Sublinieri - Examen
"Stii d-ta ce sunt insulele Solomon? Pacificul de sud e un mister, oricum ai lua-o, arhipelaguri pe dearandul : Figi, Filipine, Polinezia, Idonezia si, printre ele, Solomon. E un grup ciudat ,ca arhipelag, vreau sa zic, toate insulele lui sunt marunte, Pacificul a tocat pamantul , l-a ciopartit si l-a imprastiat si de multe ori ma gandesc dece nu le acopera, nu le desfiinteaza, ce mare scofala sa se aseze peste ele, ca , slava Domnului, are apa destula !"
Daca masina asta n-ar gafai cu atata furie, vocea ar veni mai aproape si poate mi-ar deveni familiara. Asa , e numai un ecou confuz. Si tractorul de la "ceape" avea mai multa suflare, urca dealul pe Vaeruga mult mai vioi decat autobuzul asta, ramas , se vede, de acum o suta de ani, altfel n-ar fi asa de suferind. Mi-ar place sa cred ca aveam autobuze acum o suta de ani, mi-ar place si atat. Camionul lui Zapciroiu facea cursa o data pe saptamana pana cand au venit rusii. Cara si oameni si vite si diverse masinarii pentru moara lui Ismana si a alui batran si pentru biserica si cam de toate. Cred ca ar fi rezistat pana mai incoace, poate pana acum, ori cum ar fi gafait mai silentios decat harbul asta si as putea auzi ce zice vocea despre insulele Solomon. Trebuie sa fie interesant. O fi fost omul prin Pacific, cine stie? In fond, ce? Eu n-am ajuns in America?
"Stii, d-ta , ce cald e? Soarele nu apune niciodata. Sta asa pe cerul ala de ocean fara sa clipasca, arde mai abitir ca carbunele aprins, da' nu frige, pielea oamenilor s-a inegrit de atata soare, de atata amar de vreme cu soare, dar e sanatoasa, neintinata da arsita si asta e curios, daca te gandesti ce prapad face arsita secetei la noi, pana si pamantul crapa, ce sa mai vorbim de oameni. "
Ce-are-a face cyloane devastatoare, sunami catastrofic pravalite peste asezarile precare, insulele Solomon sunt un paradis solar, vocea are dreptate. Retinem convenabilul. E la-ndemana si eficace. Ne spala de spaime si, mai ales, ne trimite in paradisul abstract al posibilului in imposibil. Ratacim, probabil. Ei si ? Ce daca?
"D-ta crezi ca e important sa te duci in insulele Solomon?"
"Pai stiu eu? Si pe urma n-am cum. De unde bani ca trebuie sa fie drum lung pana acolo. Cu avionul si eu n-am bani nici sa ma duc pana la Bucuresti ca naste fie-mea, s-a maritat ca o proasta cu unul, un ala de fandosit cu blugi si cu parul taiat scurt ca la armata da' razbelit in frunte ca nevasta-mea a crezut ca o fi uitat sa dea cu pieptenul cand s-a sculat. Stiu eu daca n-o fi asa?"
Trimiterea asta inapoi este perfecta. Ce insule Solomon , ce aterizari pe luna? Realitatea imediata e asa de acuta ca orice trimitere in afara obstructioneaza intelegerea, intelegerea aia profunda de care nu ne putem dispensa chiar si cand se prabuseste cerul pe noi, ca sa zic asa. Omul are griji, probleme, familiare fiecaruia dintre noi. Naste fata ! Insulele Solomon, daca o fi auzit de ele sunt la dracu' n praznic, ce-are-a face una cu alta , nu?
Autobuzul se misca greu , asa de greu ca te face sa gafai, urci odata cu el intr-un efort absurd care iti taie respiratia. Dealurile sunt line, au o inclinatie specifica, o aplecare fara efort ca o invitatie, Pasunile se intretaie cu padurea, pe ici pe colo mejdine, parcele marunte de pamant zgarcit cu plugul, ceva grau, se pare, ceva rapita , ceva mai mult porumb si vii si cam atat. N-ar trebui sa fie greu!
