Dar din dar se face rai
Acela care este cu adevărat bun,
nu este niciodată nefericit.
Confucius
Majoritatea dintre noi, oamenii secolului douăzeci și unu, de aici sau de dincolo, albi, negri, sau albaștri, sîntem mai mult sau mai puțin nefericiți. Care o fi acea minoritate care este fericită? Poate acei sălbatici ce or mai sălășui prin mijlocul junglei Amazonului sau prin cine știe ce altă sălbăticie. Si desigur acei oameni, ce se pot număra pe degete, despre care vorbea Confucius. Noi ceilalți nu sîntem buni de nimic sau nu sîntem destul de buni, chiar dacă muncim de dimineață pînă seara, chiar dacă am inventat cuțitul de curățat morcovi sau bomba atomică și chiar dacă ne ducem regulat la biserica noastră. Dacă facem lucrurile astea sîntem harnici, deștepți, lacomi, naivi și așa mai departe, dar nu buni și fericiți.
Cu mulți ani în urmă, cunoscusem în București, un om din cei buni și fericiți, dar l-am pierdut chiar și din memorie pînă în clipa de față, cînd vroiam să spun două vorbe despre o altă persoană din aceiași rasă bună. E o doamnă venită de pe la Satu Mare. Am ascultat-o de mai multe ori, dar ultima dată nu mă mai dădeam dus de dragul vorbei ei ce păstrează toate frumusețile dialectului din Transilvania de nord și de plăcerea ce mi-o făcea vecinătatea cu un om altfel decît ceilalați, altfel decît mine. N-a fost in viața ei nici cea mai harnică, nici cea mai educată, dar a fost întotdeauna bună la suflet. Cineva și mai suspicios decît mine, ar putea spune că e o femeie oarecare ce se iluzionează cu gîndul la faptele ei bune. Ascultîndu-I vorba și văzîndu-I zîmbetul și lacrimile ce din cînd în cînd îi acoperă fața, orice îndoială de felul ăsta dispare. Iși poartă bătrînețile și bolile cu seninătate, căci cine știe sau poate înțelege de ce sfîrșitul vieții e plin de atîtea necazuri. Ii iubesc pe bătrîni, spunea, pentru că aproape toți suferă. Si pe cît pot, le dau din ce-I al meu să se bucure și ei. Auzind-o I-am spus și eu o poveste scurtă din viața lui Mahomed, profetul Islamului. Cineva care tăiase o capră a fost întrebat de Mahomed: Si ce-a rămas din ea?, Doar umerii, căci restul l-am trimis săracilor și vecinilor. Atunci Mahomed I-a zis: Toată capra ți-a rămas cu excepția umerilor; ceea ce rămîne e ceea ce dai. Da! s-a mirat doamna, ăsta e dumnezeul lor?
Dacă dumnezeul lor sau al nostru sau oricare altul ne-ar face buni pe toți, ar fi așa de simplu. Din nefericire asta depinde cel mai mult de noi înșine. Depinde de cum am fost născuți? Depinde de cum am fost educați? De cît de bine ne-am înțeles rostul în lumea asta? Cred că da. De toate trei. Intr-un ziar de ieri se spunea că un individ în Franța a donat monede vechi în valoare de 25.000 de dolari, unui fond de ajutorare a copiilor din spitale, dar și-a păstrat anonimatul. Dacă m-ar ține baierele poate aș dona și eu o asemenea sumă, dar recunosc că n-aș rezista dorinței de a fi aplaudat pentru asta. Adevărata frumusețe stă ascunsă adînc și temeinic în sinceritatea și simplitatea gestului. Ea e bunătatea din care se coace fericirea despre care vorbea Confucius și din care nu prea putem gusta cu una cu două.
|
Viorel Neacsu - Toronto 2/8/2003 |
Contact: |
|
|
