Pe urmele lui Mircea Eliade
Desi stabilit in Canada, dupa un fructuos periplu american-in care a obtinut, printre altele, patru titluri de doctor in religie de la American College of Theology-, Daniel Deleanu preda creative writing la cea mai renumita scoala de creatie literara din S.U.A., si anume Writers College din Tampa, Florida.
Dupa ce in 2001 lui Daniel Deleanu i-a aparut, sub egida American Sanskrit University Press, o extraordinara traducere din sanscrita in engleza a celebrei carti filozofice indiene Bhagavad Gita, anul trecut autorul romano-canadian a publicat la vestita editura new-yorkeza Writers Club Press unul dintre cele mai bune volume ale sale de pana acum, The Islamic Jesus. The Portrait of Jesus in Islamic Literature and Tradition [“Iisus in Islam. Portretul lui Iisus in literatura si traditia islamica”].
Cartea sa, care este distribuita in mii de librarii din lumea intreaga, din America de Nord pana in Japonia, a cunoscut un binemeritat succes, intrucat ea dezvaluie un alt chip al lui Hristos in viziunea islamului, care nu mai este nici acea mesia renegata si redusa la rangul unui profet obscur, si nici acel obnubilat arhetip al unei dusmanii insurmontabile ce se regaseste, chipurile, intre cele doua mari religii.
Folosindu-se atat de surse orientale, in majoritatea lor in limba araba, cat si occidentale, cele mai multe fiind documente latinesti, precum tratatul lui Michael Asin y Palacio, Logia et agrapha nomini Jesu apud moslemicos scriptores, asceticos proesertim usitata, Daniel Deleanu demonstreaza ca religia fondata de Mohamed da intaietate patriarhilor Abraham, Isaac, Iacov si Moise si, chiar daca poate parea surprinzator pentru multi crestini, il considera pe Iisus una dintre cele mai insemnate figuri ale islamului. Aceste texte arabe si latinesti, pe care autorul le-a co-tradus in limba engleza impreuna cu renumitul teolog britanic J.Robson, sunt grupate in sapte capitole, precedate de o foarte informativa introducere.
In primul capitol, intitulat Istorisirile traditiei, autorul cerceteaza cateva texte apocrife, care tin mai degraba de o philosophia perennis decat de islam ori crestinism, si in care imaginea lui Hristos este aceea a unui sfant nu doar sagace, ci si bonom, iar uneori chiar hatru. Intelepciunea sa este, bine-nteles, imitata, iar discipolii lui Iisus devin ei insisi niste “ciudati”, si cum ar putea sa fie altfel, atunci cand maestrul lor spiritual intra in Ierusalim, dupa cum stim, calare pe un magar. Iata un graitor exemplu: “Se spune ca intr-o buna zi Iisus (binecuvantat fie numele Sau!) trecu pe langa o manastire in care vazu doi orbi. Curios, intreba din ce cauza nu mai puteau cei doi sa vada, iar raspunsul nu intarzie sa apara: <>. La care Iisus le zise: <> Iar ei raspunsera: <>. La care Iisus le raspunse: <>”.
In cel de-al doilea capitol, intitulat Dumnezeu ii vorbeste lui Iisus, intalnim, sub aceeasi pecete a traditiei, un serial dialogat intre un Dumnezeu-Tatal fervid, ascuns in magnanimitatea lui species aeternitas, si un Iisus-Fiul, a carui sumisiune este profund gregara. Cel de-al treilea capitol, Un portret moral si religios, este o interesanta portretistica a lui Hristos, realizata prin penelul introvertit al unei culturi cu o tectonica religioasa profund iconoclasta. In cel de-al patrulea capitol, Iisus ascetul, intalnim un Iisus apropiat de marii mistici hindusi ori buddhisti, “yoga” sa find insa una ce tine de un topos-atopos, un “loc-fara-de-loc”, prin care ne este dezvaluita universalitatea mesajului lui Iisus Hristos.
Linia traditiei este tinuta si in cel de-al saselea capitol, pentru ca in capitolele cinci si sapte, intitulate Evanghelia islamica, respectiv Imaginea lui Iisus in Coran, sa intalnim un Iisus al carui portret este foarte apropiat de cel cu care ne-a obisnuit Biblia crestina.
The Islamic Jesus este, in cele din urma, o carte pentru toti cei care sunt interesati de hristologie, in mod particular, si de religie comparata, in general, si in care autorul aduna atat texte canonice, cat si apocrife, adaugand o noua fateta imaginii pe care Iisus o are in aceasta religie, ce este adesea prea putin inteleasa in lumea occidentala, mai ales in momentul de fata, atat de neprielnic receptarii corecte a relatiilor de simetrie filogenica existente intre aceste doua mari credinte, crestinismul si islamul.
Iar in ceea ce il priveste pe Daniel Deleanu, autorul acestei carti deosebit de utile, intrezarim in el acelasi spirit plin de originalitate si eruditie care i-a insufletit pe alti doi istorici ai religiilor de origine romana, si ne gandim aici, desigur, la Mircea Eliade si I.P.Culianu.
|
Thomas KENDALL, The New York Observer 2/9/2003 |
Contact: |
|
|
