REALIZAREA SPIRITUALA
Starea de Yogi, se arata in traditia hindusa, se poate obtine urmand 3 cai (margas) principale: Karma-marga, Bhakti-marga si Jnana-marga, cele 3 cai raportandu-se la 3 forme de Yoga si fiind astfel de esenta initiatica; fiecare cale corespunde unei anumite naturi individuale, celor cu firea sattwica (brahmanas) convenindu-le Jnana-marga, in timp ce Bhakti si Karma sint potrivite pentru cei cu fire razboinica si pentru vaishyas, acestia avand o natura rajasica (in societatea hindusa aceste 3 caste fiind dwija, “de doua ori nascuti”, deci calificati pentru initiere). De fapt, ne existind doua firi individuale identice, combinatiile celor 3 gunas (tendinte constitutive) fiind nenumarate, nici numarul cailor nu este limitat ci, in realitate, exista o multitudine indefinita de cai ce pot conduce de la circumferinta in centru si toate aceste cai, iluminate de influente spirituale calauzitoare, sunt de natura initiatica, apartinand deci Yoga-ului, fiecare drum initiatic avand ca tel realizarea Identitatii supreme, a Nuntii divine, a Unirii (yoga) cu Principiul.
In traditia islamica se precizeaza ca numarul cailor (turuq) ce se indreapta spre centru este indefinit, fiecarei fiinte inscrise pe drumul eliberator convenindu-i o anumita tariqah. Folosind expresiile lui Ibn Arabi, putem zice ca circumferinta cercului este coaja fructului (el-qishr), adica shariyah, legea religioasa sau exoterismul, ce se adreseaza tuturor, intr-un fel botezul cu apa al crestinilor, “calea larga” (via lata comparabila cu pitri-yana), in timp ce punctul central este simburele (el-lobb), maduva lui Rabelais, esenta, esoterismul, haqiqah (adevarul, realitatea esentiala), rezervata unei elite, este botezul cu foc sau Sf. Duh al crestinilor pentru cei alesi, corespunzand “caii stramte” (via arcta, comparabila cu deva-yana); shariyah este “corpul” (el-jism), iar haqiqah este maduva (el-mukh), prima avand rolul de-a proteja si disimula ca o piele, ca o haina, pe a doua, reflectand-o totodata in exterior. Trecerea de la coaja la sambure se face urmand o raza a cercului, adica o “cale”, o tariqah, cale stramta ca taisul spadei, urmata de putini “alesi”.
Cuvantul initiatio deriva din in-ire, “a intra” pe o poarta sau pe o cale, astfel incat strapungerea cojii si “intrarea” in interiorul fructului, inscrierea “alesului” pe o cale, patrunderea pe poarta zeilor, inseamna initierea, “inceputul” unui drum spiritual avand ca tel realizarea Adevarului, deci atingerea Centrului, unde initiatul va depasi caile particulare fiind dincolo de orice determinatie. %n centru, “alesul” sufera o “convertire”, adica o “metamorfoza intelectuala” (Coomaraswamy), in sensul original al termenului grec metanoia (schimbare a nous-ului), aceasta transformare interioara (lat. cum-vertere) implicind o “reasamblare” a puterilor fiintei in centru, o trecere “de la gandirea umana la comprehensiunea divina” cand fiinta isi regaseste Sinele (hegemon-ul lui Platon sau antaryami hindus). Initiatul, adica cel care “intra” pe cale sau “incepe” un drum spiritual, isi transforma in centru statutul de “ales”, devenind abia acum pe deplin Alesul, adica El-Mustafa; pe de alta parte, el este de la inceput “alesul” caci numai posedand anumite “calificari initiatice” dovedite in prealabil, este acceptat ca initiat.
Calificarile initiatice sunt cuprinse printre aceste posibilitati si se raporteaza la domeniul individual, caci din punctul de vedere al personalitatii, toate fiintele sunt “calificate”. Printre calificari trebuie mentionate in primul rand posibilitatea de ordin intelectual ce provoaca interventia influentelor spirituale si acea “aspiratie”, “intentie” (dorinta spirituala), tendinta spre Adevar, spre Centru, fara de care nici nu poate fi vorba de initiere; apoi, sunt calificarile raportate la intreaga individualitate, calificarile toate definind “elita”; este evident ca intr-o societate in care oamenii ocupa functii ce nu concorda cu natura lor individuala si in care nu mai exista stiinte traditionale, determinarea celor calificati initiatic este mai mult decat dificila, si atunci sunt admisi in organizatiile initiatice din eroare elemente profane ce provoaca decaderea si desacralizarea acestor organizatii (cum s-a intamplat in Masonerie). Calificarea initiatica constituie prima conditie a initierii si de aceea in basme inainte de a porni la drum, eroul este verificat, in mod simbolic aceasta verificare aparand ca un obstacol sau ca o proba (tatal-urs in cazul lui Harap Alb pazeste podul); o a doua conditie, importanta pentru situatia actuala a omenirii mai ales, este cea a atasamentului fata de o organizatie initiatica autentica si regulata. Exista ignoranti care-si inchipuie ca se “initiaza” ei insisi, prin simpla lectura a unor carti sau maimutarind anumite rituri, sau ca pot fi initiati prin corespondenta; cuvantul initium inseamna, asa cum am aratat, “intrare”, “inceput”, adica o “a doua nastere”, or cum ar putea cineva sa se nasca pe el insusi?; fara indoiala insa, intrarea intr-o organizatie initiatica nu poate suplini efortul activ, personal, interior, al “alesului”, fara de care realizarea spirituala n-ar fi posibila, ci ar ramane in faza de “inceput” numai.
Exista asa dar trei conditii de baza ale initierii, corespunzand termenilor potentialitate-virtualitate-actualitate: “calificarea” constituita din anumite posibilitati inerente naturii proprii a individului; “transmisiunea” prin apartenenta la o organizatie traditionala a unei influente spirituale, constituind “iluminarea” ce trezeste posibilitatile; “opera interioara” prin care, cu ajutorul unor “suporturi” exterioare, fiinta trece din treapta in treapta, de-a lungul ierarhiei initiatice, ajungand in final la Eliberare sau la Identitatea suprema.
|
Mircea Tamas - Toronto 2/13/2003 |
Contact: |
|
|
