PE TEME DE EDUCATIE ( XI ) - CONSTIINTĂ MORALĂ SI CONDUITĂ MORALĂ
Educatia morală este o importantă latură a educatiei ca proces formativ complex ce-i interesează pe toti cei implicati în pregătirea tineretului pentru viată. Rezultatul strădaniilor educatorilor se dorește să fie o conduită morală corectă, o comportare a tinerilor care să excludă atât noțiunea de amoral (om care nu cunoaște îndatoririle morale), cât și pe cea de imoral(cunoaște principiile și regulile morale, dar nu le respectă). Se știe că faptele care contravin moralei nu sunt întotdeauna condamnate de justiție, de legi, dar sunt condamnate de opinia publică, în timp ce faptele morale sunt apreciate, amintindu-ne prin aceasta că morala este o formă a conștiinței sociale.
Conduita morală este precedată și pregătită de conștiința morală. Cea mai simplă definire a conștiinței morale este aceea de concepție morală, de mentalitate morală care
se formează treptat, după vârsta de 10 ani a copilului potrivit cercetărilor întreprinse de cei mai autorizați psihologi și pedagogi și se poate afirma ca atare odată cu încheierea adolescenței înaintate.
Aceasta nu înseamnă că educația morală nu se va face de la cea mai fragedă vârstă, încă din familie. Dar cum? În mod provizoriu, neputând fi vorba de conștiință morală,
se va începe cu elemente de conduită morală introduse de familie, apoi la grădinița de copii, prin formularea de cerințe care să fie agreate de cei mici : Este bine, este frumos, așa trebuie să salutăm, să spunem mulțumesc atunci când ni se oferă ceva, să-i respectăm pe cei mari, să vorbim frumos, să ne purtăm așa cum am învățat atunci când
ne jucăm, la masă, la plimbare
..etc. Ceea ce este bine este și frumos, iată un exemplu de legătură între etic și estetic, între laturi diferite ale educației.
Formarea ulterioară a conștiinței morale se face, așa cum arătam mai sus, treptat, în plan intelectual (alt exemplu de întrepătrundere a două laturi ale educației), adică preadolescenții, adolescenții, tinerii vor învăța pur și simplu elementele constitutive ale conștiinței morale, dobândind cunoștințe din domeniile eticii știința de referință pentru morală, psihologiei, pedagogiei, filozofiei, teologiei, logicii, sociologiei și nu numai.
Ei, tinerii, își vor forma astfel, treptat, noțiuni morale (în primul rând pe cele de bază bine și rău), judecăți morale, învățând să cunoască și să aprecieze valorile comportamentului moral, să se orienteze, deci, în plan axiologic. Procesele de cunoaștere (intelectuale) în care sunt antrenați cei care își formează conștiința morală vor avea și un colorit emotiv specific, afectivitatea fiind aici asociată prin sentimente morale, una dintre categoriile de sentimente superioare studiate de psihologie, alături de cele intelectuale și de cele estetice. Sentimentul datoriei, patriotismul, iubirea de aproapele care ține și de educația religioasă, altruismul, cinstea și corectitudinea în ceea ce se întreprinde sunt doar câteva exemple de sentimente morale, unele constituind și trasături ale caracterului și, implicit, trăsături principale ale personalității.
Se mai asociază aici idealul de viață la care ne-am referit în mod expres intr-un număr anterior al Observatorului. El se conturează în funcție de formarea capacității de afirmare a responsabilității și se leagă de sentimentul datoriei, de dorința de asigurare a probității în tot ce se realizează.
Pe treapta superioară a conștiinței morale se situează convingerile, idei-forță, idei puternice, care impulsionează trecerea la acțiune. Tânărul va avea, așadar, convingeri morale, convingeri religioase, așa cum va avea, printr-un proces similar de formare, si convingeri filozofice, politice etc.
Conduita morală autentică, aceasta care se crează pe baza conștiinței morale, este baza conduitei adultului de mâine. Până la consolidarea conștiinței morale, tânărul interioriza lumea, acumula, așa cum am văzut,o serie de cunoștințe referitoare la morală. De acum inainte, el știe că devine, că trebuie sa opteze, că poate să acționeze și că își va putea îndeplini dorința de inserție socială.
Construcția personalității nu se face, însă, solitar. Contează familia, mediul familial, restul ambianței în care este chemat să trăiască, reacțiile anturajului. Educatorii care sunt competenți să intervină o pot face. Educația trebuie, însă, astfel organizată, încât tănărul să se simtă solicitat să ia singur atitudini, să fie convins că rezolvă singur problemele ce-i stau în față.
|
Profesor Silvestru Moraru, Toronto 3/9/2003 |
Contact: |
|
|
