CASTANELE DIN FOC
Intotdeauna soarta Romaniei a depins si a fost dictata de jocul de interese si aliante politice si militare ale marilor puteri. Rolul nostru a fost numai de a justifica, prin numar de tari alaturate, actiunile Marelui ce ne vroia de partea lui.
In 1939, Germania si URSS au incheiat un tratat de neagresiune militara. A existat si un acord secret Molotov – Ribbentrop care ne-a adus mult rau. Cu tot tratatul, prin manevre politice, a fost declansat un razboi intre aceste doua tari, cu consecinte dezastruoase pentru omenire.
Pe atunci zona Balcanilor era sub influenta germana asa ca noi nu am avut alta sansa decat sa ne alaturam nemtilor la inceputul razboiului. A trebuit sa declaram, chiar daca formal, razboi Statelor Unite. In prima parte armata germana, avand si ajutorul armatei romane a obtinut numeroase victorii.
In 1942, dupa victoria de la Stalingrad, rusii ne-au luat alaturi de ei impotriva nemtilor. Armata noastra a luptat in Ungaria si Cehoslovacia si a avut partea ei de contributie la victoria finala.
Conferinta de Pace de la Paris din februarie1947 nu a fost prea generoasa cu noi. Am fost mereu alaturi de cei care castigau dar nu am facut parte dintre invingatori.
Franta o invingatoare fara glorie a fost socotita ca una dintre marile puteri. Statele Unite au fost acelea care i-au creat acest statut. Ambitiile franceze au dus la un echivoc in politica lor. Ei au avut mereu cate ceva de spus la initiativele americane. In 1967, generalul De Gaulle s-a retras din structura militara integrata NATO, crezand ca forteaza mana americanilor pentru o revizuire de superioritate la comanda in aceast tratat. In 1989, presedintele Mitterrand a incercat, fara succes sa se opuna reunificarii Germaniei, unde Statele Unite au jucat un rol crucial.
Astazi, Franta nu vede cu ochi buni fostele tari comuniste care de curand au aderat la NATO. Ea atentioneaza Romania zicand ca “neconsultandu-ne cu ea la primul subiect dificil, nu dam dovada de prea multa buna crestere”. Franta este acum strans legata cu Germania unita in dorinta de a depasi in influenta Statele Unite in cadrul UE.
Irakul ca o potentiala sursa de terorism a creat necesitatea unei interventii internationale pentru dezarmarea ei. Un lucru la care toata lumea se astepta ca o consecita a Rezolutiei nr.1441 elaborate de ONU. Numai ca modul in care trebuie facuta dezarmarea este privit diferit. Razboi imediat si inlaturarea lui Saddam Hussein sau inspectii prelungite ale expertilor ONU cu razboi ca ultima alternativa. S-a creat senzatia de disputa intre NATO si UE.
Mai precis intre SUA si Anglia pe de o parte si Franta si Germania de cealalta parte. De aici si o dilema grea pentru Romania. O data implicati in interesele Americii cum sa actionam pentru a nu leza orgoliul Frantei, tinand cont de interesul nostru de a fi integrati in UE.
Presedintele Jacques Chirac a apreciat ca Romania a avut “nesabuinta de a se ralia prematur pozitiei americane” continuand cu “nici daca ar fi dorit sa-si diminueze sansele de a intra in Europa nu gaseau o cale mai potrivita”.
Replica americana a venit de la ambasadorului Michael Guest care a spus ca “Franta ar fi trebuit sa aiba un ton mult mai retinut in aceasta dezbatere decat i s-a permis”. In ce ne priveste a declarat ca “este mandru ca guvernul sau respecta Romania ca pe un partener si nu il trateaza ca pe un copil care trebuie vazut, dar nu si auzit”.
Romania isi cunoaste bine locul si nu indrazneste sa dea sfaturi de cum sa fie rezolvata problema Frantei cu Statele Unite.
Este insa neplacut sa ai senzatia ca esti mana care scoate din foc castanele altuia.
Ca un semn de curtoazie fata de un prieten declarat cred ca frumos era ca intai sa fie spalate rufele murdare, cu americanii, in familie si apoi sa fim invitati in UE. Eram scutiti de comentarii fara rost legate de acordul nostru fata de intentia Statelor Unite de a dezarma Irakul. Noi nu suntem pro-americani convinsi, nu suntem anti-francezi si cu atat mai putin dornici de un razboi cu consecinte neprevazute in Irak.
Dupa cum bine se stie noi suntem o tara ce abia am aderat la NATO si dorinta noastra este sa fim un partener de nadejde al aliantei, nicidecum sa fim invinuiti de duplicitate politica.
Instinctul si bunul simt a facut ca diplomatia romana sa aiba o pozitie transanta fata de aceasta dilema. Stim de la batranii nostri intelepti ca este mai bine sa stam sub umbrela unei natiuni puternice si bogate decat sa stam sub umbrela uneia mai putin bogate si cu gura destul de mare.
|
Mircea RADULESCU din Kitchener 3/4/2003 |
Contact: |
|
|
