De ce am plecat de acasa ?
Frumoasa intrebarea pe care ziarul a declansat-i in forma tiparita, dar deosebit de dureros raspunsul . Ma doare inima, imi tremura mana, si mi se aburesc ochelarii cand scriu, dar n-am incotro , sunt realitati pe care nu le indulcim daca ne facem ca nu le vedem.
Am plecat de lehamite, de sila si de disperare ca nu se mai poate face nimic si ca mult trambitata luminita de la capatul tunelului nu vom mai trai sa o putem vedea.
Suntem ca o apa napadita de gunoaie si pleava care s-au ridicat deasupra si umbresc, inabuse valorile, margaritarele care zac dedesupt. Nu sunt ajutate si nici nu sunt lasate sa se ridice pentru a avea posibilitatea sa se puna in valoare.
Cei care au construit socialismul si urmasii lor si-au intors sutana pentru derutarea adversarului si se fac acuma ca lupta exact pentru aceia ce-i negau cu vehementa cu ani in urma. Ce le pasa lor de principiile morale, ce le pasa de tara si popor, habar nu au de trecut si nu-i intereseaza viitorul, acum este momentul si profita de el.
Am citit cu spaima si cu disperare cum ministrul industriilor declara cu mandrie precum ca transformarea Muntilor Apuseni la Rosia Montana intr-o groapa de cianura va fi o izbanda pentru ca vor reusi sa extraga din pamant in 10 ani atata aur cat nu ar fi putut scoate nici in 100 de ani prin vechile metode. Aici mintea domniei sale se acoperea de ceata, nu-l mai interesau nici consecintele nici viitorul. Dar noi ne intrebam pe buna dreptate ce interes avem sa secatuim de bogatii acesti munti in 10 ani, viitorimii ce-i mai ramane, o groapa de cianura, un sol infestat, ape moarte, munti pustiiti fara paduri, fara verdeata, fara turme de oi, fara pastori, fara pasari si fara doine ? Un iad ridicat din adancuri si prabusit peste inima tarii.
Daca cei ramasi acolo nu pot face nimic, noi cei de-aici nu-i putem opri ? Cum isi permite un “oarecare” sa distruga zestrea tarii, zestrea tuturor, mostenita din mosi stramosi si aparata cu sange ? Un parlament supradimensionat care este foarte eficient atunci cand trebuie sa-si voteze propriile legi. Un stat in stat unde unii sunt mai egali decat altii si acesti “mai egali” atunci cand nu lipsesc de la sedinte isi completeaa somnul in fotoliul parlamentar sau viseaza la afacerile care cresc, precum in poveste, intr-o zi cat la ceilalti intr-un an. Asa s-ar putea explica abundenta care da pe dinafara oricat de mare ar fi masura , ca unul “de-al lor” de undeva din Moldova are in curtea vilei 5 mercedesuri in timp ce sunt atatia oameni flamanzi in tara care au tras cinstit la caruta socialismului lor, s-au inhamat si la teleguta democratiei originale si au ajuns acum sa nu aiba dupa ce sa bea apa.
Avem o tara asa de frumoasa si inca bogata in adancul ei, Dumnezeu a inzestrat-o cu ce a avut el mai frumos ba inca i-a mai dat si pe deasupra precum marelui rege Solomon, atatea minti luminate cu care se lauda altii care au stiut sa le puna in valoare, avem radacinile inca acolo si majoritatea suntem gata sa ne intoarcem la un semnal de reinviere. Spune un vechi proverb ca, daca vrei sa traiesti in padure trebuie sa urlii ca lupii, cei plecati nu au vrut sa invete si se vor intoarce atunci cand nu vor fi nevoiti sa urle. Unde sunt oamenii mari, adevararti, cinstiti si patrioti pe care i-a dat tara noastra dealungul timpului ? Oare aceasta comoara de valori s-a epuizat cu desavarsire ?
Daca va continua ancheta, poate in articolul urmator voi aduce in discutie cateva exemple de oameni care ne-au dezamagit profund. De ce frumosul proverb “meseria este bratara de aur “ s-a transformat in odioasa zicala “ cine munceste nu are timp sa castige bani” sau “noi ne facem ca lucram, ei se fac ca ne platesc” sau , mai rau “noi lucram cu adevarat dar ei tot se fac ca ne platesc” ?
Chiar daca ne gasim aici satisfactia materiala si profesionala nu putem fi cu adevarat fericiti. Ne desnationalizam cu timpul, in biserica noastra se vorbeste mai mult in engleza, scoala duminecala sedintele tot in engleza le are, in curand vom canta si vom juca Hora Unirii in engleza. Odata, cand un preot venit din Romania ne indemna in predica lui sa ne pastram identitatea, limba, obiceiurile etc. o romanca nascuta aici care nu era de acord cu mine ca impartasesc aceste pareri, mi-a spus indignata “noi suntem canadieni si daca nu-ti place du-te inapoi de unde ai venit”.Ea n-a inteles ca tocmai acesta este marele merit al Canadei ca da dreptul tuturor etniilor sa-si pastreze si sa traiasca in spiritual lor national, in deplina intelegere si respect reciproc cu celelalte nationalitati. Daca as avea puterea sa duc cu mine tot ce este bun, drept si cinstit in Canada si le-as putea aplica in Romania m-as intoarce imediat acasa. Nu exista cuvant care sa trezeasca mai multa nostalgie in suflet decat cuvantul ACASA.
Dumnezeu sa aiba mila de noi !
|
Maria Mihalcean, Windsor 3/8/2003 |
Contact: |
|
|