"Mie-mi place sa ma gandesc aiurea. Intelegi d-ta? Ma uit pe harta, am eu un atlas mare de la fie-miu, ca e profesor de geografie la Valcea, la liceu si umblu asa cu degetul pe dearandul si imi inchipui ca stiu despre ce e vorba......"
Stiind despre ce e vorba nu cred sa fie foarte important, daca m-ar intreba pe mine i-as spune ce cred despre preciziunea , exactitatea, informationalul situatiilor.
Vorbe!
Privire de spectator, superficiala si mai ales pretentios falsa. Survolezi si atat si atunci este mult mai eficient sa aproximezi, sa compui liber ca intr-o creatie care te framanta, se chinuie sa iasa afara si o face dincolo de vointa reala, intr-un salt propriu in care tu nu esti decat vehicolul care o configureaza. Sau cam asa ceva.
Arnota sta in buza dealului complet dezvelita. Era candva acoperita de padure, albul zidurilor strafulgera pe ici pe colo ca sa stii ca exista si cam atat . E in religia noastra o modesta interpretare a dialogului cu divinitatea, o umilinta pravoslavnica venita poate prin conditia istorica. Imi arog responsabilitate si habar n-am despre ce vorbesc. Bisericile si manastirile noastre sunt rezultanta unei culturi de larga circulatie, nu ? Ortodoxismul ne-a tras deoparte, fata de occident , vreau sa zic si atunci marca estului ,fie bizantina, fie slavica e firasca.
Si eu i-am intors spatele. Estului. Nea Ion asta, trebuie sa-l cheme Ion ca e din partea locului, Ion sau Ghoerghe, asta e sigur, si-a facut o tinta din insulele Solomon, ceea ce depaseste net saltul facut de mine. Eu am trecut cuminte Atlanticul, nimic spectaculos in asta, numai un curaj oarecare de roman caruia i s-a urat cu binele, trecerea Dunarii pe roata de cauciuc e de prost gust, gest ieftin de putoi aventuros care uita si de mama si de tata si de tot neamul ala din care face parte se ia la tranta cu norocul si culmea il si are. Asta asa de dragul imaginii, imaginii artistice, vreau sa zic, rapaitul de mitraliera, noapte tenebroasa si toate celelalte, reale, inspaimantator de reale pentru unii , suna spectaculos, dar nu-s ale mele. Eu am trecut Atlanticul intr-un PanAm, acum defunct, sigur ca mi-ar fi placut un pod, dar se vede ca nimeni nu da importanta a ceea ce mi-ar place mie, am trecut Atlanticul, deci, normal si, iar mi-ar place, sa zic nedramatic, dar nu merge: batalia iesirii si cea a reinventarii noastre costa.
Si e dramatic!
Insulele Solomon au cu totul alta fateta. Sunt , mai intai, in Pacific, EST dincolo de toata notiunea aia clasica de "Rasarit" de unde , cum zicea Sadoveanu parca, ne-a venit noua toata lumina aia care , printr-un fenomen ciudat as zice, ne-a invaluit, coplescindu-ne, mai exact anulandu-ne. Pe urma, nu cred ca stiu ce-ar mai fi pe urma, faramite terestre ideal plasate intr-un neant de ape si atat? Asa, ca nea Ion sa le viziteze ocazional, asa, de cate ori are chef sa-si plimbe degetul pe harta ?
Autobuzul, cusa permanenta, de doua ori pe zi, de la Valcea la vale catre Tg, Jiu si mai departe pana la Craiova pare supraincarcat , dar e de fapt mai gol ca de obicei pentru ca e duminica si oamenii s-au cam adunat de pe drumuri, e aproape seara, soarele a coborat de mult dupa culmea Rancai, cel putin asa pare din curbele de la Horezu desi vestul e tocmai in partea opusa, dar se vede ca meandrele drumului creeaza confuzii, oricum e cald, e vara, e abia 8.oo si cerul vesteste o noapte de pomina cu adieri plapande si iz de fan abia cosit si imaginea asta semanatorist idilica imi place. Pentru ea ma intorc din cand in cand.
|
Tea Nicolescu - Toronto 2/8/2003 |
Contact: |
|
|
