Teatrul Roman - Canadian - premiera
" O, CE VESTE MINUNATA ! "
In seara de joi, 30 Ianuarie 2003 , ziua de nastere a marelui nostru dramaturg Ion Luca Caragiale, am fost la teatru, aici, in Toronto !
S-a jucat "O noapte furtunoasa".
Sala a fost plina. Ca intotdeauna, numele si comediile lui nenea Iancu Caraghiale sunt giruri de aur. Avem, iata, ce sa vedem la un teatru romanesc, piese de "marca",
avem, iata, si in Toronto un public minunat, doritor sa primeasca darul viu al scenei si sa intoarca generos aplauze interpretilor. Am aflat din vreme de acest eveniment teatral, prin gazeta "Observatorul" care ne-a prezentat si un interviu in primele zile de nastere ale acestu taru romanesc,
Am aflat din vreme de spectacol, am ocupat locul in sala la timp, am asteptat cu nerabdare deschiderea cortinei, am fost prins de acel flux aparte al salii de teatru, de comunicare directa, de participare directa cu actorii din fata la nasterea miracolului scenic.
Intr-adevar o nastere miraculoasa, mult asteptata, prilejuita de comemorarea amintita a dramaturgului nostru, mosita de Teatrul romano-canadian printr-o echipa tanara
de inzestrati actori neprofesionisti, sub bagheta regizorala a domnului Amatto Checiulescu. La sfarsitul spectacolului, s-a aplaudat frenetic, s-a oferit flori interpretilor,
in buchete sau fir cu fir, ca la teatru, ca la orice premiera bine primita de public.
Impartasind entuziasmul salii, am rostit in gand : "O, ce veste minunata!", cunoscutul vers al colindei ce preamareste nasterea Domnului Isus Christos.
Fie primita caldura versului, menita sa rasplateasca stradania Teatrului romano- canadian, stradania tinerei sale echipe de a ne oferi prin spectacolul lor o
"bucurie mare", vorba colindei. Randurile de fata n-ar alcatui o cronica teatrala,
daca n-ar aseza pe cantar cele bune si cele mai putin bune, privind teatrul nou
infiintat, la aceasta "iesire in lume", privind interpretii si punerea in scena.
Cunoscand din plin emotiile realizatorilor la astfel de "iesiri in lume", ma indemn sa urmez canonul cronicaresc, dar colegial si in speranta ca observatiile mele de bun simt vor fi de ajutor la reluari ulterioare sau la punerea in scena a altor piese.
Cum a pregatit teatrul prezentarea premierei, prin presa si televiziune - excelent !
Despre piesa intr-un act "O seara la Iunion" a doamnei Tatiana Ivan:
Ideea de a pregati spectatorul pentru "O noapte furtunoasa",
familiarizandu-l cu epoca, cu personajele lui Caragiale, este meritorie. Prilejuieste unor actori profesionisti, ca Mady Maywrum si Marina Rimniceanu, sa-si afirme priceperea de a calca pe scena nu numai cu pasul, ci si cu "sufletul", contaminand publicul spectator.
De asemenea, din echipa de interpreti neprofesionisti, de remarcat dezinvoltura, posibilitatea de a juca sincer personajul la Andreea Diaconescu, Camelia Dan si Lucian Fetila. Iulia Cozma, dezinvolta, dar cam exterioara, fara emotie, cu mimica "facuta", cum se zice in lumea teatrului. Catalin Ivan, comentatorul, chipurile Caragiale - o prezenta scenica, daca si-ar fi invins mai mult graba, daca ar fi luptat mai mult cu pronuntia, l-ai fi crezut actor profesionist ! Dupa acest botez scenic, il astepam si in alte spectacole, cu mai mult curaj si aplomb ! Au fost si stangacii, tonuri scolaresti, asociate cu scaderi de ritm, de verva. S-a salvat, din fericire, prin dansurile revuistice, bine facute, bine si la timp introduse de regizor. As remarca in mod deosebit gustul si priceperea domnului Amatto Checiulescu pentru aceasta vioaie formula revuistica de spectacol. Pe viitor, Teatrul ar putea fructifica predilectia coreografului in asa zisele spectacole de revista, cu scenete satirice, cu cantece si dansuri, mult gustate de public.
Spectacolul de baza - "O noapte furtunoasa" : S-a ras, s-a aplaudat, s-a strigat bravo !
A dat din nou posibilitatea interpretelor Andreea Diaconescu si Camelia
Dan sa dovedeasca dezinvoltura, verva, sinceritatea interpretativa. Din pacate mult dezavantajate de nepotrivirea pe rol si de costum. Interpretul lui Ipingescu, sub cerintele
personajului, ca varsta, ca inzestrare comica. Camil Coaja si Andrei Zodian, bine distribuiti, dar si ei dezavantajati de o insuficienta "asezare pe rol". Iulia Cozma, cu momente reusite, aici, aplaudate de sala. Pe alocuri si-a conceput rolul prea mult spre "Tandarica", decat spre "Spiridon"!
Jupan Dumitrache, interpretat de regizor, ah, ar fi putut ramane o creatie remarcabila! Prin infatisare, prin temperament, prin verva - "de acolo", din piesa!
Dupa impresie personala, dar si a altor spectatori, am recomanda interpretului mai multa retinere in miscarea scenica, pentru a nu dezavantaja replica, hazul specific caragialesc, de verbiaj, de intriga comica.Intr-o viitoare reluare, cred ca redistribuirea Andreei in rolul Zitei, cu doamna Rimniceanu in rolul Vetei, cu un Ipingescu mai apropiat ca varsta de Titirca si cu mai mult haz, prin eliminarea vanzolelilor fara rost, inlocuindu-se "comicul de situatie", cu un comic din adancul replicei si al intrigii, ar intari spectacolul. Ar fi mai multumit si nenea Iancu. Sa ne amintim ca, la vremea lui, Caragiale era din cale afara de suparat cand i se aprecia o piesa drept vodevil. Sa ne imaginam cu
ce ochi ar privi coborirea uneia din capodoperele sale prea mult intr-o formula revuistica sau de opereta. Dar cele zise mai la urma sunt ganduri colegiale, glasuite spre a ambitiona Teatrul romano-canadian, inimoasa sa trupa in a-si spori succesul prin realizari fara cusur ! Calde felicitari si multumiri pentru "bucuria mare" ce ne-ati facut-o, daruindu-ne emotiile unui spectacol teatral !
|
Regizor de film Stelian I. Constantin - Toronto 2/2/2003 |
Contact: |
|
|
