sa-si asume aceste roluri de buni romani.
Cati oameni s-au intrebat cat la suta din mass-media din Romania mai are capital romanesc? Au devenit cu toti tributari sintagmei cvasi-cunoscute, folosite de cele mai nobile case: „Nu suntem platiti sa fim morali”. Cate sunt de spus, cate sunt de facut. Dar cu cine?
Exemplele din viata cotidiana din Toronto ne dau fiori: in magazine cand cineva aude o alta persoana ca vorbeste limba romana, instinctiv reactioneaza ai grija ca mai sunt romani, sa vorbim in engleza; nu mai vorbim de faptul ca la universitatile din Toronto copii romani incearca sa stea cat mai departe unul de celalalt si evita sa aiba contacte. Pana si cei din tarile denumite generic de lumea a treia se unesc in grupuri si fac un cerc comun. Acesta este un alt adevar dureros.
Vrei sa-ti indepartezi o persoana spune-i adevarul, vrei sa ti-o apropii spune-i numai cei place. Invocam adevarul si traim in minciuna. Dar ce conteaza, este cald in casa.
De ce autoritatile canadiene nu fac publice statisticile privind emigranti care se repatriaza? Isi iubesc si respecta tara, nu vor sa arate infrangerile.
Nu mi-am propus sa fac un rechizitoriu, dar am intalnit prea multa lume efervescenta la auzul cuvintelor frumoase despre Romania.
Promit, ca pe viitor, sa nu va mai plictisesc cu astfel de expuneri lungi si care nu fac decat sa intre in conflict cu romani care au emigrat, pe care, sincer, ii consider valorosi.
Pe cititorii care vor avea rabdare sa citeasca, ii rog sa mediteze cateva secunde inainte de a ma critica aspru.
Orice opinie este binevenita.
Doresc ziarului Observatorul si editorului sau multi ani fericiti in pace si bunastare si multumesc Bunului DUMNEZEU ca am avut prilejul sa va intalnesc.
Ramaneti pentru mine un model de echilibru, sobrietate si decenta.
|
Elisabeta Ralu - Toronto 3/10/2003 |
Contact: |
|
|
