CONTRAPUNCT ÎN COTIDIAN - EGALIZAREA SEXELOR, O REALITATE SOCIALA?
Suntem bine intrati în secolul XXI si sunt deja câteva decenii de când atât în Europa cât si în America de Nord s-a facut simtita o miscare de egalizare sociala a sexelor, dar milenara lor competitie exista înca si nu se va stinge probabil niciodata.
Înainte de a veni în Canada la începutul anilor 80, am trait în România unde toate femeile erau obligate sa aiba serviciu. Am cunoscut atunci femei de mare tinuta profesionala cu functii de profesor universitar sau de chirurg, functii pe care când am ajuns în Canada le-am întâlnit doar la barbati. Primul meu job, de tehnician chimist într-un laborator industrial, m-a familiarizat cu obiceiul societatii în care fie ca femeile stateau acasa cu copiii fie, în cazuri mai rare, erau angajate în meserii conventionale ca acelea de secretara, asistenta medicala, profesoara, stewardesa sau vânzatoare la magazine. Femei în alte functii se întâlneau rar pe atunci. Cum nu fusesem obisnuita cu semenea “împartire” a societatii pe sexe, împartire care a avut desigur avantajele ei, fenomenele pe care le descopeream mi se pareau nu numai ciudate, dar si inechitabile. Începusem sa ma uit cu atentie la raioanele cu lucruri pentru copii ale magazinelor si mi se parea revoltatoare diferenta neta dintre jucariile destinate baietilor si cele ale fetitelor. Desigur, fiecare copil se putea juca cu ce vroia, dar educatia societatii, în mare, era ca fetitele sa se limiteze la papusi, iar baietii la mingi, pusti si masini. Din fericire, desi jucariile sunt fabricate si acuma “pe sexe”, am vazut recent o multime de fetite preferând jucariile destinate baietilor.
Pe la sfârsitul anilor 80, când am început sa fiu trimisa în deplasari de serviciu, am observat ca pasagerii avioanelor la orele de vârf nu erau decât barbati, toti în costum, cu cravata si servieta diplomat. La granita cu Statele Unite, când ofiterul care verifica pasapoartele si scopul vizitei auzea ca merg în “business trip” ma privea neîncrezator si-mi cerea amanunte. Ca sa ma amuz le dadeam atâtea detalii tehnice plicticoase ca ei se grabeau dupa aceea sa scape de mine.
Tot în acea perioada am cerut companiei participarea mea la un curs destinat femeilor care vor sa se afirme în job. La curs am constatat ca marea majoritate a audientei era formata din femei destepte, cu simtul umorului si cu spirit de initiativa. Subiectul de baza era cum sa nu te lasi tu, femeie, intimidata de seful tau, barbat. Am aflat acolo ca pozitia corpului e esentiala si ca daca esti asezata, sa nu care cumva sa stai cu picioarele încrucisate. Ni s-a mai spus atunci ca nici mâinile nu trebuie tinute încrucisate ci cât mai degajat, fie într-un buzunar fie tinând o hartie în mâna, cât mai departat de corp ca sa creeze “dimensiune”. Cu aceeasi ocazie am mai învatat ca e recomandabil ca la gulerul bluzei sa porti o brosa care sa se asorteze neaparat cu catarama curelei. Am înteles ca o curea era absolut idispensabila pentru a da impresia de “putere”. Si, însfârsit, ni s-a mai spus sa evitam cu tot dinadinsul jachetele sau sacourile de culoare rosie, de preferinta fiind combinatia mov cu negru.
N-am aplicat niciodata cele învatate, desi am avut multe de îndurat de-alungul anilor din cauza unor colegi cu conceptii învechite, fara ca ei sa fi fost sefii mei. Nu am crezut nici atunci, dupa cum nu cred nici astazi, ca daca as fi aplicat sfaturile de pozitie ale mâinilor sau daca m-as fi îmbracat cu violet si negru, asa cum învatasem la curs, as fi ameliorat purtarea lor fata de mine.
Din fericire, în prezent lucrurile s-au schimbat si femeile au început sa ocupe functii variate si platite corespunzator, conform unor politici de echitate salariala. Functia de secretara a disparut de când s-au raspândit computerele si, o data cu secretarele s-au pierdut si acele servicii competente si rapide ale unor femei harnice, devotate si destepte care-i ajutau nu numai pe directori, dar si pe angajati. În schimb au aparut alte functii care pot fi ocupate la ora actuala si de barbati si de femei.
Egalizarea sociala începuta este laudabila, dar decalajul dintre numarul femeilor competente si al celor promovate în functii de conducere este înca considerabil. Laudabil este totusi efortul societatii moderne de a facilita concilierea obligatiilor profesionale cu cele ale unei mame de familie prin implementarea diferitelor politici guvernamentale de ajutor.
Dar societatea moderna nu a facut un pas înainte numai în ceea ce priveste femeile. Astazi se face simtita si o emanciparea a barbatilor în treburile gospodaresti, dar despre aceasta vom vorbi cu alta ocazie. Ceea ce este evident însa este ca, oricât s-ar dori sa se ajunga la o egalizare perfecta a sexelor, exista diferente psihologice de netagaduit (si de nerezolvat) între barbat si femeie. Si, cum natura a facut ca ei sa nu poata trai unul fara celalalt, voi încheia articolul cu o anecdota citita recent pe internet:
An English professor wrote the words "A woman without her man is nothing" on the chalkboard and asked his students to punctuate it correctly .All of the males in the class wrote: "A woman, without her man, is nothing." All the females in the class wrote: "A woman: without her, man is nothing."
|
Veronica Pavel 3/4/2003 |
Contact: |
|
|
