Periplu Canadian - februarie 2003
1. H o u s i n g i n T o r o n t o
Piata spatiilor de locuit, de inchiriat din Toronto ar avea
in prezent rata cea mai inalta de spatii vacante, la nivele care
nu s-au mai vazut din ...1971!!! Cel putin asa se spune intr-o
nota din Globe&Mail, din 9 Ianuarie a.c., sectiunea de Business,
care citeaza Canada Mortgage and Housing Corporation. Am mai scis
despre aceast aspect in Iulie trecut, cand "the vacancy rate" la
spatiile de locuit in Toronto era de 10%. Acum trebuie sa fie si
mai mult. Faptul s-ar datora numarului mare de apartamente din
condominiums, care, in loc sa fie vandute au ajuns pe piata de
inchiriat, ca si numarului crescut de chiriasi care, stimulati si
de dobanzile foarte mici din ultimii ani si-au construit case in
ultimul timp.
Dar ce este curios si chiar socant este faptul ca, desi cererea
este in mod sensibil sub nivelul ofertei si asta de mai multa
vreme, nivelul general al chiriilor nu scade, iar in multe locuri
continua sa creasca nestingherit, dovada ferma ca aici nu
functioneaza deloc un "free market", care ar trebui sa scada
chiriile, in acord cu balanta cerere-oferta, asa cum spune clar
teoria economiei de piata. Dar aceasta teorie economica spune tot
atat de clar ca, daca ofertantul are "the upper hand" atunci free
market nu lucreaza si va trebui sa intervina un factor regulator,
care este numit atat de sugestiv "the heavy hand of the crown",
in limbajul de acum 250 de ani al lui Adam Smith, cel care a
descris atat de bine felul cum lucreaza "mana nevazuta a pietii
libere" in The Wealth of the Nations. In traducere directa pentru
zilele noastre, asta inseamna "rent control"! Si asta, repet,
deoarece cresterea chiriilor indiferent de situatia pe piata
spatiilor de locuit, adica raportul cerere-oferta, arata ca suntem
intr-o situatie disfunctionala, care reclama in mod neindoielnic
interventia regulatoare a guvernului, guvern care are acesata
obligatie, chiar si intr-o economie de piata!
Anul acesta, poate chiar in prima parte, vom avea alegeri
atat la nivel provincial in Ontario, cat si la nivel municipal, in
Toronto, si este momentul sa intrebam direct pe toti candidatii ce
au de gand cu situatia chiriilor. Reamintim ca, acum sapte ani, cand
guvernul Mike Harris a desfiintat controlul chiriilor, care era de
multa vreme in functiune in Ontario, ni s-a spus ca piata libera va
reglementa totul si ca va fi mai bine pentru toata lumea. Dupa cum
se vede cu ochiul liber, nu este cazul. Este mult mai bine pentru
proprietarii de blocuri de apartamente, care si inainte realizau
castiguri mari si care acum, avand legea de partea lor, castiga si
mai multi bani. Si este mult mai rau pentru chiriasi, care sunt
lasati, practic, la dispozitia proprietarilor. Subliniem ca
intretinerea artificiala pe piata a unor chirii nefiresc de mari
contribue direct la inflatie, si are in mod sigur o influenta
negativa asupra economiei provinciei Ontario, fapt care n-ar trebui
sa lase indiferet pe nimeni.
Deci, "rent control" la toti politicienii cu care va veti
intalni anul acesta. Mult succes.
2. C h e s t i u n e d e p r i n c i p i i
" O sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are!"
Asa perora jupan Zaharia Trahanache in actul II din "O Scrisoare
Pierduta" de acum peste o suta de ani. Mare a fost acest Caragiale
al nostru si atat de bine a descris el metalitatea oamenilor. Ar
trebui sa revenim mai des la mostenirea lui, mai ales ca in 2002
au fost 150 de ani de la nasterea lui Caragiale.
Deocamdata insa, ca sa nu ramanem fara principii, ma incumet sa
va propun trei principii generale care cred eu ca ar trebui sa fie in
atentia noastra, a romanilor canadieni, comunitate despre care
aflam tot din ziar, Toronto Star de data asta, ca au cresterea cea
mai rapida dintre etniile europene in ultimii ani (in urma celor din
Asia sau Orientul Mijlociu, dar inaintea tuturor celorlate din Europa
- in 2001 ar fi venit in Toronto cam 2300 de romani).
* In tot ce facem sa incercam sa punem stacheta sus, deoarece,
prin forta imprejurarilor, suntem intr-o permanenta competitie cu
alte comunitati canadiene, multe mult mai numeroase decat noi si mai
bine organizate si cu multa traditie in supravietuirea intr-o
societate multiculturala. Noua, romanilor nu ne ramane decat sa
concuram prin calitate, prin idei generoase si prin mai multa
coeziune. Idea comoda de a tine stacheta jos, atitudine alimentata
din tot felul de pretexte, care mai de care mai dubioase, s-a
dovedit de mult "self defeating" si n-ar trebui sa ne mai irosim
timpul si resursele cu orientari inapoiate si abordari principial
gresite.
* S-a vehiculat si printre romanii din Toronto idea
caracterizata prin formularea "despre ai nostri numai de bine",
idee care se asorteaza bine cu punerea stachetei cat mai jos. Se
practica mult si la alte etnii aici in Canada si poate a ajuns si
la noi prin contaminare directa, daca nu cumva aceasta mentalitate
paguboasa nu exista mai dinainte. Este, evident, o varianta gresita de
patriotism, atitudine alimentata in special de ignorarea faptelor
si de necunoasterea istoriei, si bazata direct pe un gen de
solidaritate tribala, faza care ar fi trebuit sa fie de mult
depasita intr-o societate moderna, unde istoria nationala se face
in mod stiintific, si unde oameni maturi sunt in stare sa abordeze
istoria si viata de pe pozitii mult mai serioase si mai productive.
Este adevarat ca la multe alte nationalitati se practica un fel
de istorie numita aici "heritage", adica se retine din trecut numai
ce ne place, iar ce nu, se ocoleste sau se ignora. S-a dovedit de
mult ca acest gen de "istorie patriotica" este la fel de daunatoare
ca si mentinerea stachetei jos, si ca numai o abordare corecta,
onesta si informata a istoriei, abordare in care se iau lucrurile
asa cum au fost, cu partile lor bune (de care suntem mandri) si cu
partile lor rele (despre care am fi preferat sa nu se fi intamplat asa),
este de natura sa ajute la formarea unei opinii publice sanatoase, si
la educarea corecta a oamenilor. Noi, astazi, nu mai putem sa corectam
istoria, sa o facem sa arate cum am fi preferat noi. Dar putem,
printr-o intelegere corecta a trecutului sa tragem concluziile juste
si sa fim astfel mai bine pregatiti sa abordam, de pe pozitii mult mai
solide, viata si toate confruntarile ei, uneori previzibile, altele
destul de surprinzatoare.
Sper ca este clar pentru toata lumea ca eu nu pledez aici pentru
atitudini extreme, nu recomand nici un moment sa incepem sa ne
punem cenuse in cap, sau sa exageram cu critica si autocritica. Din
contra, sustin cu convingere ca trebuie sa adoptam o atitudine
pozitiva, care sa stimuleze deschiderea si consolidarea tuturor
canalelor de comunicare intre toate comunitatile romanesti si intre
romani, tocmai pentru ca suntem atat de imprastiati peste mari si
tari.
Dar sper ca este tot atat de clar ca idea "despre ai nostri
numai de bine" este gresita si nu ajuta, iar noi romanii din
strainatate, ca si cei din tara de altfel, trebuie sa nu mai pierdem
timpul cu atitudini gresite si mentalitati depasite, neproductive.
* "Be more assertive, more outspoken, and more visible."
Folosesc din nou formulalri si cuvinte englezesti deoarece noi in
romana nu prea avem cuvintele potrivite aici. Imprejurari istorice
vitrege, mai vechi sau mai noi, au impus conditii de supravietuire
severe si au marcat nefavorabil mentalitatea romaneasca. Va
amintiti proverbele: "capul plecat sabia nu-l taie", sau "tine-ti
gura, ca tacerea e de aur" sau "nu fluiera in biserica". Aceste
mentalitati negative au determinat la noi, la romani, o atitudine
inchisa, de o defensiva exagerata, situatie pe care trebuie sa o
corectam cat mai repede si sa venim mai aproape de ce este astazi
comun la toate natiunile si grupurile etnice, la o atitudine mai
deschisa, mai pozitiva si mai ofensiva.
Bineinteles ca nici aici nu pledez pentru o atitudine exagerata,
artagos revedicativa, postura specifica celor care au avut multa
vreme pozitii inchise, introvertite si care brusc au iesit la lumina
si se pornesc in ofensiva. Dar in schimb insist pentru o atitudine
mai constienta si mai bine orientata. Trebuie sa ne spunem cu curaj,
mai clar, punctul nostru de vedere si sa fim mai "assertive", sa
revendicam ce ni se cuvine, adica, si sa fim mai activi si mai
vizibili in mozaicul multicultural al acestei tari.
Sustin deci ca trebuie "sa ne luam inima-n dinti", cum spune asa
de sugestiv o vorba veche romaneasca si sa iesim cu curaj din
carapacea noastra traditionala, de etnie tacuta si introvertita,
cu o deschidere mai hotarata spre lumea contemporana. Si invit pe
toti cei care au idei (de dorit, bune) si porniri spre a le
comunica (communication drive, adica) sa iasa la lumina si sa
continue aceasta discutie despre principii. Va fi spre beneficiul
tuturor.
3. O l d M a n W i n t e r
In Ianuarie, toata Canada, cu exceptia zonei Vancouver, a cazut
sub influenta unor foarte persistente si foarte reci sisteme
arctico-siberiene si sub un "cold spell" (adica sub o inghetata
vraja - ceva foarte canadian?!) de 10 - 20 grade sub temperaturile
normale pentru aceasta perioada a anului, vreme care i-a surprins
complet pe climatologii nostri. (Vezi Globe&Mail din 23 Ianuarie,
articolul lui S.Richer.) Este miezul iernii. Vanturi ostile. Bitter
cold!
Cu alte cuvinte, pana la urma s-a dovedit corecta prognoza
traditionala de la inceputul anului, si nu speculatiile de mai
tarziu ale specialistilor, care prevedeau un El Nino si o iarna
calda. In realitate nu a mai fost asa frig in Canada din iarna lui
1994, dar, totusi, nu s-au batut recordurile de temperaturi scazute,
si nici lacul Ontario nu a inghetat. (In ultimii 120 de ani, lacul
Ontario a inghetat numai de doua ori, in 1893 si 1934, dupa
articolul mai sus citat.)
In principiu nu ar trebui sa fim prea surprisi, deoarece Canada,
a doua tara nordica din lume este si a doua tara rece, dupa Rusia.
"Legendary Canadian resilience to winter" ar trebui sa ne ajute
aici, dar in realitate nu este chiar asa, deoarece desi tara este
rece, locuitorii ei nu s-au obisnuit deloc cu iarna canadiana, chiar
daca stramosii lor au imigrat aici acum 400 de ani!
"Quebeckers love snow, but they hate winter" ne spune Lysiane
Gagnon in Globe&Mail din 20 Ianuarie curent. Si continua foarte
sugestiv: "We like lovely, white landscape and the comforting smell
of fireplaces."
Intr-adevar, mitul ca noi suntem o "northern culture" este numai
partial adevarat. S-a incercat de catre unii scriitori canadieni in
cautare de ceva specific national, canadian sa se acrediteze idea ca
"...winter weather is a unifying experience." Eu cred mai de graba
ca frigul, vanturile neomenoase si clima adversa in general ii
izoleaza si mai mult pe oamenii aflati deja la mare distanta unii
de altii si la propriu, si ca mentalitate, si ca ii face mai
introvertiti, mai nesociabili. Adevarul este ca marea majoritate a
canadienilor, 80% din populatie traiesc lipiti de granita de sud
si foarte rar calatoresc in spre nord, ca sa incerce o "unifying
experience". Si de fapt, "when we move... we go south."
"We are a reluctant semi-northern people longing for a milder
climate", ne spune Madam Gagnon, iar eu, ca de altfel si toti
romanii care suntem nascuti intr-o alta clima, sunt absolut de
acord!
In asteptarea unei vremi mai putin ostile, mai omenoase, va spun
cu incredere,
Pe data viitoare
|
Mihai Semedrea 2/3/2003 |
Contact: |
|
|
